La congresul PSD din 24 august Marcel Ciolacu a rostit cel mai bun discurs pe care îl putea rosti. Înțeleg prin aceasta că discursul, scris în mod evident de altcineva, a ținut cont de limitele vorbitorului și ale auditoriului, adică elita PSD; putem spune chiar că le-a depășit, dar nu cu mult.
Nu putem aștepta așadar prea multe de la exercițiul de oratorie care l-a pus în dificultate pe alocuri pe liderul PSD, pentru care nu numai „malpraxis” este un cuvânt prea complicat, ci și Bosnia, și care insistă să spună „trebie” în loc de „trebuie”.
Nici substanță prea multă nu putem pretinde: ca orice psd-ist de esență mafiotă, domnul Ciolacu a vorbit exclusiv despre bani, despre proiecte economice destul de comune, despre care am mai auzit – de la reindustrializare la inovare la subvențiile pentru agricultură – și despre scutiri de impozite pentru românii din diaspora care s-ar întoarce acasă.
Despre reforme instituționale, nici un cuvânt; despre cauzele plecării și stabilirii românilor în străinătate, nimic; despre democrație, transparență, integritate, absolut nici o mențiune; iar despre statul de drept și anticorupție, tăcere mormântală.
Ciudat este că nici măcar în domeniul educației nu s-a propus nimic concret, deși Marcel Ciolacu a criticat vehement proiectul „România educată” al președintelui Iohannis. Poate că era prea mult pentru un om care nu-și găsește diploma de bacalaureat și pentru partidul său care a împărțit deja feudele din acest domeniu. În plus, nici un psd-ist nu era interesat de un subiect care ar fi putut duce publicul cu gândul la cazurile de abuz de la fieful psd-ist de la SNSPA.
Să nu uităm însă că acest proiect intitulat „România dorită” se referă de fapt dorințele psd-iștilor, nu ale tuturor românilor, deși Marcel Ciolacu, desemnat en fanfare candidatul PSD la președinție, promite să fie un „președinte pentru toți”.
Nu se referea însă în mod evident la electoratul educat și informat, cât va mai fi rămas, ci în primul rând la simpatizanții AUR, cărora le-a promis compasiune și preocupare pentru situația vârstnicilor, a mamelor singure, a tinerilor amenințați de cultura drogurilor, a celor mulți etc. fără să dea însă nici un detaliu privitor la programele concrete menite să rezolve problemele lor.
Cum ar fi putut însă să o facă, de vreme ce proasta guvernare de care este responsabil a făcut să explodeze prețurile, iar recalcularea pensiilor i-a nedreptățit pe cei care au muncit în condiții grele și care s-au trezit că sporurile promise atunci când s-au angajat au fost desființate de pixul guvernelor PSD-PNL? Și aceasta în timp ce același guvern a sporit cheltuielile cu salarizarea bugetarilor și cu pensiile speciale. Este, desigur, mai simplu să-i abordezi pe „cei mulți” cu un discurs emoțional, care mimează compasiunea și să arunci vina neajunsurilor pe partenerii de guvernare și pe foștii aliați ai acestora; mai concret, pe PNL și, respectiv, pe USR.
Așa se face că singurul lucru memorabil din discursul domnului Ciolacu și din adresările către congres din partea domnilor Alfred Simonis, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, apropiații liderului PSD, rămâne atacul vehement la adresa partidelor mai sus menționate și a președintelui Iohannis.
Într-adevăr, sâmbătă la congres, liderii PSD au revărsat tone de venin asupra celui care a numit cinci premieri psd-iști în timpul mandatelor sale, inclusiv pe domnii Ciolacu, Grindeanu și Tudose, și a provocat ruptura coaliției PNL-USR în 2021 pentru a aduce PSD la guvernare, precum și pe cei care au asigurat majoritatea parlamentară necesară unei guvernări dominate de partidul lui Marcel Ciolacu.
Pentru Sorin Grindeanu însă PNL a devenit „parazitul” care își ucide treptat „gazda care l-a ținut în viață”, „armatele de ostași galbeni care se pretind brokeri de putere” și „fură munca altora”, „impostori” etc.
Totodată liderii PSD au încercat să atribuie celor opt luni de guvernare a PNL-USR toate neajunsurile economice de care se izbește acum guvernul Ciolacu, amestecând voit atacurile la adresa PNL cu cele la adresa USR, marele „vinovat” pentru un PNRR pe care guvernarea Ciucă-Ciolacu nu reușește să-l valorifice.
Este ignorat cu bună știință faptul că, din 2012, PSD a guvernat 10 ani, Victor Ponta, consilierul lui Marcel Ciolacu, a fost premier până la tragedia de la Colectiv, iar amicii de astăzi ai liderului PSD, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, au fost premierii lui Liviu Dragnea înainte de Viorica Dăncilă. Dar de guvernele PSD din era Dragnea candidatul PSD la președinție nu spune nici un cuvânt, de parcă le-ar fi înghițit pământul. Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă par chiar să nu fi existat, numele lor fiind șterse din cartuș, ca altădată numele faraonilor renegați. Obiectivul acestei distorsionări a istoriei recente este reorganizarea și reorientarea memoriei colective conform intereselor actualilor lideri ai PSD. Din nefericire, mulți alegători acceptă această amnezie indusă și comodă.
În timp ce PNL, Iohannis și USR sunt atacați cu ferocitate, AUR și SOS nici nu figurează pe radarul candidatului PSD la prezidențiale, probabil pentru că, așa cum am mai spus, se dorește recuperarea electoratului acestor partide, cu care de altfel liderul PSD are relații cordiale, deși, când merge la Bruxelles, invocă pericolul extremismului pentru a cere indulgență față de extravaganțele sale bugetare. Deducem așadar că, contrar unor teorii răspândite în mass-media, Marcel Ciolacu nu ar dori de fapt să se confrunte cu George Simion în al doilea tur al prezidențialelor: liderul AUR ar mobiliza votul de protest împotriva guvernării PSD-PNL, atrăgându-i și pe pensionarii care s-au trezit cu pensia redusă drastic și nedrept după recalculare, ceea ce ar ajuta AUR să obțină un scor nesperat de bun la parlamentarele care au loc între cele două tururi de scrutin ale prezidențialelor.
Calculele psd-iștilor ar putea fi date peste cap dacă nu vor putea face o majoritate cu PNL după alegeri și ar fi obligați să guverneze cu AUR. Nu-i mai primește nimeni la Bruxelles, începând cu Socialiștii europeni. Așadar tot liderul PNL Nicolae Ciucă rămâne cel mai comod adversar în al doilea tur al prezidențialelor: el nu va putea mobiliza niciodată tot votul de protest împotriva PSD, de vreme ce a guvernat cu acest partid, iar lipsa lui de carismă și de substanță politică garantează că va fi, cum spunea un amic, un competitor la fel de eficient ca Viorica Dăncilă în fața lui Klaus Iohannis în 2019.
Până la al doilea tur însă, atât Ciolacu, cât și Ciucă trebuie să-și unească eforturile pentru a scăpa cumva de Mircea Geoană, care conduce de fapt în sondaje și are capacitatea să câștige orice dezbatere cu oricare dintre ei, și a o neutraliza pe Elena Lasconi, care ar putea atrage o parte a votului de protest.
Și atunci de ce îl atacă psd-iștii fără menajamente pe Nicolae Ciucă? Mai întâi pentru a-și mobiliza activul și electoratul fidel, printr-o demonstrație de forță, ca un fel de Haka pe care o execută rugbiștii neo-zeelandezi înaintea meciului; și apoi, pentru a-l credibiliza pe Ciucă în calitate de adversar al PSD, căci stă mizerabil în sondaje, mai jos decât Elena Lasconi și decât George Simion.
De fapt, Marcel Ciolacu și partidul său fac exact ce a făcut Klaus Iohannis în 2019 și în 2020, când nu contenea să înfiereze Pe-Se-De, doar pentru a-l aduce ulterior la guvernare. În versiunea PSD din 2024, Pe-Se-De devine Pe-Ne-Le, cu care nu exclude de fapt să se alieze după alegeri, Paul Stănescu dixit, dacă lucrurile merg conform planului.
Desigur, PNL a intrat în joc și le-a dat o replică dură psd-iștilor, enumerând toate neajunsurile guvernării, de la deficitul tot mai accentuat până la inechitățile din legea pensiilor. Doar că nu au nicio credibilitate, pentru că legea pensiilor este un proiect executat în comun de foștii miniștri ai Muncii Raluca Turcan (PNL) și Marius Budăi (PSD) împreună cu actualul ministru din PSD, Simona Bucura Oprescu, sub oblăduirea ambilor premieri, Ciucă și Ciolacu, și votat cu ambele mâini în Parlament de ambele partide.
Scandalul „azilelor groazei” nu este nici el doar opera miniștrilor PSD Firea și Budăi, ci și a premierului Ciucă, care a ignorat semnalele de alarmă care apăruseră deja. Deficitul bugetar din 2023, corectat cu măriri de taxe și impozite, nu i se datorează doar ministrului de finanțe Adrian Câciu, din PSD, ci și premierului Ciucă, care a acceptat soluțiile acestuia; așa cum și ministrul de Finanțe din PNL, Marcel Boloș, execută acum directivele premierului Ciolacu, mai concret ale consilierilor săi din domeniul economiei.
Iar PSD critică degeaba proiectul prezidențial România educată, pe care l-a votat în Parlament împreună cu PNL. Totodată, PNL a tăcut mâlc atunci când Marcel Ciolacu l-a revocat pe Mihai Dodu de la conducerea Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist, care a refuzat să ignore legea și să-l declare pe Ciolacu luptător cu rol determinant în revoluție, deși însuși Nicolae Ciucă îl numise pe Dodu în fruntea instituției. Și tot împreună, Iohannis, PSD și PNL au numit magistrați mai mult decât controversați în funcție-cheie, de la ÎCCJ la DNA, și au anihilat practic lupta anti-corupție. Și așa a scăpat Dan Voiculescu-Felix de recuperarea prejudiciului de către stat, printre altele.
Din aceste motive, și multe altele, orice război între PNL și PSD este o farsă mizerabilă pe seama electoratului: le unesc complicitățile, proasta guvernare și minciunile. De fapt, indiferent ce piruete vor face în campanie, ambele abia așteaptă să-și continue proiectul comun de spoliere a resurselor publice după alegeri. S-ar putea să reușească dacă nu va exista un proiect politic alternativ viabil.
