Departe de a fi o victorie a moderației și bunului simț, protestul tractorului singuratic din Piața Constituției, adică eșecul tentativei Dianei Șoșoacă de a capitaliza politic mișcarea de protest a agricultorilor și transportatorilor, marchează de fapt o întorsătură periculoasă în suita de evenimente care a marcat atât de neașteptat și dramatic începutul anului electoral 2024.
Este limpede că organizatorii protestelor sunt mai inteligenți și mai abili decât cuplul Simion-Șoșoacă, că au o agendă pe care nu o descifrăm decât parțial și că protestatarii sunt, de fapt, o masă de manevră, chiar dacă unele dintre problemele lor sunt reale. Probleme reale există în toate domeniile, mai ales după atâția ani de guvernare PSD, cu sau fără PNL, dar nicăieri nu vor fi găsiți atât de mulți oameni ușor de manipulat și atât de dispuși să se revolte împotriva a ceea ce nu înțeleg și nu acceptă ca în zonele rurale.
Ne amintim de cele „două Românii” de care vorbea Adrian Năstase după ce a pierdut alegerile din 2004: una „profundă” și conservatoare, preponderent needucată, neinformată și rurală, și cea urbană, liberală, orientată spre Occident. Furia fostului premier împotriva României urbane a culminat cu declarația halucinantă: „Dacă lăsăm la o parte voturile din Bucureşti, rezultă că am câştigat alegerile la nivelul ţării. Dacă în Bucureşti nu s-ar fi votat, eu aş fi câştigat”. Așa este, slavă Domnului, dar pe ce temei ar trebui excluși bucureștenii și alți locuitori ai marilor orașe din procesul electoral și subordonați votului rural captiv al PSD?
Dincolo de caracterul ei aberant, declarația definește strategia PSD de a miza pe zonele rurale și mai puțin dezvoltate, pe care le-a menținut captive decenii la rând și cărora le-a promis că este singurul lor apărător, în timp ce elita partidului se înfrupta din banii publici pentru a-și construi, prin corupție, o viață opulentă de oligarh, mult superioară nivelului de trai al clasei antreprenoriale din România, care de regulă nu votează PSD.
Putem numi această Românie europeană România liberală, care împinge țara înainte atât cât este lăsată de o clasă politică de fapt iliberală, dominată de PSD.
Ca să țină captivă și iliberală „România profundă”, preponderent rurală, PSD a îndopat-o cu subvenții, fără a-i cere reforme sau a-i cere să participe la investițiile necesare unei agriculturi moderne și sustenabile. Așa se face, de pildă, că avem un sistem de irigații care acoperă doar 10% din suprafața arabilă, și nu avem asocieri autentice de fermieri care să reducă costurile de producție, cum au, de pildă, polonezii, care își vând cu succes merele în România. Exemplul îi aparține fostului comisar UE pentru agricultură, Dacian Cioloș. Avem însă o permanentă foame de subvenții și ajutoare de stat, care alimentează protestele ori de câte ori nu este satisfăcută.
În consecință, merită să stabilim exact cine protestează de fapt. Bazat pe statistici solide, analistul financiar Iancu Guda demonstrează că, în ciuda lăcrămării generale pe tema năpăstuiților fermieri, între 2018 și 2022, 9 din 10 fermieri au obținut anual profituri nete între 15-20%, adică de 2-3 mai mari decât media națională. 60% din aceste profituri au fost scoase prin dividende. Este adevărat că unele profituri au fost mai mici și că au existat și pierderi, dar, în ansamblu, 7 din 10 fermieri au destule resurse pentru a supraviețui într-o perioadă grea. Alții au jucat o carte greșită, stocând cerealele în speranța că prețurile vor crește la infinit, ceea ce nu s-a întâmplat, iar acum cer imperativ compensații de la stat. Există, totodată, un segment de fermieri individuali, cu suprafețe mici, care nu se obosesc să se asocieze, și care câștigă bine în anii buni și pierd în anii slabi, dar sunt întotdeauna scoși din dificultate de guvern, pe seama banilor contribuabililor, și fără nici o condiționare legată de reforme sau investiții. Aceștia sunt probabil cei care protestează acum și care vor protesta la infinit.
Pe ei se bazează pescuitorii în ape tulburi, care știu că și în universul agricol-rural există o Românie liberală și una iliberală, dependentă de stat și ușor de scos la protest. Cum am spus și mai sus, dependența de subvenții va genera întotdeauna mișcări revendicative.
Faptul că protestatarii reprezintă de fapt o minoritate din categoria fermierilor, și nu toată țara, cum patetic strigă liderii lor, este confirmat și de faptul că marile asociații ale fermierilor, reunite în Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), nu au controlat mișcarea revendicativă, ci a intrat în joc mult mai târziu, încercând să recupereze terenul prin scrisoarea amenințătoare către guvern, pe care îl somează să ceară imperativ UE la Consiliul Agri din 23 ianuarie modificarea unor obiective din politica „verde” și controlarea strictă a importurilor de produse agricole și alimentare din Ucraina. Căci Ucraina este marota tuturor, ceea ce spune multe despre agenda ascunsă a protestelor.
De ce vorbim însă despre organizatorii din umbră ai protestelor? Pentru că fără ei protestele nu s-ar fi desfășurat așa cum se desfășoară în prezent. Disocierea ostentativă de George Simion și Diana Șoșoacă, mergând până la rușinarea publică a acesteia din urmă (ceea ce PSD-PNL nu au reușit niciodată să facă) prin tractorul singuratic din Piața Constituției, a avut drept scop să legitimeze și să credibilizeze protestele, făcându-le mai eficiente, căci ele au continuat în alt spațiu, din care lidera SOS este exclusă.
Totodată, coordonarea protestelor depășește posibilitățile unor agricultori care nu au reușit să se asocieze profesional pentru propriul lor avantaj, programarea succesiunii lor în diferite orașe nu pare întâmplătoare, iar blocarea vămilor de pe frontiera cu Ucraina este evident o operațiune bine organizată. Parcă am asista la niște mișcări de trupe de tractoriști deveniți, probabil fără voie, soldați ai unui război mai mare.
Să nu uităm că ne aflăm de fapt într-o zonă de război – războiul Rusiei putiniste împotriva Ucrainei și a Occidentului, la care, iată, pun și oamenii noștri umărul, fie că înțeleg sau nu. Căci cine va beneficia de pe urma restricționării tranzitului produselor ucrainene prin UE dacă nu Rusia, care face cel mai mare dumping de cereale pe piața mondială?
Evident, guvernul ar fi trebuit să prevină dumpingul de cereale ucrainene pe piața românească, nu să-l tolereze pentru a asigura grâne ieftine și a reduce astfel inflația în sectorul alimentar, dar, chiar dacă o va face acum, cum a promis, Rusia tot va continua să inunde piața cu cereale ieftine, iar prețurile la bursă, mai ales într-un an slab, tot nu vor crește.
Pe de altă parte, oare de ce mass media vântură doar chestiunea grânelor ucrainene care, vezi Doamne, au sărăcit România, și nu spun nimic despre faptul că, potrivit lanțulalimentar.ro, România însăși a vândut Ucrainei cereale și semințe oleaginoase în valoare de peste 10,000,000 de euro, a exportat pe piața ucraineană combustibil biodiesel în valoare de peste 1,8 miliarde de euro, dar și tomate, carne, produse lactate și alte tipuri de produse agricole.
În total, câștiguri de 35 de milioane de euro pentru agricultorii români într-un singur an. Desigur, volumul tranzitului ucrainean este foarte mare, dar tot considerabil este și importul de roșii, care a ajuns anul trecut la 100 de milioane de euro, de care a beneficiat preponderent Turcia. Nimeni însă nu protestează împotriva Turciei. Dar tot fermierul român care se înghesuie pe ecranele tv urăște Ucraina, aceeași pe care o urăște și Putin.
Ucraina este așadar problema cea mai spinoasă și riscantă a actualelor proteste. Cu sau fără Simion și Șoșoacă, discursul suveranist, anti-occidental și anti-ucrainean a avut câștig de cauză și s-a materializat în blocarea bine organizată a vămilor, cu efecte directe asupra vecinilor noștri aflați sub tirul dronelor și obuzelor rusești. Duminică, la Afumați, protestatarii strigau „Noi suntem români / și aici stăpâni!”, ceea ce înseamnă că suveranismul deșănțat țintit împotriva Ucrainei nu a fost ideea cuplului Simion-Șoșoacă, ci a organizatorilor întregi mișcări neo-ceaușiste de scoatere a României de pe traiectoria sa euro-atlantică.
Ar trebui să ne treacă niște fiori și să ne întrebăm cine i se va opune Rusiei dacă armata sa va ajunge la frontiera noastră de est, după ce va fi măturat eventual Republica Moldova. Cine nu vede nici o conexiune între interesele Moscovei și scandalul actual de la granița României ar trebui să învețe rapid rusește, căci va avea nevoie. Și, à propos, Putin urăște ordinea liberală nu numai în Ucraina, ci pretutindeni în lume. Nu degeaba a declarat război Occidentului. El știe bine să creeze breșe în societățile altor țări, să dezinformeze, să provoace. Europa, din păcate, i-a oferit un amplu teatru de operațiuni, care ne include și pe noi.
Nu spun că fermierii care protestează astăzi la Afumați, Craiova sau Siret sunt oamenii lui Putin, dar îi fac jocul fără să vrea, fiind folosiți de acele forțe care, la fel ca Putin, vor să recupereze terenul câștigat de liberalismul occidental în România după 1989.
Chiar nu îi vedem pe unii dintre ei printre cadrele militare în rezervă din AUR, de pildă, sau prin partidele înființate de foști șefi de servicii mai noi și mai vechi? Prin instituțiile statului, unde diseminează informații xenofobe, anti-europeane și pro-Kremlin? Deocamdată, fiind în umbră, nu au generat o reacție convingătoare din partea opoziției democratice, atâta câtă este, iar PSD și PNL îi cunosc bine și nu au nici un apetit să se lupte cu ei. Disimulați de trupele de agricultori nemulțumiți, sunt mai greu de identificat și nimeni nu vrea să se certe cu „cei care pun pâinea pe masă”, ca să reluăm și noi un clișeu la modă.
Nu știm deocamdată încotro și cât de departe se vor duce actualele proteste, dar cert este că guvernul nu este capabil să rezolve problemele agricultorilor fără a-și destabiliza bugetul și a spori gradul de îndatorare a țării. Putem anticipa totodată că, atâta vreme cât va persista proasta guvernare PSD-PNL și cât vor exista abonați la subvenții și ajutoare de stat, mama protestelor va fi întotdeauna gravidă și dușmanii liberalismului vor avea permanent la dispoziție o masă de manevră.
