Ne îndreptăm spre un tur 2 Ciolacu-Simion și curg comparațiile cu turul 2 din 2000 Iliescu-Vadim. Dar nu e același lucru din câteva motive.
- Iliescu era la ultimul mandat de președinte, nu la primul.
- Iliescu chiar și-a dorit un mandat pentru istorie spre deosebire de toți cei care l-au succedat: a avut loc reconcilierea cu regele Mihai, a fost adoptat raportul cu privire la Holocaustul din România după două decenii de negationism, am intrat în NATO, am încheiat negocierile cu UE. A fost abrogat articolul 200 din Codul Penal. Nu e cazul lui Marcel Ciolacu.
- Dezamăgirea față de administrația CDR l-a propulsat pe Vadim în turul al doilea, nu încălcarea regulilor democrației.
Dezamăgirea era uriașă în raport cu așteptările create în 1996, deși lucrurile realizate de Ion Iliescu au fost pregătite în mandatul lui Emil Constantinescu care a așezat țara, irevocabil, în direcția euro-atlantică.
Nu e cazul lui Marcel Ciolacu și George Simion.
Unii spun că va trebui să-l salvăm pe Ciolacu de propria prostie.
Doar ca nu e prostie, e cinism și încălcarea regulilor democrației prin eliminarea ilegală a unui competitor ca să câștige altul, instrumentalizarea politică a CCR, fraudarea masivă a voturilor.
E acțiune premeditată antidemocratică ceea ce-l face pe Ciolacu un rău la fel de mare. E o alegere unde nu există rău mai mic.
Dar chiar dacă îl vedem pe Marcel Ciolacu ca pe un rău mai mic în raport cu filorusul George Simion, așa cum spunea Hannah Arendt, uităm mereu că răul cel mai mic e tot un rău.
Soluția este să alegem binele din primul tur de scrutin pe 24 noiembrie. Avem suficiente criterii de departajare.
