În loc să strângă rândurile pentru a reuși aprobarea legii pensiilor magistraților până la termenul de 28 noiembrie fixat de Comisia Europeană, coaliția de guvernare riscă să explodeze după ce PSD a declanșat jihadul împotriva lui Ilie Bolojan.
Pretextul este refuzul premierului și al celorlalte partide de a crea grupul de lucru dorit de Sorin Grindeanu pentru modificarea legii. În realitate, totul pleacă de la faptul că la temelia PSD se află conexiunea dintre rețeaua sa de grupări mafiote și un corp de magistrați care le asigură impunitatea în fața legii pentru fapte de corupție, cum face ÎCCJ, prezidată de Lia Savonea, și CAB, un fief al doamnei Savonea.
Prin urmare, niciun președinte al PSD nu poate ignora această conexiune, corupția fiind un principiu fondator al „celui mai mare partid din coaliție”.
Într-adevăr, insistența vehementă a lui Sorin Grindeanu de a se consulta cu magistrații pentru a le face pe plac, organizând întâlniri cu Lia Savonea și președinta CSM Elena Costache, în decursul cărora ministrul Justiției Radu Marinescu, omul „doamnei Olguța”, a fost luat în zeflemea, confirmă concluzia că lupta anti-corupție va fi blocată atâta vreme cât PSD se va afla la putere și ne amintește de revocarea brutală a fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kӧvesi, în epoca Dragnea.
Fapt este că, din acest moment, tensiunile din coaliție au atins un nivel periculos, PSD poziționându-se deschis împotriva lui Ilie Bolojan, căruia Claudiu Manda, soțul Olguței Vasilescu și probabil viitorul secretar general al PSD, i-a cerut explicit să plece din fruntea guvernului, invitând indirect PNL să desemneze alt premier. În fapt, PSD a întins o mână inamicilor lui Ilie Bolojan din interiorul PNL, grupați în aripa pro-PSD păpușată, potrivit presei, de fostul șef al SRI Eduard Hellvig, și de președintele CJ Ilfov, Hubert Thuma. Rezultatul acestui demers ar putea fi recrearea USL și eliminarea USR din coaliția de guvernare. Adică o restaurație pe cinste!
Violența ostilității liderilor PSD l-a forțat pe premierul Bolojan să renunțe la menajamente și să le dea psd-iștilor o replică usturătoare și consistentă. În esență, Ilie Bolojan a definit corectitudinea față de cetățeni și respectarea angajamentelor asumate ca linie de demarcație între el și Sorin Grindeanu. Leitmotivul său în ambele interviuri, de la Antena3 și Digi24, a fost hotărârea de a nu-i trăda pe cetățeni.
În contextul susținerii legii pensionării magistraților, premierul a declarat tranșant: „Negociez orice, am participat la toate negocierile posibile, dar nu pot să trădez această societate, nu pot să-mi bat joc de omul ăla care merge de dimineaţă până seara la lucru, în sectorul public sau în sectorul privat”. O astfel de declarație pune în lumină faptul că Sorin Grindeanu nu are nicio problemă cu taxarea suplimentară a cetățeanului și a sectorului privat de dragul asigurării privilegiilor protagoniștilor sistemului, în speță ale magistraților.
Altă provocare formulată de Ilie Bolojan la adresa PSD a fost răspunsul la îndemnurile repetate de a se retrage: cine este nemulțumit de guvern, poate depune o moțiune de cenzură și apoi poate guverna cu oricine dorește, inclusiv cu AUR. Astfel, mantra repetată la infinit potrivit căreia toate pretențiile PSD trebuie acceptate, pentru că altă coaliție de guvernare nu este posibilă, a fost întoarsă împotriva PSD: dacă nu vreți să guvernați cu pro-europenii, guvernați cu extremiștii, pentru că altă soluție nu aveți nici voi.
Evident, PSD a ales ceea ce Ilie Bolojan a numit „cea mai proastă eventualitate”, și anume „situația în care ești la putere, dar încerci să fii și în opoziție.”
Definirea poziției premierului pe coordonatele serviciului public, respectului față de interesele cetățenilor și clarității morale este fără îndoială binevenită și inspirată, fapt confirmat de incapacitatea lui Sorin Grindeanu de a-i răspunde cu argumente de același calibru. Problema este că PSD există și nu renunță la zădărnicirea reformelor: dacă, de pildă, scandalul pe tema legii pensiilor magistraților continuă, guvernul ratează termenul de 28 noiembrie și se pierd 200 de milioane de euro din PNRR – după ce s-au pierdut deja iremediabil 7 miliarde; totodată, dacă reducerile de personal propuse de premier în administrația locală și centrală nu sunt aprobate curând de coaliție, ele nu mai pot fi incluse în bugetul pe 2026 și guvernul va fi obligat să prevadă, pe seama contribuabilului, aceleași cheltuieli iraționale cu salarizarea personalului din primăriile prost administrate.
Cu alte cuvinte, PSD poate bloca reformele esențiale, tergiversând aceste decizii, mai ales că nici UDMR nu susține reducerea personalului din primării. În zadar explică pertinent Ilie Bolojan că a lăsa reducerea cheltuielilor administrației locale la latitudinea edililor nu rezolvă nimic, pentru că edilii pot reduce cheltuielile cu serviciile publice, în dauna comunității, de dragul păstrării numărului de angajați chiar dacă aceștia nu sunt necesari. PSD și UDMR i se opun pe față, iar PNL, mai discret, pe la spate. Degeaba dezvăluie premierul că la trei companii de stat din domeniul transporturilor, monopol PSD, respectiv Aeroportul Kogălniceanu, Aeroportul Otopeni și Romatsa, indemnizațiile directorilor au crescut cu 40-50%, în disprețul noilor reglementări adoptate de Parlament: Sorin Grindeanu, țarul transporturilor, se face că nu aude. Iar despre reforma ANAF nu mai vorbește nici premierul, probabil de rușine.
În schimb, PSD și UDMR încearcă acum să reducă ritmul reducerii cheltuielilor sub pretextul că o soluție mai bună pentru reducerea deficitului ar fi creșterea economică. Așa susținea luni seara la Digi24 Kelemen Hunor, fără să explice – pentru că nu îl întreba nimeni – cum poate să crească economia sănătos într-un sistem corupt și de ce ar trebui să muncească cetățeanul în economie pentru a finanța o administrație supradimensionată, înțesată de politruci și, în măsură covârșitoare, coruptă și incompetentă.
Sistemul de spoliere a contribuabilului în favoarea neo-nomenklaturii mafiote are deci resurse de a supraviețui în disprețul voinței cetățenilor și își permite să-l sfideze nu doar pe premier, ci și pe contribuabil.
Cum fundamentele acestui sistem sunt stângiste și presupun menținerea sau chiar sporirea cheltuielilor statului, soluția pentru eradicarea sa nu poate fi decât liberală. Domnul Bolojan și unul sau doi miniștri o cunosc. Premierul a invocat, de pildă, principiul corect al măririi salariului minim doar ca urmare a creșterii productivității, principiu complet străin PSD. Tot Ilie Bolojan refuză orice mărire de taxe în 2026, susținând că a sosit momentul reducerii cheltuielilor statului. Dar nici el nu îndrăznește în contextul actual să pună problema privatizărilor companiilor de stat, pentru a crea o piață concurențială reală, singura care ar putea tempera prețurile și pune capăt sistemului de privilegii din aceste companii conduse de politruci. Și cum ar putea să avanseze ideea privatizării, când scoaterea la vânzare pe bursă a unor pachete minoritare de acțiuni provoacă adevărate isterii?
Suntem, din păcate, prizonierii mentalităților stângiste, etatiste, deci păguboase, iar liberalii autentici lipsesc.
Lunga dominație a PSD, complicitatea PNL la puterea psd-istă, care a anulat identitatea liberală a partidului, și lipsa de educație economică, politică și civică a unei părți a electoratului, speriată încă de capitalism, blochează aplicarea soluțiilor liberale benefice.
Exemple există, iar cel mai elocvent vine din Argentina, unde partidul președintelui libertarian Javier Milei a câștigat categoric la sfârșitul săptămânii alegerile de la jumătatea mandatului, în ciuda faptului că socialiștii de pretutindeni îi cântau prohodul invocând măsurile sale radicale de reducere a cheltuielilor de stat dublate de refuzul de a crește taxele. Am simplificat, desigur, dar esența aceasta este și se dovedește o politică de succes, susținută de electorat după ce rezultatele sale, printre care și scoaterea din sărăcie a unor categorii de populație, au devenit evidente.
Noi însă nici măcar o dezbatere publică pe tema liberalismului nu suntem în stare să avem, pentru că PNL și-a pierdut liberalii, iar USR nu are destui pentru a alcătui o masă critică. În loc să vorbim de liberalism în spațiul public, vorbim de conservatorism și tradiții, și îl afurisim pe Claudiu Năsui când explică succesul politicilor lui Milei și propune neimpozitarea salariului minim.
Atât pot liberalii din politica noastră – un liberalism timid, care se teme de reacțiile extremiștilor și de sabotajul PSD și se compromite mărind fiscalitatea și generând recesiune, înainte să reducă vreo cheltuială sau să reformeze ANAF. Pe alte meridiane se poate mai mult și mai bine, dar acolo nu guvernează coaliții de tip struțocămilă ca la noi, iar reformiștii nu se aliază cu adversarii reformei, pentru că știu că se auto-sabotează, iar serviciile nu se implică atât de agresiv în economie și politică.
Până la urmă, oare nu putem concepe un guvern minoritar, fără PSD?
Liberalii ar putea măcar să le arate psd-iștilor această pisică, adică să renunțe la defensivă și să treacă la ofensivă. Dacă vor cu adevărat să fie liberali.
