fbpx

Istoria a ajuns în realitatea virtuală

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

*Odată înscris, primești din partea noastră cartea „Cine a făcut România. Răscrucile noastre”.

Seria Assassin’s Creed este cunoscută pentru veritabilele muzee virtuale de istorie pe care le produce – că vorbim de Grecia Antică sau Italia Renașterii, lumile create de cei la Ubisoft reușesc, de cele mai multe ori, să ofere o fereastră virtuală surprinzător de detaliată grafic către trecut. Jucătorul este distribuit de fiecare dată în rolul de asasin care zburdă pe acoperișurile unor urbe în momente importante ale istoriei, răpunând inamicii libertății și interacționând cu diferite figuri importante din epocile portretizate. Un mic festin pentru pasionații de istorie, dacă nu ar fi de povestea care, de obicei, simplifică prea mult pentru publicul larg peisajul sociopolitic pe care vor să-l reprezinte. Indiferent de evenimentul istoric, totul se reduce la lupta dintre Frăția Asasinilor, care luptă pentru libertate, și organizația Templierilor, care luptă pentru ordine autocratică. Cu toate acestea, nu există altă serie de jocuri cu buget mare care să fie atât de atentă la detaliu când vine vorba de arhitectura și atmosfera perioadelor în care acțiunea jocurilor este pusă.

Astfel, când am citit că Assassin’s Creed Nexus a fost lansat în realitatea virtuală, mi-am pus generatorul de date non-verbale, Oculus Quest 2, fericit că voi avea acces la ceea ce promitea să fie un fel de colecție greatest-hits a seriei în VR. Urma să am aventuri în Veneția Renascentistă, Bostonul revoluționar și Atena antică, recreate în mărime naturală chiar în sufrageria mea. Ce dacă datele generate cu ajutorul ochelarilor de VR te identifică mult mai ușor ca datele pe care le generezi interacționând cu aplicații de social media. Nu trăiesc în China. Mă și simțeam norocos cumva că am apucat această epocă la care alți ahtiați de trecut doar ar fi visat. Doar că…

 

Orașul clonelor

Un lucru important de reținut despre seria Quest de ochelari de realitate virtuală de la Meta este că aceste dispozitive sunt, în esență, niște telefoane mobile performante cu lentile atașate. Așa ca așteptările pe care le putem avea de la grafică trebuie să fie limitate. Chiar și așa, faptul că pe străzile din Boston, Veneția sau Atena se plimbă aceleași cinci modele de NPC-uri e un pic problematic pentru imersiune. Deși grafica, în rest, nu arată rău pentru un procesor mobil, ba chiar Veneția e spectaculoasă pe alocuri, e destul de greu să simți că te plimbi pe străzile unui oraș plin de indivizi care seamănă între ei. În încercarea de a construi o atmosferă cât mai credibilă, cei de la Ubisoft au presărat spațiile urbane cu conversații incidentale între cetățeni despre viața din acel context. Un loc comun în jocuri care s-a păstrat pentru că, într-adevăr, funcționează atunci când vrei să dai senzația că spațiul explorat de jucător este unul locuit și viu. Problema apare când vezi că ele sunt purtate, de multe ori, de același model de NPC clonat la infinit. „N-am încredere în tiranul Critias”, spune o doamnă îmbrăcată într-o rochie albastră către aceeași doamnă îmbrăcată într-o rochie albastră pe străzile din Atena antică. 

 

Asasinul amator

Când începi să folosești prima dată un dispozitiv de realitate virtuală este nevoie de un timp de acomodare pentru a te obișnui cu modul de control, faptul că poți folosi corpul să îndeplinești acțiuni în joc și, bineînțeles, că ai o mașinărie legată de cap. Din fericire pentru novici în realitatea virtuală, cei de la Ubisoft au reușit să includă o droaie de opțiuni de confort. Pentru un joc în care faci parkour pe acoperișuri la înălțime în mare viteză, nu prea apare răul de mișcare ce bântuie jocurile de VR și în ziua de astăzi, iar Assassin’s Creed Nexus poate fi jucat și în picioare, dar și de pe canapea. Practic, te poți bucura de joc indiferent de gradul tău de comoditate cu tehnologia realității virtuale. 

Din păcate, dincolo de aceste opțiuni, controlul e un pic otova. Este, într-adevăr, imersiv să poziționezi toate armele pe corp în VR și să-l faci pe jucător să-și scoată sabia din teacă sau să-și coboare arcul de pe umăr cu mișcări ale corpului. Ar fi însă și mai bine dacă aceste mișcări s-ar simți precis. Vrei să te cațări pe un acoperiș și scoți sabia. Sau, ești într-o poziție chircită și vreți să scoți un cuțit poziționat pe piept, pentru a asasina un adversar pe furiș – din păcate, corpul din lumea virtuală e mai aplecat decât tine și oricât ți-ai duce mână la piept nu-ți poți atinge pieptul virtual. Ubisoft sunt clar conștienți de limitările controlului și jocul este, de fapt, destul de ușor și generos cu greșelile, dar acest lucru nu compensează amatorismul de care dă dovadă la acest capitol un dezvoltator cu tradiție. 

 

Un bully călător în timp

Limitările tehnice ale platformei Quest nu le-au permis creatorilor să recreeze aceleași orașe mari ale istoriei în care te poți plimba liber, pline de activități și povești secundare care sunt marca seriei Assassin’s Creed. Împărțit în cincisprezece misiuni distincte, Nexus încearcă să ofere câtă libertatea de mișcare poate, dându-ți posibilitatea de a alege ordinea în care îți atingi obiectivele din misiune și a modului în care le abordezi. Între obiective, exista posibilitatea de a explora un pic de locul în care ești transpus și poți admira arhitectura. Inițial credeam că voi aborda situația ca un turist virtual, gata să mă uit cu atenție la fiecare detaliu arhitectural. Fără să devină vreun GTA în care poți ataca oameni la întâmplare pe stradă, Nexus te lasă să-i deranjezi. Poți să-i împingi, să le dai câte-o palma sau să le furi mătura și să-i alergi cu ea. Halal luptător pentru libertate pe străzile ateniene sau venețiene, am preferat să văd cât de departe pot duce acest bullying de personaje clonate. Din fericire, nu foarte departe, dar jocul nici nu te pedepsește dacă te duci la un om care bea liniștit vin dintr-o cana și i-o dai pe jos. Omul fuge și nimeni din personajele istorice cu care ai contact nu comentează că ataci cetățenii la întâmplare pe stradă. 

În afară de câteva clădiri faimoase și de faptul de a vedea statui grecești în mărime naturală și colorate așa cum erau în epocă (oare numai mie mi se pare un pic kitsch?), nu pot spune că partea istorică a jocului e foarte dezvoltată, din păcate. Nu simți că ești acolo când evenimente importante se întâmplă ca în jocurile de pe PC și console. Îl întâlnești pe Leonardo Da Vinci în varianta de grafică de telefon mobil, ceea ce e cam la fel de spectaculos precum sună.

Concluzionând, pot spune că Assassin’s Creed Nexus este o oportunitate ratată pentru Ubisoft. Da, este spectaculos să faci te miști ca o pisică pe acoperișurile venețiene în VR și, paradoxal, destul de confortabil, pregătind asasinarea vreunui autocrat de ocazie. Cu toate acestea, jocul este prea gol și prea limitat ca să ofere experiența la care m-aș fi așteptat.

Nu fi pufi

Dă un share

SCRIE ȘI TU


Poți contribui și tu la Comunitatea Liberală 1848 completând formularul de mai jos.

 

    This will close in 0 seconds

    Hai în Comunitatea Liberală 1848!

    Fii parte din Comunitate! Ajută-ne să ajungem la mai mulți români. Toate donațiile tale vor fi folosite pentru a produce conținut liberal și pentru publicitate. Te simți liberal, crezi în libertate, în democrație, în capitalism, în inițiativă? Locul tău este aici.

    -
    00:00
    00:00
    Update Required Flash plugin
    -
    00:00
    00:00