Una dintre marotele cele mai des auzite în komentariatul nostru televizat este fie că ideologiile au murit, fie că partidele și politica noastră nu mai pot fi analizate prin raportare la un sistem coerent de valori și idei politice, că „nu mai au ideologie”.
Cea mai recentă carte a profesorului Cristian Preda ne spune exact contrariul – după 1989 spațiul nostru cultural și de idei a cunoscut o efervescentă renaștere a dezbaterilor ideologice, mărturie și cele peste 1.000 de volume comentate, adnotate sau sintetizate în Ideologii și ideologi în România contemporană.
Volumul lui Cristian Preda nu este monumental pentru cele 1.000 de pagini de reflecție politică pe marginea ideologiilor și ideologilor, deși el nu are termen de comparație privind întinderea cercetării, ci pentru erudiția, acribia și maratonul intelectual de cursă lungă propus cititorului interesat de evoluția ideilor politice post-1989.
Termenul „ideologie” a cunoscut o istorie sinuoasă încă de la Antoine Destut de Tracy, cel care l-a propus pentru prima dată, în Éléments d’idéologie (1817–1818). Membru al Institut de France și ulterior al Academiei Franceze, el nu vedea în „ideologii” nimic altceva decât studiul ideilor, mai precis al formării lor. Politizarea termenului are loc gradual și culminează cu perspectiva marxistă asupra ideologiei, o „falsă conștiință” creată de sistemul burghez și capitalism pentru a ține în oprimare clasele exploatate, muncitorimea și lumpen-proletariatul.
Cartea lui Cristian Preda este structurată în 13 capitole, privite ca familii politice distincte – avem astfel nu numai ideologiile clasice, conservatorism, social-democrație ecologism, feminism, creștin-democrație și liberalism, ci și orientări pe care unii le-ar clasifica ca subdomenii ale ideologiilor principale (radicalism de stânga, neocomuniști, libertarianism). Două dintre capitolele cărții nu au o umbrelă ideologică clară, însă contribuțiile analizate aici nu sunt mai puțin relevante – „Intelectualii” și cei „Neafiliați sau fără busolă”.
Sigur, cei care au urmărit activitatea publicistică, inclusiv pe Comunitatea Liberală, știu că profesorul Cristian Preda se revendică de la un liberalism aronian. Autorul a fost, după 1989, un „spectator angajat” și totodată un actor implicat în viața cetății și prin funcțiile de consiliere, și prin mandatele de reprezentare în Parlamentul European.
Un test de turnesol critic pentru afinitățile și adversitățile „ideologice” chiar ale autorului ar fi registrul și sinteza privind cel mai pro-rus ideolog de astăzi, așa-numitul „suveranism” al lui Călin Georgescu.
Ce descoperim în secțiunea dedicată lui? Cităm in extenso: „Georgescu nu a fost mereu anti-european. Într-un raport confuz, alcătuit sub coordonarea lui și a Academiei Române, retorica dominantă a discursului era proeuropeană: chiar dacă era denunțată „o europenizare de fațadă”, realizată în primi ani de aderare, tema principală era cum anume poate fi realizată sincronizarea” (p.857).
Cu alte cuvinte, Cristian Preda se retrage din turnul de fildeș al judecăților evaluative vitriolante și lasă textele să vorbească de la sine. De pildă, el nu face decât să consemneze admirația lui Călin Georgescu față de Vladimir Putin, partidul extremist Jobbik și ucrainenii din Sectorul de Dreapta fără a comenta direct justețea sau rezonabilitatea acestei poziții.
Capitolul despre Liberalism (pp. 476-591) debutează cu o secțiune despre Aurelian Crăiuțu și se încheie cu una despre Cristian Ghinea, însă pune la dispoziția cititorului o galerie largă de portrete ale autorilor și autoarelor liberale – Lucian Boia, Alexandru George, Neagu Djuvara, Dan Lăzărescu, Alexandru Paleologu, Valeriu Stoica, Daniel Barbu, Theodor Paleologu, Nicolae Manolescu, Mihai Șora, Dan Grigore și alte nume, cu rezonanțe mai firave în spațiul public.
Ce mai surprinde în acest volum, pe lângă munca sisifică și copertele interioare prezentate ca un mozaic al volumelor discutate, este tonul ludic și acid al autorului, pe alocuri usturător pentru autorii prezentați.
Profesorul Cristian Preda scrie cu vervă, cu un umor plin de toleranță, ce nu alunecă în deriziune, și care are generozitatea atipică de a vedea chiar și la foștii adversari politici merite reale, însă bine cumpănite și localizate în contextul social-politic.
Volumul Ideologii și ideologi în românia contemporană semnat de Cristian Preda este astfel un instrument esențial pentru cei pasionați de istoria și piața ideilor din România, util studenților de la facultățile de științe sociale, mediului academic și jurnaliștilor deopotrivă.
