Titlul poate părea o contradicție flagrantă: cum să fie anchetarea unor generali SRI acuzați de trafic de influență altceva decât o dovadă de curaj a cruciaților anticorupție de la DNA? Cum putem asocia un asemenea moment cu o degringoladă a anticorupției? Și totuși, când, după 13 ore de anchetă, în loc ca generalii Coldea și Dumbravă și avocatul Doru Trăilă să iasă pe ușa DNA cu cătușe la mâini, toți trei au plecat acasă în mașinile lor de lux, încurcați doar de un biet control judiciar, nu putem să nu suspectăm că ceva este în neregulă cu competența și potența DNA.
De altfel, mogulii penali s-au arătat dezamăgiți, revoltați că nu au fost ordonate percheziții la domiciliul generalilor, ceea ce le-ar permite acestora să „șteargă urmele”. Și totuși nici măcar șefa secției de urmăriri penale din DNA, Mihaela Iorga Moraru, nu a reușit să adune suficiente probe pentru a da satisfacție cohortei de condamnați pentru corupție care susțin Realitatea Plus, RTV sau Antena 3. Atât s-a putut? Se pare că da, dar nu neapărat pentru că generalii ar fi complet nevinovați, ci pentru că DNA nu a fost capabilă să instrumenteze dosarul cu profesionalism.
Și atunci putem să ne întrebăm dacă nu cumva avem de a face cu o perdea de fum, o diversiune, cu posibil substrat electoral – ca să creadă românii că tot răul vine de la Coldea și Dumbravă, care vor fi pedepsiți de actuala putere – sau cu scopul de a crea o atmosferă prielnică pentru legitimarea suspendării recuperării prejudiciului de la condamnatul penal Dan Voiculescu, decisă de Tribunalul București în primă instanță.
Retorica Antenelor și a RTV a accentuat prea mult victimizarea politicienilor și oamenilor de afaceri condamnați pentru corupție în perioada când Florian Coldea era adjunctul directorului SRI și Laura Codruța Kovesi era procuror șef al DNA ca să nu luăm în serios această ipoteză.
Poate fi vorba deci și de o răzbunare a corupților, dar și de o ofensivă împotriva acțiunilor EPPO care instrumentează dosare de corupție cu bani europeni și mai obține și condamnări în instanță. Cu alte cuvinte, nu-i lasă pe mafioții afiliați puterii politice din România să fure din banii europeni, singurii care le-au mai rămas de furat, după ce bugetul a fost risipit pentru satisfacerea clientelei.
Aceste dubii firești nu echivalează câtuși de puțin cu exonerarea generalilor Coldea și Dumbravă. De altfel, înregistrările cu spusele imprudentului general Dumbravă sugerează că există cel puțin disponibilitatea sa de a acționa o rețea de influențare a actului de justiție, fapt reprobabil pentru un fost angajat al unei structuri menite să apere statul de drept și să combată corupția, considerată amenințare la adresa securității naționale pe vremea când generalii Coldea și Dumbravă erau activi.
Mai mult, cei doi primesc și o frumoasă pensie specială pentru activitatea depusă în cadru SRI și este mai mult decât imoral ca ei să-i ajute acum pe infractori să scape de pușcărie. Este foarte probabil să existe nu una, ci mai multe rețele de acest tip, judecând după numărul de oameni de afaceri cu dosare consistente care au scăpat de condamnări, însă din penibila ordonanță a DNA emisă după „noaptea generalilor”, coroborată cu fragmentele din transcrierea înregistrărilor furnizate de denunțătorul Cătălin Hideg, nu rezultă implicarea efectivă a generalului Coldea, ci doar opiniile altora despre el, și nici vreo dovadă că Dumitru Dumbravă și/sau Florian Coldea ar fi pretins o anumită sumă în mod concret pentru o anumită soluție juridică, sau că un magistrat ar fi pretins o sumă de bani pentru a suspenda condamnarea unui inculpat.
Pentru ca DNA să obțină o condamnare în acest dosar, era nevoie de dovezi irefutabile, concrete, cu sume exacte și vocile celor acuzați. Or, ele lipsesc. Avem doar delirul verbal al lui Dan Tocaci, fostul șofer al decedatului patron al Romprest, Florian Walter, și al lui Cătălin Hideg, condamnat penal pentru fraudă cu fonduri din PNRR, într-un dosar instrumentat de EPPO, adică instituția condusă de Laura Codruța Kovesi.
Dacă luăm faptele de la cap la coadă, nu invers, cum fac televiziunile mogulești, ele pot fi rezumate astfel: afaceristul mărunt Cătălin Hideg este condamnat în primă instanță la patru ani de închisoare cu executare pentru o fraudă de trei milioane de euro din fonduri PNRR dovedită de EPPO (documente false, licitații trucate etc.).
Conectat la SRI prin studiile sale la „prestigioasa” sa Academie, Hideg încearcă să scape de executare. Presupunem că de fondul problemei, adică de fraudă, nu poate scăpa, ceea ce multă lume neglijează. Mărturiile sale sunt deci din start puțin credibile. Familiarizat, cum spuneam, cu serviciile și fauna conectată la ele, Hideg apelează la cunoscuți care îl pot conecta cu personaje influente, capabile să-l ajute să-și „optimizeze” dosarul, și ajunge, prin interpuși dubioși, gen Dan Tocaci de la Romprest, la generalul Dumbravă, care face promisiuni vagi dar incriminatoare, cel puțin moral.
În paralel, din motive pe care nu le știm, Hideg înregistrează convorbirile cu cei dispuși să-l ajute și apoi le livrează televiziunilor patronate de penali, în primul rând Realitatea Plus, și DNA. Care a fost mobilul denunțării celor pe care i-a rugat să-l ajute nu știm, dar nu bănuim că ar fi vorba de setea neostoită de dreptate a condamnatului penal Hideg. Poate că i s-au făcut promisiuni din partea unei alte rețele rivale de optimizare, poate că spera să compromită întreg dosarul și să scape astfel de condamnare; să nu speculăm însă prea mult în privința acestui univers sordid care funcționează după legi necunoscute nouă.
Cert este că, deși nu putem nega că rețeaua incriminată de Cătălin Hideg există, nici nu o putem dovedi: Florian Coldea nu apare în înregistrări decât ca subiect de conversație, iar spusele generalului Dumbravă pot fi calificate oricând de lăudăroșenie – eventual senilă – în lipsa probelor sau a unei cereri concrete de bani în schimbul serviciilor, iar demonizarea lui Coldea în discursul dezlânat al lui Dan Tocaci nu are nici o valoare juridică.
Dacă acesta este tot probatoriul, atunci el poate fi demontat în instanță de avocați abili, ceea ce nu poate decât să genereze frustrare pentru cei care ar dori să vadă destructurate toate rețelele de influență infiltrate în instituțiile statului, care au transformat justiția într-un sistem de albire a marilor corupți. Da, ne dorim cu ardoare o asemenea operațiune de tip „mani pulite”, care să distrugă toată caracatița corupției, nu doar să muște un braț al caracatiței, dar șansele ca ancheta DNA la care ne referim să realizeze acest lucru sunt, cel puțin deocamdată, infime. Și apoi, dacă vorbim de o rețea, ar trebui să fie anchetați și magistrații care fac parte din ea, dar DNA nu face nicio referire la ei, concentrându-se exclusiv pe cei doi sau trei generali, care totuși nu puteau emite sentințe.
Se pare așadar că dorința noastră de a asista la anihilarea caracatiței corupției din instituțiile statului nu va fi îndeplinită prea curând, nu numai pentru că Florian Coldea, fost șef al operativilor SRI, este un adversar redutabil care nu va lăsa urme ușor de descoperit, sau pentru că rețelelor oculte nu le convine o operațiune de amploare care să distrugă tot eșafodajul sistemului „ticăloșit”, ci din cauza carențelor profesionale ale DNA.
Instituția este condusă de procurori puși „cu mâna” de politicieni, în ciuda performanțelor profesionale problematice și avizului negativ al CSM – Marius Voineag, procurorul șef, de către fostul ministru al justiției Cătălin Predoiu, iar Mihaela Iorga-Moraru, șefa secției de urmăriri penale, de către actualul ministru, Alina Gorghiu, ambii executând ordinele președintelui Iohannis și, spune presa, ale SRI.
Putem deci suspecta girul actualei conduceri a SRI pentru executarea foștilor angajați ai instituției? Putem, pentru că gândim critic, dar nu dorim să speculăm. Amintim doar că Mihaela Iorga-Moraru a fost scăpată de SIIJ de un proces deschis de fosta sa șefă, doamna Kovesi, și apoi s-a „distins” printr-un șir de abuzuri la adresa micuței Sorina Săcărin și a familiei care a adoptat-o legal, comise în tandem cu fostul procuror-general adjunct Bogdan Licu, actualmente judecător la CCR, și el considerat apropiat de SRI.
Pentru aceste abuzuri statul român a fost condamnat să plătească 120.000 de euro. Povestea pe larg o găsiți pe Spotmedia.ro.
Cu asemenea procurori în poziții-cheie și cu instanțele dominate de rețeaua Liei Savonea, este evident că nu ne putem aștepta la o ofensivă credibilă anti-corupție.
Nu este vorba decât de o operațiune de răzbunare țintită la adresa generalului Florian Coldea, pe care, repet, nu avem motive să-l apărăm, cu bătaie mai lungă până la Luxembourg, unde își are sediul EPPO, condus de Laura Codruța Kovesi. Inițiatorii speră probabil ca, dacă nu vor avea succes în instanță, măcar să poată legitima exonerarea și reabilitarea marilor corupți, în frunte cu Dan Voiculescu.
Nu întâmplător a sărit cu gura din penitenciar și Elena Udrea, crezând că înțelege justiția divină dacă citează din psalmi. Premierul Ciolacu a ținut și el să profite de pe urma scandalului, pretinzând că nu se amestecă în justiție, dar se bucură că „lucrurile se mișcă” și ajungând ulterior, prin raționamente doar de el înțelese, la concluzia că singurul partid al penalilor ar fi rămas… USR.
O fi „de noaptea minții”, dar iată că „noaptea minții” este la putere, ceea ce este grav.
La fel de grav este că, în loc să asistăm la un asalt credibil și eficient împotriva corupției, constatăm decredibilizarea instituțiilor care ar trebui să lupte împotriva acestui fenomen devenit endemic și protejat de justiție.
Mai mult, marii corupți ai patriei, în frunte cu Dan Voiculescu, se pregătesc să pună stăpânire pe țară, cu „acte în regulă”. Dacă vor avea și câștig de cauză la urne anul acesta, atunci restaurația ticăloșiei pe meleagurile mioritice se va consolida pentru mulți ani de acum înainte.
