Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei s-ar putea încheia cu o victorie a Rusiei sau cu o victorie a Ucrainei, dar perspectiva ca războiul să se termine printr-o încetare negociată a focului pare o posibilitate îndepărtată.
În urma invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia, a apărut o dezbatere aprinsă cu privire la obiectivele războiului sau la scopurile coaliției occidentale ce sprijină Ucraina.
Cum ar trebui să arate sfârșitul războiului și ce anume e realizabil? Olaf Scholz a fost reținut, în mod public, în a anticipa o victorie a Ucrainei: „Ucraina nu trebuie să piardă” – dar cum ar arăta o situație finală în care Kievul nu pierde, dar nici nu câștigă?
Friedrich Merz a sugerat că Ucraina ar trebui să cedeze teritorii într-un viitor acord de pace. Aceste fragmente din dezbaterea germană sunt simptomatice pentru convingerea existentă în Occident conform căreia o încetare a focului este singurul lucru pe care Ucraina l-ar putea obține sau ar trebui să-l urmărească de pe urma războiului.
Recuperarea teritoriilor cucerite de Rusia pare nerealistă, deoarece războiul a ajuns într-un impas.
Teama de o escaladare nucleară a temperat, de asemenea, apetitul pentru victorie, în special la Washington. Prin urmare, am asistat la un discurs confuz după 2022, în care așa-numitele arme defensive, cum ar fi sistemele de apărare antiaeriană, au fost livrate Ucrainei fără ezitare, în timp ce livrarea armamentului perceput drept „ofensiv” a declanșat mia multe dezbateri, rupte de realitate. De exemplu, posibila livrare a rachetelor de croazieră Taurus a fost descrisă drept o „escaladare” „nouă” sau „periculoasă”, chiar și în timp ce Forțele Aeriene Ruse continuau să bombardeze neîncetat orașele ucrainene cu rachete de croazieră.
Presupunerea implicită că Rusia își va epuiza forțele și va accepta o încetare a focului nu s-a adeverit. Ucraina respinge ofensivele rusești de mai bine de patru ani. Epuizarea resurselor sau randamentul tot mai redus al operațiunilor ofensive nu au forțat Moscova să-și regândească obiectivul inițial de război, acela de a subjuga Ucraina.
La apogeul operațiunilor de asalt mecanizat ale Rusiei din 2024, aceasta a folosit în efortul de război aproximativ 1.500 de tancuri și 2.500 de vehicule de luptă ale infanteriei sau transportoare blindate pentru trupe. Majoritatea acestor vehicule proveneau din stocurile din era sovietică.
În 2023, Ucraina a primit din partea Occidentului mai puțin de o treime din acest număr. Cu toate acestea, Rusia nu și-a putut folosi superioritatea materială pentru a avea rezultate pe teren, cu atât mai puțin în rezultate strategice.
Rusia a fost nevoită să își schimbe tactica în 2025, trecând la asalturi de infanterie și tactici de infiltrare, deoarece pierderile de vehicule blindate de luptă au fost mult prea mari și nu au putut fi refăcute. În loc de o încetare a focului, Rusia a schimbat tactica.
Forțele armate ruse au trecut la infiltrarea infanteriei combinată cu combaterea, prin intermediul dronelor, a aducerii de rezerve și a rotațiilor de trupe. În esență, aceste tactici se bazează pe epuizarea resursei umane ca ultimă soluție. Kremlinul își consideră în continuare personalul ca fiind de sacrificiu.
Moscova mobilizează aproximativ 30.000 de oameni în fiecare lună pentru a-și menține forța de luptă. Moscova este încă în ofensivă, dar acțiunile sale nu au mai au aceleași rezultate. Câștigurile teritoriale au scăzut constant din vara anului 2025, în timp ce costurile lor au crescut considerabil.
Forțele ucrainene s-au adaptat la tacticile rusești, atât din punct de vedere tehnic, cât și tactic. Dronele de interceptare lovesc capacitățile de recunoaștere ale Rusiei, iar liniile de apărare au fost consolidate cu vehicule terestre fără pilot (UGV).
Din punct de vedere tactic, o mai bună sincronizare a războiului electronic, a dronelor și a capacităților convenționale de manevră le permite forțelor ucrainene să neutralizeze trupele infiltrate. Forța de luptă globală a Rusiei scade pe zi ce trece, iar capacitățile sale ofensive se diminuează și ele.
Pe lângă pierderile umane, loviturile ucrainene cu rază medie de acțiune adaugă la bilanțul pierderilor sisteme costisitoare de apărare antiaeriană, sisteme de război electronic și senzori cu rază lungă de acțiune.
Campania ucraineană de lovituri în profunzime asupra industriei petroliere și de apărare a Rusiei a crescut costul economic al unui război continuu.
Rusia, însă, tot nu este interesată de o încetare a focului, chiar dacă aceasta ar fi doar o pauză în lupte.
Dimpotrivă, faptul că atenția SUA este distrasă de Iran este privit ca o pauză binevenită în „negocierile de pace”. Administrația Trump dorește să implementeze o încetare a focului cu aproape orice preț, iar acest lucru oferă Moscovei o mulțime de ași în mânecă.
Washingtonul nu este dispus să ofere, în prezent, nicio garanție de securitate semnificativă Ucrainei.
Incertitudinea politică rezultată într-o Ucraină postbelică ar speria investitorii, atenția Occidentului s-ar estompa, în timp ce soldații mobilizați s-ar demobiliza și s-ar alătura familiilor lor aflate în străinătate.
O încetare a focului, așa cum este concepută de administrația Trump, ar oferi condiții prielnice pentru ca Moscova să continue războiul la o dată ulterioară, în circumstanțe mai favorabile. Cu toate acestea, pentru a putea continua luptele, de fiecare dată Kremlinul insistă asupra unor condiții pe care știe că Ucraina nu le-ar putea accepta niciodată – solicitarea retragerii din Regiunea Donețk este principala cerere.
Este uimitor cât de puțin efort depune Kremlinul pentru a obține o astfel de încetare a focului. Forțele armate ruse ar putea profita de o pauză pentru a se reface, a se restabili, a se reorganiza și a încerca din nou; pentru a recupera decalajul în războiul cu drone și a trimite pe teren unități de drone mai multe și mai bine pregătite; pentru a reloca și diversifica industria strategică din vestul Rusiei către est; pentru a antrena soldații la un standard mai ridicat, deoarece calitatea slabă a infanteriei ruse reprezintă un factor limitator pentru tacticile de infiltrare ale Rusiei; și pentru a angaja, prin contract, soldați suplimentari care să refacă formațiunile decimate.
Trump este nerăbdător să ridice sancțiunile impuse Rusiei și să se implice în acorduri pentru îmbogățire personală, ceea ce ar revigora rapid fluxul de numerar al Rusiei, în special având în vedere prețurile actuale ridicate la petrol, dar nici măcar o pauză în război nu se află în intențiile Kremlinului.
Este Putin îngrijorat de consecințele politice ale unei încetări a focului?
Sau de faptul că oamenii ar putea cere răspunsuri cu privire la costurile războiului: De ce a sacrificat Rusia atât de mult și a realizat atât de puțin?
Pentru naționaliștii ruși, Donețk sau Luhansk nu sunt orașe sacre. Odesa sau Kievul ar reprezenta o pradă bună, dar ele nu au fost cucerite.
Îl îngrijorează faptul că populația s-ar putea revolta în lipsa amenințării constante de a fi trimisă pe front sau de a fi arestată? Într-o anumită măsură, războiul a stabilizat, într-adevăr, regimul.
Se teme el că societatea ar putea să nu mai poată fi mobilizată pentru o revanșă? Că s-ar putea simți prea confortabil cu noua pace?
Putin și-a pus reputația și moștenirea istorică pe o singură carte – războiul împotriva Ucrainei – și pare rezervat în a accepta eșecul. Și, în timp ce Kremlinul investește puțin efort în negocieri, mult efort este îndreptat către represiunea internă și măsuri de precauție. Acestea din urmă generează speculații cu privire la o nouă mobilizare în vederea continuării războiului.
Prin urmare, așa-numita „operațiune militară specială” va continua, indiferent de starea forțelor armate ruse.
Toate speranțele pentru o încetare a focului cauzată de epuizare reflectă mai degrabă o iluzie deșartă în Occident decât un calcul strategic la Moscova. Desigur, forțele armate ruse nu au nicio șansă de a obține victoria printr-o străpungere, o manevră de geniu sau operațiuni în profunzime.
Cu toate acestea, din aprilie 2022, aceasta nu a mai fost teoria victoriei lui Putin.
El poartă un război de uzură conceput pentru a-i epuiza pe apărătorii Ucrainei. Un război de uzură static va continua până când forțele armate ruse sau forțele armate ucrainene vor ceda și se vor prăbuși.
Putin încă mai crede că poate epuiza Ucraina mai repede decât poate Ucraina să-i epuizeze forțele armate, dar convingerea asta s-ar putea să fie greșită. O mare parte din gândirea sa se bazează pe slăbiciunea percepută a Occidentului și pe scăderea voinței politice și economice de a susține Ucraina.
Din nou, acest lucru ar putea fi o eroare de judecată.
Nu e deloc sigur că Putin primește evaluări precise cu privire la starea forțelor sale armate, deoarece rapoartele falsificate și evaluările optimiste sunt la fel de înrădăcinate în cultura militară rusă precum corupția.
Fără o idee precisă despre starea armatei sale, continuarea războiului și creșterea presiunii până când următoarele alegeri din Occident, următoarea dezvoltare tehnologică sau expirarea actualului pachet financiar pentru Ucraina vor duce la prăbușirea dorită a inamicului, pare a fi alegerea rațională pentru Putin.
Disprețul său față de viața umană și față de sacrificiile compatrioților săi fac ca această alegere să pară logică, până când forțele armate ruse vor ceda, soldații se vor întoarce împotriva comandanților lor, iar sistemul se va destrăma. Atunci, Ucraina va câștiga, iar forțele armate ruse dezintegrate vor putea fi expulzate din țară.
Așadar, în cele din urmă, războiul s-ar putea încheia cu o victorie a Rusiei sau cu o victorie a Ucrainei, dar posibilitatea ca acesta să se termine printr-o încetare negociată a focului pare îndepărtată.
Pentru Europa, riscurile de securitate pe care le implică o victorie a Rusiei sunt profunde, mai ales de când Statele Unite au încetat să mai fie un aliat.
În loc să urmărească iluzia deșartă a unei încetări a focului, Europa trebuie să depună eforturi pentru un sfîrșit alternativ: o victorie ucraineană cauzată de prăbușirea statului rus.
