Nu este nevoie să fii ateu sau „liber cugetător” ca să te revolte modul în care personaje politice ca primarul sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, supralicitează credința creștină în campania electorală; este suficient să fii creștin ca să te revolte modul în care, de pildă, sus-numitul târăște icoana Maicii Domnului prin piețe și târguri sau se laudă că spune Tatăl Nostru în fiecare zi.
Se va fi gândit prea cuviosul primar că se află în Postul Paștilor, când nu se cuvine ca un creștin să participe la tot felul de paranghelii electorale? Este inutil să insistăm, căci se vede de la o poștă că Piedone face paradă de credință doar pentru camerele televiziunilor și pentru a impresiona un electorat credul și needucat, care confundă adesea credința cu superstiția.
Este regretabil că Biserica nu se pronunță ferm împotriva unor astfel de practici, dar, știm bine, și în BOR există personaje dubioase și rețele de influență teleghidate de Kremlin, promotoare ale AUR și ale lui Teodosie, iar Piedone știe cum se deschide ușa bunăvoinței acestei secțiuni a clerului: prin finanțări generoase din bani publici, în dauna altor obiective de interes public. Dar nu BOR este subiectul nostru, și nici măcar Piedone, ci rețeaua căreia îi aparține acesta din urmă.
Cu aproape 250 de ani în urmă, filologul și intelectualul public englez Samuel Johnson rostea o frază devenită ulterior celebră și etern actuală: „Patriotism is the last refuge of the scoundrel” (Patriotismul este ultimul refugiu al ticălosului). Cu alte cuvinte, oamenii politici ticăloși ridică adesea stindardul patriotismului pentru a-și masca fărădelegile. De atunci și până astăzi, noi am învățat că naționalismul servește și el acestui scop abject, iar de peste trei decenii în România vedem că și credința a devenit un paravan pentru politicienii fără scrupule. Ne amintim de „cucernicia” Gabrielei Firea, care nu a împiedicat-o să fie implicată, prin interpuși, în scandalul „azilelor groazei”, dar și de elanurile spirituale ale lui Dan Voiculescu-Felix, care, după ce a absolvit Facultatea de Teologie, a afirmat că dorește să devină preot; sau de tentativa de scurtă durată a Elenei Udrea de a studia teologia. De Gigi Becali nu mai vorbim, căci nu mai este implicat în politică, deși se folosește de ea, dar amintim efuziunile religioase ale parlamentarilor și de ridicolele scene ale ungerii cu mir înainte de ședințele în care ar fi urmat să li se ridice imunitatea pentru a fi anchetați de DNA.
Nici unul dintre aceștia nu s-a gândit însă la smerenie, la retragerea din lumea politică și a afacerilor, care pentru ei este totuna, la un minim gest de a cere iertare pentru păcatele și greșelile lor. În schimb, când se apropie campania electorală, pe toți îi apucă zelul afișării publice a unei pretinse credințe. Nu poate deci Piedone să fie diferit de dascălul său, Varanul, totodată superiorul său politic, căci în numele partidului Varanului candidează Piedone la Primăria Capitalei, și tot datorită lui se bucură de sprijinul Antenelor.
De altfel, Piedone este un personaj tipic pentru laboratoarele fostei Securități și ale serviciilor actuale, implicate în politică; un personaj fără viziune, fără program și fără realizări, dar cu un discurs demagogic delirant, de aceeași factură cu AUR – adică un populist de joasă speță, căci există și populiști mai inteligenți și mai subtili, deși la fel de nocivi.
Participarea sa la campania electorală coboară mult ștacheta dezbaterii publice, dacă se poate numi așa, dar nici doctorul Cîrstoiu nu reușește să o ridice prea mult. Nici el nu are viziune sau program, în schimb are un discurs agresiv la adresa opoziției democratice. Îi atacă josnic pe Clotilde Armand și pe Cătălin Drulă, ca la piață, fără argumente, susținându-l în schimb la primăria sectorului 1 pe fostul ofițer SRI Tuță, care nu a făcut absolut nimic până acum.
Interesant este totuși că Piedone este lăudat de Cîrstoiu ca primar al sectorului 5, deși acolo nepotismul este în floare, iar Curtea de Conturi a enumerat într-un raport recent o serie de imense nereguli financiare care datează de mai mulți ani, nicidecum doar din perioada când actualul primar era încarcerat.
Înțelegem deci că nepotismul și deturnarea banilor publici sunt calități profesionale pentru managerul Spitalului Universitar. Nu ne mirăm, pentru că există semne de întrebare și în privința acordării fără licitație a unor contracte de achiziții de către Spitalul Universitar către o firmă condusă de un personaj cu probleme penale. În schimb, în buna tradiție a frăției PSD-Voiculescu, nici Piedone nu se scandalizează în legătură cu averea candidatului PSD-PNL.
Atât Cîrstoiu, cât și Piedone cred însă că pot disimula deficitul de integritate printr-un discurs agresiv, colorat, presărat cu sentimentalisme de paradă și, de ce nu?, elemente religioase. Acest comportament, perfecționat de Antene, practicat și de AUR, ar trebui să apeleze la „coarda sensibilă” a alegătorului frustrat, lăsat în urmă, care nu înțelege bine contextul social, cultural și politic al epocii. Acest alegător nu trebuie să vadă că tocmai personaje ca Voiculescu, Piedone și Cîrstoiu sunt cele care au generat problemele cu care se luptă, ci să fie manipulat astfel încât să creadă că răul vine din altă parte. De altfel, așa procedează și puterea de la Moscova.
Limbajul frust ajută, iar cel cultivat, al reprezentanților Dreptei Unite, deranjează, căci vine din altă lume. Ce șansă au deci USR primarii de sector și primarul Capitalei, care sunt opusul politicianului populist și hoț, să convingă alegătorii cu un bilanț solid al realizărilor lor concrete sau cu demascarea unor afaceri de natură penală, ale unei caracatițe psd-iste, cum a făcut recent Nicușor Dan?
Cultivarea frustrărilor și praful în ochi al falselor soluții și al victimizării baronilor politici par să funcționeze destul de bine, de vreme ce Piedone se află pe un loc fruntaș în sondaje, diferența dintre el și actualul primar, Nicușor Dan, fiind în marja de eroare, dacă excludem sondajul realizat de o firmă de casă a PSD, Avangarde (a sociologului Marius Pieleanu), care îl creditează cu 44%.
Manipularea prin mass-media a funcționat și ea destul de bine, de vreme ce un om al sistemului, cum este Piedone, fost manager de hotel pe litoral înainte de 1989, care a debutat politic în PSD, a trecut prin mai multe partide asociate cu acesta și a ajuns în PUSL, adică este un om al „sistemului ticăloșit” prin excelență, a ajuns să fie perceput ca personaj anti-sistem doar pentru retorica sa găunoasă, în ciuda neregulilor financiare imense și, mai ales, în ciuda responsabilității pe care o poartă pentru tragedia de la Colectiv, căci a semnat autorizarea unor activități pe care nu ar fi trebuit niciodată să le autorizeze, potrivit legii.
Că aceasta este o practică larg răspândită în primării știm, dar faptul că atât de mulți bucureșteni sunt dispuși să voteze un promotor al lipsei de respect față de lege devine alarmant, iar indiferența față de drama tinerilor arși la Colectiv ar trebui să genereze îndoieli față de profilul moral al „omului de rând”, căci, iată, nici doctorul Cîrstoiu nu se rușinează de comportamentul său în acel moment.
Cum nici partidele din spatele acestor personaje, PUSL, PSD sau PNL, nu se jenează să promoveze personaje cu responsabilități evidente în drama de la Colectiv. Dar la ce să ne așteptăm de la niște partide care îl mențin în funcție neabătut pe Raed Arafat, care este și el responsabil de o parte din dramele petrecute atunci?
Același cinism criminal guvernează și partidele mai sus menționate, și AUR, care trece cu tancul peste suferințele ucrainenilor și promovează nestigherit agenda politică a lui Putin în România, fără să fie deranjat de instituțiile statului sau de politicienii puterii.
De oriunde am lua-o, tot la ticăloșia puterii ajungem. Aceasta este de fapt o certitudine deja. Ceea ce nu știm încă este câți oameni raționali și de bună-credință au mai rămas în București și în România pentru a ne scăpa de acești politicieni cinici și venali, pentru care viețile distruse ale concetățenilor lor sunt doar pierderi colaterale. Tare mă tem că vom afla pe 9 iunie.
