Recent s-a finalizat o cercetare sociologică cu privire la situația, atitudinile și opiniile femeilor din România. Cercetarea a fost finanțată de Centrul FILIA și realizată în teren de către IPSOS. Chestionarul a fost elaborat de către FILIA, Claudiu Tufiș și sus-semnatul, ultimii doi având și atribuții pe partea de analiză.
În termeni concreți este vorba de un sondaj de opinie pe un eșantion reprezentativ pentru femeile din România compus din 1313 respondente, marja de eroare fiind +/-2,7%. Colectarea de date a fost intensă și imensă, pentru realizarea propriu-zisă fiind necesare șapte săptămâni. Din motive care vor fi evidente, n-am folosit operatori de interviu, ci operatoare.
Un aspect interesant pe care l-am descoperit este că distribuția rolurilor în gospodărie este old school. În imensa majoritate a cuplurilor (75-90%, în funcție de activitate) femeia și nu bărbatul se ocupă de creșterea copiilor, spălatul vaselor, făcut mâncare etc. Cuplurile tinere sunt identice în această privință cu cele vârstnice – vârsta e irelevantă. Ce face o diferență, însă, este dacă femeia din cuplu are studii superioare. În acest caz bărbatul preia o parte din sarcini.
Un mod posibil de a vedea lucrurile este că un cuplu de tineri, fiecare având 24 de ani și cu educație formală limitată la liceu, e mai tradițional decât un cuplu de pensionari în care cei doi sunt foști doctori, profesori sau economiști. Un alt mod de a vedea lucrurile este că egalizarea sarcinilor în gospodărie în rândul cuplurilor tinere este, ca și în trecut, un fenomen restrâns la elita educațională a generației, diferența față de deceniile precedente – când același fenomen avea loc – fiind strict vizibilitatea sa publică de acum.
Statistica terifiantă a studiului este că 35% din femeile din România cunosc cel puțin o femeie care a întreținut relații sexuale fără voia ei. Această informație nu ne spune câte femei au trecut prin așa ceva, dar furnizează repere. Un caz poate fi cunoscut de mai multe prietene sau rude; în același timp multe femei mențin tăcerea vizavi de faptul că au trecut printr-un viol, situația lor nefiind cunoscută de niciuna din femeile din cercul lor social. Merită precizat că cercetarea în teren a fost finalizată înainte de apariția cântecului „Macarena” și a dezbaterii adiacente: respondentele nu au fost influențate de cântec; mai degrabă, el a dat voce unei realități grave.
În planul politicii, femeile care acordă a priori întâietate politicienilor de sex masculin sunt relativ puține. Am testat atât preferința pentru funcții, cât și raportări abstracte, măsurând prin al doilea set de analize dacă există atribute pozitive asociate cu bărbații din politică sau atribute negative asociate cu femeile din politică.
Cu excepția unei preferințe pentru un președinte bărbat, concepte precum „femeile nu se pricep la politică”, „prin definiție un bărbat e mai bun pentru funcția X” sau „femeile din politică n-au ajuns acolo prin merit” sunt minoritare. Femeile din România doresc în mod răspicat o reprezentare mai puternică a femeilor în politică.
Această poziționare are loc în contextul în care, să ne amintim, toți președinții de partide relevante sunt bărbați, toți președinții de țară de la căderea lui Ceaușescu au fost bărbați iar România a avut un singur prim-ministru femeie în ultimii 30 de ani. Ceea ce sugerez este că, în rândul votantelor, premisa – care poate domina odată – conform căreia politica merită să fie terenul bărbaților a fost forfecată tocmai de supra-reprezentarea bărbaților în funcții publice: lipsa de performanță, corupția și dovezile abundente de prostie politică din ultimii 30 de ani au „coborât” bărbații de pe piedestal, dezamăgind publicul feminin și dezvrăjind conexiunea bărbați – leadership politic și administrativ.
Acestea fiind spuse, studiul confirmă antipatia femeilor față de forțe extremiste – un fenomen în vigoare încă din 2000. Astfel, scorul AUR este aproximativ la jumătate din media sondajelor de opinie din spațiul public – în alte cuvinte, electoratul acestui partid este hipermajoritar masculin.
Numărul femeilor nehotărâte cu cine să voteze este impresionant (34% din total), parțial acest lucru putând fi explicat și de temele de pe agenda politicienilor, complet decuplate de prioritățile femeilor. Cele din urmă sunt: sistemul de sănătate, cel de învățământ, crearea de locuri de muncă sau îmbunătățirea nivelului de trai. În genere – ca și în rândul bărbaților – evaluarea serviciilor furnizate de către stat este dură.
De exemplu, 44% din respondente consideră că statul ajută într-o foarte mică măsură familiile cu copii, alte 38% fiind de părere că statul ajută într-o mică măsură; susținerea este considerată solidă sau foarte solidă de 13%, respectiv 6% din respondente. (Faptul că suma depășește 100% se datorează rotunjirilor). De parcă aceste cifre nu sunt destul de acide, opinia vizavi de suportul statului este și mai dură în rândul mamelor, cu cât numărul de copii este mai mare, cu atât fiind mai mare și nemulțumirea.
Dacă te-ai întrebat vreodată de ce AUR ridică la fileu toate temele tradiționalist-conservatoare cu excepția interzicerii avorturilor, studiul furnizează un răspuns.
Opoziția față de o astfel de inițiativă este hipermajoritară: 77% din femeile din România doresc menținerea statutului actual al întreruperii de sarcină. 5% nu se poziționează pe subiect, iar cele 18% care doresc scoaterea avortului în afara legii înclină puternic spre a-și nuanța poziționarea: patru cincimi ar permite totuși avortul dacă viața mamei este pusă în pericol iar trei sferturi l-ar accepta în cazul în care sarcina este rezultatul unui viol. Sunt sigur că AUR a verificat prin sondaje pe care nu le-a făcut publice dacă tema era vandabilă: nu este.
Ce înseamnă aceste cifre în contextul anului 2024? Europarlamentarele sunt greu de integrat în ecuație, fiind vorba de un scrutin încărcat cu emoție, întrucât reprezintă prima șansă în 3 ani și jumătate pentru cetățenii României de a influența scena politică.
La alegerile din partea a doua a anului, un discurs constructiv poate furniza beneficii electorale consistente. Opoziția în special are de lucrat aici – mesajele uneori plate sau lipsite de sevă ale PSD (nu PNL) oferindu-le un acces disproporționat la votantele de sex feminin, întrucât se concentrează pe subiectele pe care acestea le consideră importante.
