Odată la patru ani, înainte de alegeri, PNL începe mascarada autonomiei față de PSD și a liberalismului de paradă. Așa s-a întâmplat și în weekendul trecut, la Sinaia, unde liderii PNL au decis să participe pe liste proprii la toate alegerile din 2024, inclusiv la prezidențiale. Deși actualul președinte al partidului, Nicolae Ciucă, s-a oferit să candideze la Cotroceni, nu s-a decis nimic. Mai mult, se pare că oferta nu a fost primită cu entuziasm de cei prezenți, ceea ce ridică problema autorității lui Klaus Iohannis în partid, știut fiind faptul că domnul Ciucă este succesorul dorit de șeful statului.
Dar dacă nu Ciucă, atunci cine? Aici se poate deschide un potențial front de luptă politică, sau o oportunitate pentru cei care pilotează PNL, în speță rețeaua politico-securistă pe care o putem numi generic GRIVCO, cum îl pilotează și pe Iohannis, pentru a impune alt candidat din rezerva de cadre. Până la urmă, tot prin manevrele rețelei a fost promovat și Iohannis, individ lipsit de viziune, de idei, de discurs, de carismă, de empatie și chiar de considerație față de funcția de președinte, pe care a tratat-o ca pe o sinecură. Cu alte cuvinte, un pion politic perfect, care va trebui înlocuit, în viziunea GRIVCO, cu alt pion politic, fie de la PNL, fie de la PSD. S-a speculat că ar putea fi vorba de fostul director al SRI, Eduard Hellvig, dar este prematur să intrăm pe terenul acestor teorii, deși, dacă domnul Hellvig va reveni cu adevărat în PNL, cum se vorbește „pe surse”, s-ar putea să vizeze o poziție mai importantă decât cea de cap de listă la europarlamentare. Este important însă să ne iasă din cap că decizia va fi vreodată a lui Iohannis, și nu a celor care l-au creat, promovat și acum vor încerca să-l pună la păstrare pe undeva prin UE, căci în NATO nu se acceptă orice edec.
Nu am adus însă vorba de Eduard Hellvig degeaba, ci pentru că rolul său în viața politică din ultimii opt ani a fost mai important și mai problematic decât s-ar putea crede. Potrivit unor relatări de presă, în calitate de director SRI, domnul Hellvig ar fi patronat numirea unor miniștri importanți, atât de la PNL, cât și de la PSD, care au contribuit esențial la degringolada politico-economică care ni se prăbușește în cap, adică la falimentul statului și al guvernării. Ne gândim la Marcel Boloș, un monument de lipsă de profesionalism atât la fonduri europene, cât și la finanțe, în mod ciudat cel mai iubit dintre pnl-iști pentru Marcel Ciolacu, sau la toți miniștri de interne ai PNL, de la Marcel Vela, la Lucian Bode și la Cătălin Predoiu, care nu s-au atins nici cu o floare de secretarul de stat Bogdan Despescu, considerat un pion al SRI, în ciuda dezastrului pe care l-a generat și îl întreține în Poliția Română. În cazul lui Lucian Bode, presa centrală și locală a demonstrat clar legăturile sale cu foști ofițeri de Securitate, preluați de SRI. Iar pe vremea mandatului său la Justiție, Cătălin Predoiu a propus pentru conducerea principalelor parchete doar persoane agreate de SRI și impuse, din același motiv, de Klaus Iohannis. Nu amintesc spre exemplificare decât numele fostei șefe a DIICOT Giorgiana Hosu. Tot în mandatul de director al SRI al domnului Hellvig, adevărat liant al coaliției PSD-PNL, a fost plasat și menținut cu orice preț la Ministerul Transporturilor Sorin Grindeanu, căruia, de asemenea, o parte a presei îi atribuie o afiliere la SRI.
Lista poate continua cu diverse nume de oameni ai SRI plasați în diferite poziții-cheie din administrație și din agențiile guvernamentale, dar, pentru că ne ocupăm de PNL, merită să ne gândim dacă nu cumva SRI a preluat cu arme și bagaje o bună parte din acest partid, iar Eduard Hellvig, care a debutat în politică în calitate de deputat PUR, deci sub auspiciile GRIVCO, fapt pe care acum caută să-l ascundă, nu a fost el cel care a decis, în numele rețelei, numirile și politicile PNL, care, iată, au fost aceleași cu ale PSD.
A devenit deci PNL partidul SRI, știut fiind că SRI a dorit întotdeauna să dispună de o forță politică, așa cum a fost nu demult și UNPR condusă de Gabriel Oprea? Nu putem exclude această ipoteză. Mai degrabă ar trebui să ne gândim dacă distrugerea de către Iohannis a coaliției PNL-USR-UDMR nu a fost tot opera serviciilor, puternic enervate de faptul că Vlad Voiculescu, primul USR-ist demis, a demascat regimul special al angajaților serviciilor și MApN și al familiilor lor în centrele de vaccinare, iar apoi Stelian Ion, demis de la Justiție, nu voia să se conformeze ordinelor primite în privința numirii șefilor de parchete și a menținerii SIIJ. Prea se potrivesc faptele ca să nu credem că firele politicii PNL-PSD nu duc la SRI și la Eduard Hellvig, care nu este desigur de capul lui, ci este exponent al rețelei.
Cert este, pe de altă parte, că liderii PNL, de la Iohannis la Ciucă, sunt total lipsiți de credibilitate. Klaus Iohannis laudă inițial măsurile propuse de guvern pentru finanțarea deficitului bugetar pe seama sectorului privat și a cetățeanului, care preia în aval nota de plată pentru inepțiile guvernului, dar, când ia contact cu oamenii de afaceri, constată că măsurile „nu au fost bine primite” și crede că guvernul va efectua „reglajele” necesare. Dar nu putea să-și întrebe consilierul pe probleme economice, altfel profesor universitar, care sunt consecințele acestor măsuri? La fel și Nicolae Ciucă, care se sucește în chestiunea limitării plăților cash, după ce a fost de acord cu ea înainte și după asumarea răspunderii guvernului. Alt truc ieftin din maskirovka pnl-istă, menită să lustruiască cumva o precară fațadă de liberalism cu care PNL va defila în 2024. Oricum, o manevră mai slabă decât înșelătoria monumentală a lui Iohannis din 2020, când striga pe unde putea că trebuie să luptăm împotriva pe-se-de, ca peste puțin timp să dea aceluiași pe-se-de mână liberă la guvernare.
Nu știm de fapt cât va dura autonomia PNL în viitorul an electoral, pentru că unele decizii vor fi luate probabil după prima confruntare cu electoratul din iunie la europarlamentare. Ne așteptăm însă ca o candidatură independentă a PNL să creeze unele probleme Polului de dreapta autentic USR-Forța Dreptei-PMP, pentru că prezența a două formațiuni ce se declară liberale îi va confuza pe unii alegători. Ne putem aștepta, de asemenea, ca PNL, din dorința de a prelua din electoratul AUR, să adopte un discurs cu accente naționaliste pe alocuri stridente. De altfel, Eduard Hellvig a vorbit deja despre un „naționalism luminat”, iar liderul senatorilor PNL, Daniel Fenechiu, a afirmat că un asemenea discurs va fi necesar în unele regiuni. Să sperăm că Polul de dreapta nu va cădea în această ispită.
Va fi deci o campanie urâtă, în care toate mizeriile vor fi justificate de necesitatea de a combate extremismul AUR, fie și prin promovarea propriului extremism. De altfel, oamenii SRI se lansează adesea în demersuri anti-europene și chiar anti-ucrainene, deși politica statului este europeană și pro-ucraineană. Ne amintim de scandalul gratuit lansat de ministrul Grindeanu pe tema canalului Bâstroe, pe care serviciile l-au lăsat să se inflameze, deși ulterior însuși Iohannis a recunoscut că a fost mult zgomot pentru nimic. Dar mult mai dubioasă a fost tăcerea de mormânt a SRI, a comisiilor parlamentare de apărare, și a președintelui Iohannis pe tema legăturilor liderului AUR George Simion cu serviciile de informații ale Kremlinului, despre care au vorbit foști șefi de servicii credibili din Republica Moldova și din Ucraina.
Subiectul ar fi meritat, credem, măcar un punct pe ordinea de zi a CSAT, dar a fost onorat doar cu „batista pe țambal”. Cu tot „naționalismul luminat” pe care îl promovează, nu știu ce a făcut domnul Hellvig pentru a combate interferențele rusești în mass media și în politica din România. De altfel, ele continuă nestingherite pe canale finanțate, sau cel puțin tolerate, de guvern și partidele de guvernământ. Nu justifica oare de curând „maestrul” Ion Cristoiu dorința Rusiei de a scoate România din NATO și de a o readuce în sfera sa de influență, criticând totodată expansionismul SUA și al Israelului?
Sper că am explicat acum de ce am folosit termenul maskirovka în contextul relațiilor PNL-PSD-SRI. Dacă nu vom fi atenți la subteranele acestei alianțe informale, dar palpabile, vom ajunge captivii ei. Deja o parte din stat a fost capturată și o parte din electorat pare să se fi predat fără luptă. Cum am spus deja, va fi o campanie urâtă și grea, cu o miză enormă pentru soarta democrației noastre.
