Ne-am obișnuit atât de mult cu sloganul „Nu mai avem industrie”, încât am ajuns să credem că este adevărat. Nu este.
Industria în România are o pondere mai mare în PIB decât în Germania și net superioară mediei Uniunii Europene. Da, vorbim despre România zilelor noastre, nu de „Epoca de aur”.
Datele indică o perspectivă total diferită de cea a nostalgicilor după comunism, mulți din păcate: un sfert din valoarea adăugată brută a PIB-ului românesc provine din sectorul industrial, mult peste media Uniunii Europene. Această cifră contrazice narațiunea populară și demonstrează un echilibru sănătos între robustețea sectorului industrial și diversitatea economică.
Într-adevăr, acum 30 de ani, industria avea o pondere mai mare cu aproape 10 procente în PIB, dar dintr-un PIB de 10 ori mai mic în termeni nominali.
De altfel, în 2022 aproximativ 40% din exporturile României au fost reprezentate de categoria „Mașini și echipamente pentru transport”, conform INS. Dacă acum 30 de ani eram izolați, astăzi România și industria sa au devenit parte din lanțurile de producție europeană. Apartenența la piața unică europeană a facilitat integrarea României în lanțurile de valoare globale, permițând industriei noastre să se dezvolte pe piețele internaționale. Aderarea la piața unică a funcționat. În favoarea României.
În timp ce melancolicii privesc în urmă la „zilele de glorie” ale industriei, regretând „Epoca de aur”, consider că datele actuale sugerează o clară maturizare economică. Un proces evolutiv de bun augur. Vorbim despre o structură economică mult mai capabilă să navigheze prin complexitățile secolului XXI.
Spiritul antreprenorial al românilor a contribuit semnificativ la diversificarea industriei și la creșterea economică, multe povești de succes și inițiative inovatoare ieșind în evidență.
România de azi nu mai este în epoca industriei grele și ineficiente. A evoluat spre un peisaj industrial modern, unde calitatea primează asupra cantității și unde piața globală decide cine este câștigător și cine este pierzător. Nu puține au fost situațiile în care tranziția companiilor de stat către management privat în anumite sectoare a îmbunătățit considerabil eficiența și productivitatea.
Celor ce suspină după acele vremuri „bune”, le spunem că este timpul să trecem peste nostalgia pentru fabrici colosale și poluante, în mijlocul orașelor, pentru a îmbrățișa realitatea că o economie sănătoasă și rezilientă înseamnă diversitate, adaptabilitate, productivitate și un sector dezvoltat al serviciilor.
Avem în continuare uzine, dar astăzi sunt relocate în afara orașelor, dacă nu le vedem zilnic, nu înseamnă că ele nu există, și da, utilizează tehnologii mult mai avansate. Industria românească, prin tehnologii noi și competiție, s-a adaptat și a evoluat.
Situația din România este un ecou al unui fenomen global: omenirea trăiește astăzi mai bine ca niciodată în istoria ei de mii de ani, capitalismul a creat cea mai mare bogăție văzută vreodată în istorie, ceva de neimaginat de către strămoșii noștri. Capitalismul și liberalismul au adus această prosperitate.
PS: Sursa inspirației pentru acest articol o reprezintă cartea „Cine a făcut România” scrisă de Cristian Ghinea. Vă recomand cu tărie această lectură ce abordează istoria modernă a României și dorința de reformă și libertate a românilor – ea arată cu subiect și predicat cât de mult a contribuit, de fapt, liberalismul la atingerea nivelului de trai pe care îl avem. Last but not least, arată și cât de multe mai sunt încă de făcut.
