Am sperat, preț de 48 de ore, că membrii CCR n-au judecat strâmb în speța Șoșoacă. M-am înșelat. S-au purtat ca niște membri de partid care par să fi primit comanda de a elimina candidata care concurează pe culoarul naționalist, cu speranța – după mine, bazată pe un calcul greșit – că voturile pentru euro-deputata cu botniță se duc automat la Simion, provocând astfel o finală în care Ciolacu salvează democrația cum a salvat-o Ion Iliescu de Vadim Tudor în 2000.
Iluzia de care m-am agățat s-a risipit. Pare să fie tot mai clar că judecătorii CCR numiți de PSD și de UDMR au acționat politic, nu juridic. Au produs astfel o criză a regimului mai gravă decât aiuritoarele manevre ale USL din 2012 și decât criza pe care CCR a provocat-o în 1996 când a permis a treia candidatură a lui Iliescu la prezidențiale.
PSD e acum complet decredibilizat. La fel e și Curtea, care trebuia să judece drept și n-a făcut-o. Toate aceste crize apar în împrejurări în care, pe de altă parte, regimul e atacat de vocea radicală a candidatei excluse din cursa prezidențială și care, parcă pentru a întări confuzia tuturor planurilor, se revendică acum explicit de la memoria criminală a legionarilor și insinuează că decizia CCR a fost pusă la cale de un complot evreiesc, nu de o grupare pesedistă ineptă și antidemocratică.
PNL a reacționat aberant la criză. Președintele acestui partid a anunțat că rupe coaliția, dar rămâne în guvern. E o versiune a bancului cu femeia oarecum însărcinată.
Soluția la aceste crize multiple nu e ușor de găsit. Dar nu e imposibilă.
Ea presupune câțiva pași.
Primul e plecarea urgentă a PNL din guvern. Doar așa poate fi îndepărtat și PSD din Palatul Victoria. Ideea că miniștri ai PNL ar putea rămâne acolo ca să împiedice alte abuzuri e o copilărie. De-acum, PSD e într-adevăr capabil de orice.
Al doilea pas poate fi făcut doar de președinte. Acesta trebuie să obțină acordul USR, PNL și UDMR, ca și al grupului minorităților și al altor partide mai mici pentru a susține un guvern tehnic. Unul care să aibă minima credibilitate cerută de organizarea unui scrutin parlamentar și a unuia prezidențial în condițiile prezente.
În al treilea rând, ar trebuie găsiți de urgență miniștri disponibili pentru a face parte dintr-un asemenea cabinet de criză. E absolut necesar ca niciunul dintre ei să nu aibă o afiliere partizană. Măsura ar putea fi completată de îndepărtarea de la AEP a lui Toni Greblă, agent electoral al PSD și responsabil pentru abuzuri comise la scrutinele din iunie și ascunse sub preș.
În al patrulea rând, ar fi nimerit ca societatea civilă să accepte soluția unui guvern tehnic pentru cele 2-3 luni care urmează. Nu am mai trecut printr-o asemenea situație și experiența unor voci din organizațiile care cuprind experți electorali și civici poate conta foarte mult în obținerea unei acalmii sociale, foarte necesare în acest moment.
În fine, partidele ar trebui să suspende pentru aceste câteva luni cumpărarea presei. Într-un asemenea moment de cumpănă, o presă cu adevărat liberă poate face minuni. Pur și simplu revenind la rostul ei fundamental, acela de a informa publicul, nu de a-i transmite ordinele de la cutare sau cutare partid. Dreptul la informare al cetățenilor trebuie restabilit.
Nu pot prevedea ce se poate întâmpla dacă lucrurile merg în altă direcție.
