Nu vreau să stric atmosfera festivă de sfârșit de an, dar nu văd cum putem ignora faptul că încheiem anul numărând morții, victime ale unor accidente perfect evitabile, ceea ce, de altfel, facem sistematic de la Colectiv încoace, și constatăm – a câta oară? – că nici autoritățile, nici cetățenii nu învață nimic. Autoritățile nu știu cum să îngroape mai repede subiectul fără a pedepsi pe nimeni, căci, vorba lui Caragiale, „toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești”, iar cetățenii ridică din umeri, resemnați, mulțumindu-se să aprindă lumânări la locul dezastrelor, cu care par să se obișnuiască, deși acest „new normal” este cea mai periculoasă combinație pentru țară: ea asigură cadrul ideal pentru politicieniii care vor să se derobeze de răspundere și să-și facă nestingheriți jocurile cinice. Iată de ce cred că 2023 a fost anul în care democrația noastră, și așa „originală”, a intrat într-o fază premergătoare descompunerii. Un annus horribilis, așadar.
Ceea ce unește toate dezastrele știute și mai puțin știute este faptul că sunt manifestări ale sistemului de tip mafiot, corupt, cleptocratic, care funcționează în disprețul legii, lege pe care, de altfel, cei puternici o ignoră cu impunitate, căci sunt apărați de un corp de magistrați excesiv de bine plătiți din banii contribuabililor. Și nu vorbim doar de cei care exercită funcții de conducere la centru, ci și de cei care stăpânesc în județe. Primăria din Tohan nu și-a bătut capul să verifice dacă Ferma Dacilor avea autorizație de construire sau de securitate la incendiu, deși era de datoria ei să o facă, iar ISU a lăsat pensiunea să funcționeze deși nu avea autorizație de securitate la incendii; primăria din Odorheiu Secuiesc a fost cel puțin superficială când a încredințat, sau a permis să fie încredințată, o lucrare edilitară importantă unei firme dubioase, în care administratorul era totodată șef de șantier, ceea ce este ilegal. Măririle de salarii și pensiile speciale pentru primari și alți bugetari sunt însă votate cu două mâini de parlamentarii puterii, fără nici un criteriu de performanță. Și primarii PSD din Caracal și din Crevedia vor beneficia de ele, căci ancheta privind succesiunea de ilegalități și abuzuri care au dus la explozia stației GPL, care funcționa și ea fără autorizație, bate pasul pe loc. Iar funcționarii din administrație care nu au verificat modul în care erau respectate interdicțiile aplicate firmei fiului primarului din Caracal vor primi cel puțin majorarea de 5% acordată de guvernul Ciolacu, tot fără criterii de performanță. Polițiștii care nu au rezolvat marile dosare de crimă, cum a fost cel de la Arad, și au lăsat crime să se petreacă sub ochii lor, ca la Onești, sau cei de la punctul de frontieră Petea, prin care a scăpat Cătălin Cherecheș, vor primi și ei sporuri, vor fi plătiți pentru ore suplimentare, ceea ce nu se va întâmpla cu alți bugetari, și vor beneficia de pensii speciale. Nici polițiștii care au ignorat strigătul de ajutor al Alexandrei Măceșanu nu vor fi penalizați financiar, căci și în cazul lor ancheta bate pasul pe loc. Oricâte dezastre și tragedii s-ar întâmpla, vinovații nu plătesc, pentru că aparțin sistemului de putere, adică noii nomenklaturi PSD-PNL.
Faptul că patronul Fermei Dacilor, pensiunea arsă complet de Crăciun, aparținea universului interlop, dar și, concomitent, anturajului unor miniștri de Interne, începând cu psd-istul Doru Ioan Tărăcilă, dar și cu activitățile economice ale oligarhilor ruși este, de fapt, emblematic pentru România de astăzi și explică de ce nu numai că opera de ani buni ca patron de pensiune, fără a fi deranjat de autorități pentru nerespectarea legii, ci mai era și vedetă, intervievat cu respect și chicoteli admirative de mass-media din Prahova. Răul nu este doar banal la noi, ci a devenit obiect de admirație.
Demiterea șefului local al ISU pentru că autorizase participarea subordonaților săi la o masă festivă la această pensiune, pe care trebuia să o controleze, mai ales după ce se constataseră nereguli grave acolo, este o nouă glumă proastă din partea autorităților, care se prefac că reacționează, și tot ridicolă este și redeschiderea de către DNA a dosarului de corupție care vizează aceste evenimente din 2019, după ce tot DNA l-a închis discret.
Este limpede că, de fapt, instituțiile statului funcționează doar în interesul puterii, iar puterea are puternice conexiuni mafiote, pe tot teritoriul țării. Este la fel de limpede că statul și instituțiile sale sunt putrede, că nici nu pot și nici nu vor să combată corupția, pentru că ea este principiul de funcționare al sistemului, iar statul și instituțiile sale servesc sistemul, nu țara. În frunte cu președintele Iohannis, cel absent.
Ca să ne ridice moralul, premierul Ciolacu ne anunță triumfalist că vom intra în Schengen cu aeroporturile și porturile din martie 2024. Este singura veste bună pe care putea să o dea, în ciuda criticilor, politicianiste, în opinia mea, privind acceptarea amânării intrării României în spațiul Schengen terestru. Cine să accepte ca gardian la frontiera spațiului european un stat corupt, cu vameși și polițiști de frontieră corupți, nu doar la nivel individual, ci de sistem?
Amintim ce am mai scris: timp de șase ani, 92% din scannere din vămi au zăcut nefolosite, descinderi în vămi s-au mai făcut, episodic, dar nu s-au soldat cu schimbarea sistemului corupt și nici măcar cu condamnări semnificative. Și apoi, de câți ani o avea nevoie Poliția Română, prietena interlopilor, ca să finalizeze ancheta în cazul polițistului de frontieră care l-a făcut scăpat pe primarul din Baia Mare, condamnat definitiv pentru corupție? Cum putem să le pretindem statelor europene să aibă încredere că România poate apăra frontierele de est și de sud ale UE? Are vreunul din noi încredere în vameșii și polițiștii de frontieră din România?
Decât să se lamenteze că suntem discriminați și nedreptățiți de un stat sau altul, alimentând astfel sentimentele anti-europene, politicienii de opoziție ar face mai bine să propună soluții concrete pentru eradicarea corupției din vămi și din punctele de frontieră. Insuficienta preocupare față de corupția din sistem slăbește forța de tracțiune a opoziției democratice, care ratează o imensă șansă de a ataca frontal o dimensiune fundamentală a sistemului „ticăloșit”, care reunește vămile, poliția, politicienii și lumea interlopă. Este adevărat că sistemul trebuie dinamitat, căci este prea pervertit pentru a-l reforma, dar cine nu înțelege acest lucru devine prizonier al caracatiței.
Constatând consolidarea acestui sistem nefast, ne întrebăm totuși cum de s-au găsit atâția români corupți și/sau amorali care să-l slujească, transformând demnitățile publice în mijloace de sabotare a interesului public și de abuz. Un caz tipic este cel al șefului ANPC, Horia Constantinescu, care prigonește patroni de magazine și restaurante pentru abateri minore, dar face reclamă unei pensiuni deținute de un mafiot, care nu are nici una dintre autorizațiile necesare. Pe cine protejează deci domnul Constantinescu? Și cum de nu îl trage la răspundere nici un lider PSD? Cum de nu se sesizează nimeni că nu este etic ca șeful ANPC să facă reclamă unor entități pe care ar trebui să le controleze? Exemple putem da cu duiumul, în toate instituțiile publice, căci toate, sau aproape toate, au fost capturate de mafioți, sau de politruci aflați în slujba mafioților. Sunt atât de mulți deja acești politruci periculoși și dubioși încât orice reformă de sistem devine, într-adevăr, o operațiune riscantă și greu de realizat. Iar cei din subordinea lor se obișnuiesc cu faptul că acceptarea fărădelegii și a incompetenței este o condiție de supraviețuire la locul de muncă. Deriva morală devine tot mai periculoasă.
Această stază alimentează, pe de altă parte, popularitatea partidelor extremiste, de tipul AUR și SOS, care, împreună cu partidele de la putere, PSD și PNL, fac un joc cinic și periculos, după cum am văzut în ultimele zile ale sesiunii parlamentare, când premierul Ciolacu și-a prezentat proiectul de buget: Diana Șoșoacă și George Simion s-au întrecut în violențe verbale, au făcut scandal și au blocat dezbaterea bugetului. Nu aveau nimic de propus, doar mărirea salariilor profesorilor, deși bugetul este deliberat nerealist în integralitatea sa.
Dar oare scandalul nu i-a convenit premierului, care știa ce gogomănie a adus în Parlament și a fost avantajat, în mod pervers, de faptul că atenția publică a fost distrasă de cei doi scandalagii? Bineînțeles că i-a convenit, cum probabil nu i-a displăcut, din aceleași motive, nici comportamentul huliganic al unor deputați AUR și PSD, care au recurs la gesturi de violență fizică. S-a văzut însă că nici în forul legislativ nu se aplică regulile și legile, căci, dacă s-ar aplica, Simion și Șoșoacă nu și-ar putea face de cap. Dar atunci, cine ar mai bruia dezbaterile pe teme nevralgice pentru putere? Și cine ar putea fi arătat cu degetul ca „răul suprem”, de care, vezi Doamne, nu scăpăm decât votând PSD?
Astfel, dezbaterea publică este deturnată de la subiectele grave ale guvernării, proasta guvernare alimentează popularitatea extremiștilor, nostalgici comuniști și neoceaușiști, permițându-le astfel psd-iștilor să se pretindă salvatori ai neamului.
Între timp, cleptocrația și fărădelegea prosperă, căci AUR și SOS nu au nici o soluție pentru ele. Din păcate, o bună parte a electoratului se mulțumește cu invectivele lui Simion și Șoșoacă și cu perdelele lor de fum, care ocultează adevăratele probleme de sistem.
Sub guvernările PSD, cu sau fără docilul PNL, România a intrat așadar într-un cerc vicios care compromite instituțiile statului de drept și amenință temeliile democrației sale, și așa precare. 2023 a fost anul în care măștile au căzut și fațada s-a prăbușit, dezgolind sistemul în toată ticăloșia sa.
În 2024 ar trebui să fie stopat declinul democrației și să vedem măcar că există un program de reforme de sistem. Ce se va alege de aceste deziderate vom vedea însă abia anul viitor, pe vremea aceasta.
