Atunci când, pe la 1838, Ion Câmpineanu explica mandatul de parlamentar – de „mădular al Adunării”, cum zicea el –, îl lega de principiul alegerilor, ce fusese introdus abia de câțiva ani.
Din acea vreme până azi, românii au votat de 107 ori pentru a alcătui un corp cu rol deliberativ, dintre care de 64 de ori pentru Camera inferioară și în 43 de rânduri pentru Senat. Legile electorale s-au schimbat foarte des. Au fost deja 20, iar unele au fost folosite o singură dată. Când regulile competiției politice sunt instabile, nici regimul nu e previzibil.
Cu reguli de multe ori croite în grabă, scrutinele s-au ținut cu regularitate. Alegerile au fost suspendate în anii de după 1848, apoi în timpul dictaturii antonesciene. În rest, au fost organizate în general la termen, chiar dacă n-au lipsit epocile în care se făceau și anticipate. Mai ales că, până la al II-lea Război Mondial, se putea dizolva și o Cameră, nu era nevoie să le destitui pe ambele.
Rare au fost, totuși, momentele când românii au fost chemați la urne de mai multe ori într-un an. La 1888, de pildă, s-au ținut două scrutine pentru Adunare, unul în ianuarie, iar celălalt – în octombrie. În 1914, alegătorii au venit și-n februarie, și-n mai. În rest, calendaristic vorbind, era musai să treacă măcar un an înainte de a organiza o altă alegere. Uneori, legislativele erau cuplate cu alegerile locale.
S-a întâmplat așa inclusiv în comunism, când regimul organiza o mascaradă, căci doar PCR putea depune candidaturi. În câțiva ani, alegerile cu candidați unici au zămislit și autorități locale, și Marea Adunare Națională, pseudo-legislativul comunist. În ultima parte a regimului totalitar, la consiliile locale, mandatele se schimbau la fiecare doi ani și jumătate. În principiu, votai într-un an o dată, maximum de două ori.
După 1990, lucrurile s-au schimbat. Mai întâi pentru că alegerilor pentru Parlament li s-a adăugat un scrutin pentru a desemna președintele. Începând din 1992 și până în 2004, în primăvară se țineau locale, iar în toamnă – legislative și prezidențiale. Când mandatul șefului statului a fost prelungit de la 4 la 5 ani, numărul opțiunilor din anii electorali s-a diminuat. În perioada 2008-2019, localele au fost ținute în același an cu legislativele, iar cele două tururi de la prezidențiale au fost prefațate de scrutinul pentru Parlamentul European, organizat cu 6-7 luni mai devreme.
În 2024, avem pentru prima dată în istoria noastră patru alegeri într-un an: europene, locale, parlamentare și prezidențiale, iar cum cele din urmă vor avea două tururi, cetățenii români vor merge să voteze de cinci ori. E o șansă extraordinară. Stă în puterea fiecăruia dintre cei cu drept de vot să determine cine va fi primar la el în comună sau oraș și ce consilieri vor delibera, cine îl va reprezenta în cele trei camere unde avem aleși români – Camera deputaților, Senat și Parlamentul European –, ca și cine va fi președinte.
Când vorbea despre alegeri și respectul Constituției, despre magistrați și deputăție, Câmpineanu credea că, dacă acestea sunt luate-n serios și întemeiate pe voința populară și pe separația puterilor, românii vor fi fericiți.
În 2024 avem ocazia de a deveni cei mai fericiți dintre români. Căci niciodată predecesorilor noștri nu li s-a dat șansa de a merge la urne de atâtea ori într-un an. În plus, următoarea ocazie se va ivi abia în 2044.
