Dincolo de sloganuri, vuvuzele, bal mascat și violențe, mitingurile de la sfârșitul săptămânii trecute au fost de fapt un „concurs de frumusețe” între Călin Georgescu și George Simion. Cei doi lideri ai extremiștilor au căutat fiecare să valorifice în interes propriu nemulțumirea cetățenilor față de anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut. Accentul a fost pus pe contestarea deciziei CCR, care l-a împiedicat pe Călin Georgescu să ajungă la Cotroceni și a prelungit fără niciun temei mandatul lui Klaus Iohannis în fruntea statului.
Dacă protestul susținătorilor lui Călin Georgescu s-a concentrat asupra sediului CCR, cel organizat de AUR a avut Piața Victoriei ca punct de pornire dar și de final. Totuși, guvernul nu a fost obiectul principal al protestelor, iar premierul Ciolacu nu a fost deranjat nici măcar cu o floare.
Astfel, atunci când un deputat AUR a declarat la Digi24 ieri seară că protestul se îndrepta și împotriva „ordonanței-trenuleț” uimirea a fost totală și legitimă. Mult mai vizibile decât sloganurile anti-guvernamentale au fost pancartele imense care cereau pace și neutralitate față de „conflictul din Ucraina”, adică promovau linia favorabilă Kremlinului.
De altfel, pe tot parcursul protestelor de duminică au fost evidente ambiguitatea și duplicitatea organizatorilor, care voiau să se prezinte ca moderați și democrați pentru publicul moderat, care îi urmărea la televizor, dar încurajau violența de limbaj și chiar fizică a manifestanților, din care, de altfel, cea mai mare parte fusese adusă cu autocarele sau răspunsese la convocări, nicidecum nu participa din proprie inițiativă.
Orice ar încerca să ne spună George Simion, tonul era dat de trupe de șoc, cu unități aproape profesioniste care, potrivit unor experți în securitate, puteau să disperseze grupările violente la fel de bine cum puteau să le și stimuleze.
I-am mai văzut pe aceștia oameni nu foarte demult, în jurul lui Liviu Dragnea, dar și la protestele din iarna 2011/2012. Observam că cei din armata lui George Simion, fost șef de galerie, sunt mai bine organizați decât cei din oastea lui Călin Georgescu – personaj care, de altfel, nici nu a participat la propriul protest, lăsându-i pe susținători să-și asume riscurile și să plătească amenzile, ceea ce justifică în mod grotesc reproșurile Dianei Șoșoacă la adresa sa.
Că a fost vorba de o competiție între Georgescu și Simion s-a văzut și din poziționarea televiziunilor devenite tribune ale extremiștilor: RTV (Sebastian Ghiță) a încercat să-l discrediteze pe George Simion pentru că ar dori să acapareze electoratul lui Călin Georgescu, iar Realitatea-Plus a incitat în permanență la proteste susținându-l pe Georgescu.
Mai mult, la B1TV, europarlamentarul AUR Claudiu Târziu l-a atacat direct pe George Simion. Există deci o falie între oștile extremiștilor, deși liderul AUR spune peste tot că îl susține pe Călin Georgescu în contextul revendicărilor privind organizarea turului doi al prezidențialelor. Nu este însă deloc limpede dacă l-ar susține și la viitoarele alegeri prezidențiale anunțate pentru luna mai.
În realitate, Călin Georgescu se luptă pentru a-și salva dreptul de a candida, iar AUR se așteaptă să fie invalidată candidatura domnului Georgescu și deci se poziționează ca moștenitor al stindardului extremist.
Există destule indicii că și Victor Ponta s-ar pregăti pe tușă pentru un astfel de moment, dar jocurile nu au fost încă făcute în PSD.
Este însă aproape sigur că PSD, PNL și UDMR pregătesc eliminarea lui Călin Georgescu din cursa prezidențială de la bun început.
Liderul PNL Iași, deputatul Alexandru Muraru, a explicat în detaliu la RFI că vor fi investigate cheltuielile de campanie ale lui Georgescu, pe care candidatul susține că nu le-a făcut, deși campania sa online și afișele electorale sunt estimate la câteva milioane de dolari.
De altfel, potrivit ministrului finanțelor Tanczos Barna, direcția anti-fraudă din cadrul ANAF se ocupă deja de acest dosar. Considerații similare a făcut și psd-istul Adrian Țuțuianu, secretar general adjunct al guvernului, dar mai edificatoare a fost precizarea domnului Muraru, un apropiat al președintelui Iohannis, privind faptul că, prin decizia din 6 decembrie, CCR a creat propria jurisprudență, care va fi invocată în cazul în care candidatura lui Călin Georgescu va fi contestată la CCR.
În acest moment nu cred că se îndoiește cineva că va exista cel puțin o contestație la adresa domnului Georgescu.
O știe și el și de aceea se luptă pe toate căile pentru a bloca, prin forță sau intimidare, orice tentativă de invalidare; o știe și George Simion, care vrea să convingă electoratul lui Georgescu că îl poate reprezenta și el la fel de bine, și în același timp încearcă să devină frecventabil pentru alegătorii mai puțin radicali dar la fel de nemulțumiți – adică să devină un fel de candidat catch-all pentru electoratul izolaționist și extremist. Nu vom uita totodată că George Simion și AUR sunt de fapt apropiați de PSD și de Marcel Ciolacu, orice ar declara acum liderii principalului partid de guvernământ, inclusiv Victor Ponta.
Întrebarea mai importantă nu este însă acum cine va reprezenta electoratul extremist, ci dacă va reuși coaliția guvernamentală să atenueze nemulțumirea cetățenilor și să le câștige încrederea.
Perspectivele sunt cel puțin nesigure, pentru că, deși guvernanții se prefac că nu ei au generat deficitul de 8,6% prin cheltuieli nesăbuite, toată lumea știe că ei sunt de fapt responsabili pentru problemele economice cu care se confruntă țara și, mai ales, că nu au nicio jenă să penalizeze populația pentru excesele lor financiare din anii trecuți.
Faptul că tot cei care „s-au distins” prin proasta guvernare sunt cei care conduc acum, deși au obținut mai puține voturi decât la alegerile din 2020 are darul să exaspereze și să scârbească o mare parte a alegătorilor. Probabil acesta este și motivul pentru care Ilie Bolojan, după ce ne-a pus pumnul în gură justificând înghețarea pensiilor și salariilor și cerând mărirea taxelor pe proprietăți (mare liberal, ce să zicem!), a început să vorbească mai mult de reorganizări de ministere și agenții și de tăieri de posturi.
După ce au ezitat inițial, premierul Ciolacu și ministrul de finanțe Tanczos Barna au început și ei să se alăture efortului de reducere a cheltuielilor administrative. Nimic nu este sigur însă, detaliile lipsesc, iar necuratul se ascunde dintotdeauna în detalii. Nu știm de pildă dacă vor fi reduse posturi neocupate din schemele de personale sau posturi ocupate cu clientela de partid, nici cum vor fi reduse cheltuielile administrative la nivel local, în absența unei reforme administrative.
În general, de reforme nu vorbește nimeni. Mai mult, ministrul finanțelor publice a admis (deși ulterior a retractat) că se discută și varianta măririi TVA, deși România este codașa Europei la colectarea TVA, o treime din această taxă rămânând în buzunarele unor companii protejate.
După cum afirma la DIGI24 Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, o astfel de protecție nu poate exista fără solide complicități politice la nivel înalt.
Atâta vreme cât nimeni nu se atinge de structura mafiotă a „sistemului”, tot contribuabilii vor plăti pentru deficitul generat cu cinism de guvernanți, și atâta vreme cât nu se fac reformele prevăzute în PNRR, România nu va putea accesa fondurile europene atât de necesare. Supraviețuirea sistemului și satisfacerea intereselor noii nomenklaturi pare însă mai importantă chiar decât recuperarea electoratului în perspectiva alegerilor prezidențiale.
De fapt, guvernanții par prea puțin deranjați de perspectiva unui președinte extremist, deși încearcă propria strategie perversă pentru acest scrutin: Crin Antonescu ar putea fi candidatul oficial al coaliției, iar Nicușor Dan, tot mai complezent cu PSD și mai arogant față de USR – adică un mare caracter! – ar putea fi candidatul său neoficial. Pe de altă parte, Marcel Ciolacu probabil nu are niciun interes să mai candideze odată la prezidențiale dacă poate rămâne premier și păstra adevărata putere și partidul odată cu ea, dar Victor Ponta s-ar putea gândi să se prezinte ca exponent al social-democrației și al anti-occidentalismului.
Nu cred că s-a luat o decizie finală în acest sens, dar întrebarea celor care nu au crezut niciodată în triada toxică PSD-PNL-UDMR, care cred în democrația liberală și doresc integrarea reală a României în UE și NATO, și care astăzi nu se simt reprezentați corespunzător, este de ce singurul partid care ar putea să-i reprezinte, USR, nu reușește să se afirme ca o forță politică redutabilă, deși guvernarea este din nou atât de proastă și cinică.
Nu am un răspuns la această întrebare, dar știu sigur că strategia de a conta pe votul de protest fără să te lupți pentru el cu înverșunare și profesionalism politic nu a dat roade. Să sperăm însă că toți politicieni democrați și pro-occidentali vor constata în sfârșit că vacanța de iarnă s-a încheiat și examenele se apropie.
Miza acțiunii politice în lunile ce urmează nu a fost niciodată mai mare pentru liberalii autentici.
