Mai sunt șase luni până se încheie al doilea mandat al președintelui. Dar el e deja lipsit de orice putere. Într-un fel și-a făcut-o cu mâna lui. Căci Klaus Iohannis e la originea ideii de a devansa scrutinul prezidențial din decembrie în septembrie.
Când a propus asta, era convins că va deveni secretar general al NATO sau că va ocupa una din pozițiile de vârf din UE. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Președintele nostru nu a obținut nimic. Așa că azi e o poză, nu un șef de stat.
Planul lui de mărire avea o componentă internă. Numit la Bruxelles, el ar fi demisionat, iar în fotoliul de la Cotroceni s-ar fi instalat, potrivit dispozițiilor Constituției, șeful Senatului, adică Nicolae Ciucă. Peneliștii au făcut calculul pe care-l făcuseră deja cu Crin Antonescu în 2012, la a doua suspendare a lui Traian Băsescu. Nu le-a ieșit nici atunci, nu le-a ieșit nici acum. Calendarul electoral stabilit în martie nu le mai convine. La Cotroceni nu e viitorul, ci trecutul.
Că regimul Iohannis s-a sfârșit înainte de termen o vedem deja de ceva timp. Personal, eu am înțeles-o pe 2 iunie, când premierul Ciolacu declara că el e cel care va trimite propunerea de comisar din partea României la Bruxelles și lăsa să se înțeleagă foarte limpede că nu va fi vorba despre K. Iohannis, ci despre cineva competent în chestiuni economice. Era anulată astfel orice speranță a actualului președinte de a primi un jilț în afara țării.
Marcel Ciolacu acționează ca și cum ar fi deja succesorul lui Iohannis. A refuzat ideea ca PSD să-l ia în brațe pe M. Geoană, amenințând totodată că nu se prezintă la scrutin dacă acesta nu se ține în septembrie. E clar că nu mai are răbdare. Putem împiedica un regim Ciolacu?
Calculul făcut de președintele pesedist e simplu. Ultima dată când stânga a câștigat Cotroceniul e atunci când un pesedist a intrat în finală cu un extremist de dreapta. Chiar dacă nici Ciolacu nu e Iliescu, nici G. Simion nu e C.V. Tudor, șeful PSD visează la un tur doi pe care l-ar câștiga la pas, fiindcă toată „lumea bună” ar vota „cel mai mic rău”.
Peneliștii visează și ei cu ochii deschiși. Rareș Bogdan pare sigur că N. Ciucă intră-n turul al doilea contra lui Ciolacu și că toată dreapta se va alinia în spatele fostului general. Cum Ciolacu nu ia în seamă varianta ca nu el, ci Geoană să intre în turul decisiv cu Simion, nici peneliștii nu concep ca Ciucă să ia tot atâtea procente câte a luat Burduja la București.
Adevărul e că, în acest moment, pesediștii au prima șansă la președinție. Indiferent că-l susțin pe Ciolacu sau se răzgândesc și-l aruncă în cursă pe Geoană. Întrebarea din titlu rămâne valabilă, indiferent de numele avansat de partidul fondat de Iliescu: poate ajunge la Cotroceni un candidat care nu e pesedist?
Cred că știm sigur cel puțin două lucruri:
Primul e lipsa de șanse a unuia ca N. Ciucă: el nu va face ceea ce au reușit să facă E. Constantinescu în 1996, Traian Băsescu în 2004 și K. Iohannis un deceniu mai târziu, adică să reunească toate voturile dreptei liberale și ale naționaliștilor, fie ei maghiari sau români.
Al doilea lucru sigur e că divizarea forțelor de dreapta din afara PNL ajută mai degrabă tabăra PSD decât oricare alt candidat. Va putea fi oare depășit măcar acest impas? Sau e mai ușor ca Ciucă să fie abandonat de către peneliști, care să accepte un candidat pe care l-ar putea susține, chiar din primul tur, și USR, și PMP, și Reper, și Forța Dreptei?
Sursa foto – Economica
