Raportul recent publicat de Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracararea Dezinformării (CSCD) de la Chișinău – Tactici, Tehnici și Proceduri de manipulare folosite de Rusia pentru influențarea proceselor democratice din Republica Moldova – este, dincolo de un document analitic. Documentul trebuie citit din scoarță în scoarță pentru că este o hartă a agresiunii hibride amplificată la o scară industrială. S-a scris deja foarte mult despre Republica Moldova ca teren de testare al laboratoarelor de propagandă de la Moscova, însă nimeni nu vorbește și de faptul că reverberațiile acestor operațiuni se simt acum și dincolo de Prut, în România, unde aceleași rețele, aceleași narațiuni și aceleași infrastructuri media proxy își găsesc deja replici și extensii.
Diferența dintre Chișinău și București este, astăzi, doar una de grad și sincronizare, nu de natură. În Republica Moldova, Rusia a atacat frontal instituțiile democratice și a folosit întreaga paletă a tehnologiilor de manipulare: rețele de site-uri Doppelgänger, conturi automate pe TikTok, aplicații mobile de propagandă, platforme AI care generează deepfake-uri, campanii de profilare electorală mascată. În România, aceleași metode au început să se insinueze mai subtil, camuflate sub discursuri „suveraniste”, „neo-legionare”, „anti-globaliste” sau „anti-sistem”.
La Chișinău, Pravda Network și Blocknot au reciclat narațiuni anti-europene prin site-uri locale, imitând presa autentică. La București, vedem cum site-uri clone, pagini obscure de Telegram sau canale de TikTok folosesc aceeași estetică și aceleași texte adaptate în română: „Bruxelles ne impune valori străine”, „NATO ne trage în război”, „SUA își pierd influența, iar Rusia apără tradiția”. Sunt fraze preluate aproape mot à mot din manualul de information laundering descris în raportul CCSCD. În ambele spații, adversarul urmărește același scop strategic: erodarea încrederii în instituțiile democratice și destrămarea consensului pro-occidental. Moldova a fost vizată prin atacuri directe asupra Comisiei Electorale Centrale, justiției și președinției; iar azi România este atacată indirect, prin decredibilizarea statului, prin cultivarea cinismului față de clasa politică și prin infiltrarea discursului anti-UE în dezbaterea publică. Vorbim despre un soi de injecții informaționale cu ADN propagandistic rusesc, adaptate la specificul local și livrate prin canale care par a fi independente. Iar când majoritatea românilor vor ajunge să creadă că Uniunea Europeană este sursa tuturor problemelor lor economice, să știți că exact atunci campania și-a atins scopul, fără ca Moscova să tragă un singur glonț. De aceea rușii au redenumit conceptul de „război hibrid” în documentele lor strategice în „război asimetric”.
Sondajul INSCOP, publicat acum două săptămâni, confirmă că societatea românească a devenit vulnerabilă la aceleași mecanisme de manipulare documentate în raportul CCSCD. Peste 55% dintre români cred că tehnologiile moderne – 5G și inteligența artificială – sunt folosite pentru a manipula populația, iar aproape 60% sunt convinși că pandemiile și crizele economice fac parte dintr-un așa-numit „complot global al marilor puteri”. Mai mult, trei din cinci români (61,4%) consideră că deciziile politice din România sunt controlate în secret din exterior, un procent aproape identic cu percepțiile anti-occidentale măsurate în Republica Moldova în perioada pre-electorală.
Aceste date nu sunt simple curiozități sociologice. Ele indică o breșă cognitivă tot mai adâncă, în care conspirațiile, ezoterismul și neîncrederea în știință devin teren fertil pentru operațiunile hibride de tip rusesc. Ceea ce raportul CCSCD descrie drept „profilare electorală mascată” – sondaje false, aplicații online, pagini de turism care colectează date despre vârstă, gen, educație și orientare politică – se suprapune perfect peste avertismentul lansat recent de procurorul general Alex Florența, care a confirmat că microtargetarea utilizatorilor români de rețele sociale a fost folosită încă din 2022 în scopul segmentării și manipulării populației.
Metanarațiunile-soră sunt ușor de recunoscut. În Moldova: „guvernarea PAS a trădat neutralitatea”, „Maia Sandu este marioneta Occidentului”, „integrarea europeană înseamnă război”. În România: „Nicușor și Bolojan execută ordinele Bruxellesului și Parisului”, „străinii cumpără România bucată cu bucată”, „baza militară de la Kogălniceanu ne va transforma în țintă nucleară”, „americanii pleacă din România pentru că Trump e supărat pe cei de la București”, șamd. Doar fețele diferă; mesajul e același: Occidentul distruge identitatea și suveranitatea națională.
Există și o dimensiune tehnologică aproape identică. Raportul arată cum Rusia a folosit infrastructuri digitale precum Selectel, Rybar sau Restmedia.io pentru a găzdui și distribui falsuri sofisticate, apelând la instrumente de „spălare informațională” (information laundering) – narațiuni false lansate pe site-uri obscure din străinătate, reimportate apoi ca „știri internaționale” pentru a părea cât mai credibile. În România, același mecanism funcționează perfect: o dezinformare video apărută pe TikTok cu scopul de a inocula ideea că România nu ar avea nevoie de NATO și că ar trebui să se alăture Rusiei este preluată de mai multe conturi de Tik Tok, X sau Telegram, care pretind că sunt actuali sau foști jurnaliști Euronews, s-au folosit de grafica postului și declarațiile unui oficial scoase din context pentru a răspândi fake news, în special anti-Chișinău. Ciclul se închide atunci când conținutul devine viral pe TikTok, unde algoritmii premiază emoția, nu adevărul.
Această contaminare narativă dintre cele două maluri ale Prutului nu mai este o speculație, ci o realitate documentată. O dezinformare lansată în Chișinău ajunge, în câteva ore, în feed-ul unui utilizator român din Bacău sau Cluj. O conspirație despre “dictatura sanitară” sau “colonizarea economică occidentală” își schimbă doar accentul – devine „românizată”, dar rămâne fidelă scopului Kremlinului: divizarea și radicalizarea spațiului public. Ori, sondajul INSCOP dovedește că această divizare a prins rădăcini. Faptul că jumătate dintre români cred că știința este unealta manipulării arată că dezinformarea nu mai e o problemă de conținut, ci una de cultură democratică. O societate care nu mai are încredere în rațiune, ci doar în „intuiție”, „credință” și „tradiție” devine ușor de condus de oricine strigă mai tare. Este exact terenul pe care Rusia îl cultivă de un deceniu.
În Republica Moldova, campaniile de profilare electorală mascată au fost operate prin pagini false de sondaje care colectau date psihologice și politice. În România, aceste tactici au fost deja testate prin micro-campanii online cu scopul de a demobiliza electoratul urban pro-european. Platforme de tip survey, grupuri de Facebook aparent civice, pagini cu „testele politice ale anului” – toate devin surse de date despre frici, frustrări, vulnerabilități, exploatate apoi pentru mesaje țintite de dezinformare. Totuși, mult mai grav este că actorii locali din ambele țări încep să colaboreze cu rețele externe. În Moldova, raportul documentează rolul ONG-ului rusesc Evrazia și al operațiunii „Info-Lider” în finanțarea și instruirea tinerilor influenceri pro-ruși. În România, vedem cum grupuri auto-intitulate „patriotice” primesc sprijin logistic sau narativ de la aceleași ecosisteme media din est. În ambele cazuri, scopul e același: crearea unei rețele interne de amplificatori ai mesajului rusesc (mascat în naționalism radical și anti-sistem), care să funcționeze organic, fără ordine directe.
Adevărul dureros este că Rusia a învățat să folosească granița româno-moldovenească nu ca obstacol, ci ca multiplicator de influență. Dacă Moldova este laboratorul tacticilor, România este piața de testare a eficienței lor culturale. Iar în ambele cazuri, rezultatul dorit este același: demoralizarea, fragmentarea și blocarea oricărui proiect comun de modernizare democratică. Însă România are avantajul timpului și al resurselor (nu știm pentru cât timp). Ea poate învăța din greșelile și succesele Chișinăului. Poate construi propriul Centru Național de Contracarare a Dezinformării, care să funcționeze pe modelul CCSCD, dar conectat direct la structurile NATO și UE. Poate crea programe de educație media obligatorii, nu doar ca inițiative civice, ci ca parte integrantă a curriculei școlare. Poate reglementa clar publicitatea politică digitală, trasabilitatea sondajelor și raportarea campaniilor plătite pe rețelele de socializare.
Mai mult decât orice, România trebuie să înțeleagă că războiul hibrid nu se oprește la linia Prutului. Se poartă în conștiințe, în percepții, în încredere. Acolo unde oamenii încetează să creadă că statul lucrează pentru ei, propaganda străină găsește teren fertil. În Republica Moldova, s-a văzut cum lipsa comunicării strategice a autorităților a lăsat spațiu pentru miturile Kremlinului. În România, pericolul e același: tăcerea instituțională este echivalentul capitulării cognitive. De aceea, lecția de peste Prut este una de luciditate. Rusia nu mai caută să ocupe teritorii, ci minți. Nu mai are nevoie să cucerească capitale, ci să deturneze încrederea în democrație. Și, în absența unei strategii unitare, poate reuși mai ușor decât credem.
Republica Moldova a rezistat în fața acestui asalt pentru că a avut coordonare, transparență și cooperare civică. România are toate resursele pentru a face mai mult: expertiză, tehnologie, alianțe. Ceea ce îi lipsește, încă, este voința politică de a trata spațiul informațional ca domeniu de securitate națională prin fapte, nu documente și strategii. Iar dacă vrem ca democrația noastră să nu fie următoarea țintă a „operațiunii Matrioșka” în 2028, trebuie să învățăm o dată pentru totdeauna că adevărul nu se apără singur. Se apără prin educație, solidaritate și curaj. Iar curajul, în epoca dezinformării, înseamnă să spui adevărul, chiar și atunci când el e incomod. Veritas liberabit vos
