Din ce bani și-a finanțat Călin Georgescu pe cât de vasta, pe atât de dubioasa campanie-fulger pe internet? O întrebare cât un elefant, pusă de jurnaliști, de analiști politici, de societate.
La care adeptul lui Corneliu Zelea Codreanu a răspuns, până acum cel puțin, la fel de dubios[1]. Ciudat, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) a „clarificat” că nu se bagă („monitorizarea conturilor de social media și investigarea manipulării algoritmilor nu fac parte din atribuțiile sale legale”[2]).
Președintele Iohannis a convocat CSAT pentru a discuta strict „atacuri cyber pe infrastructura electorală”.
Cum bine remarca Sorin Ioniță [3], ședința e „apa de ploaie” atâta vreme cât nu se știe câți din generalii din servicii sunt „simpatizanţi ai sectei Georgescu”, nici nu se vor discuta banii (probabil „negri”) cu care Georgescu și-a finanțat campania.
Cert este că această campanie trebuie că a costat niște bani pe care chiar Georgescu spune că nu-i avea.
Nu oricine își poate permite ferme de boți și armate de troli, AI sofisticat, bine disimulat și bine informat în privința pattern-urilor de acces și preferințe ale „tinerilor” pe rețele sociale, plus consilieri politici pentru un mesaj electoral altfel destul de riscant.
E greu de presupus că un pasionat în atâtea sporturi, agricultură, idoli fasciști și, printre multe altele, conspirații extratereste, a avut timp să devină, de unul singur, expert și în științe politice și IT.
Nu-i o treabă la îndemâna oricui. Un om care a dovedit că are idee de costul campaniilor electorale a remarcat că suntem pe cale de a avea un președinte „făcut dintr-un robot”, iar finanțarea i-ar fi fost pusă la dispoziție din interiorul României, nu de ruși[4].
Inventat sau adoptat de Securitate?
În articolul publicat ieri pe platforma contributors.ro [5] expuneam asemănările dintre discursul fostului ofițer de Securitate și general SRI Vasile Mălureanu, pe care instanța ICCJ și-a bazat decizia de achitare a torționarilor lui Gheorghe Ursu din 27.07.2023, și declarațiile lui Călin Georgescu, de tipul: „Lovitura de stat din 1989 a fost doar obiectivul Occidentului de a ne fura resursele și de a ne sclavagiza țara” si „revoluție nu a fost, a fost lovitură de stat!”.
Nu avem dovezi clare (deocamdată) că Georgescu ar fi produsul SRI, SIE sau al unor servicii străine.
Dar spuneam că prin „declarațiile sale, care prelungesc narațiunea naționalist-suveranistă a lui Nicolae Ceaușescu, precum și, direct sau implicit, pe cea disculpatoare a Securității pentru crimele de la Revoluție, Georgescu poate fi şi produsul – sau clientul, sau furnizorul – fostei Securități. Cu care SRI-ul a rămas într-o toxică „încrengătură”, alături de partide politice de guvernământ”.
Mai mulți analiști, printre care profesorul Armand Goșu, au ajuns la concluzii similare [6]. Daniel Șandru, președintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc observa că Georgescu „a crescut aproape de intelectuali ai Securității comuniste” [7], iar presa a remarcat că a fost propulsat de un „aşa-zis institut” din al cărui consiliu director făceau parte Mugur Isărescu, Daniel Dăianu, Dan Puric, oameni cu legături documentate cu fosta Securitate, conform dosarelor de la CNSAS [8].
În articolul invocat, aminteam că substituirea Revoluției cu teza loviturii de stat a fost imaginată de Nicolae Ceaușescu însuși. După un lung și vast proces de rescriere a istoriei operată în special de aparatul de dezinformare al fostei Securități [9], teza a fost preluată și de procurorii militari în Rechizitoriul din Dosarul Revoluției.
Printre vectorii principali ai dezinformării îi aminteam pe foștii ofițeri de Securitate Aurel Rogojan, Cristian Troncotă, Pavel Coruț, Marian Rizea, Corvin Lupu etc, dar și oameni de presă legați într-un fel sau altul de instituția respectivă, precum Sorin Roșca Stănescu, Ion Cristoiu, Cornel Ivanciuc, Alex Mihai Stoenescu etc.
Recent, Răzvan Popa, fostul director de investigații la CNSAS, l-a identificat pe colonelul (r) Marian Rizea (69 de ani) în noul partid al lui Călin Georgescu (al „Oamenilor Tineri”, POT).
Este primul pe lista POT de la Vâlcea pentru Camera Deputaţilor [10].
După cariera în Securitate, Rizea a fost preluat, ca majoritatea cadrelor DSS, în SRI, ajungând profesor și șef la Departamentul de Informații al Academiei SRI (ANI).
În 2015 a primit o decizie definitivă de poliție politică pentru încălcarea drepturilor omului. A rămas însă în siajul PSD şi în 2018 era consilier personal al lui Dănuţ Andruşcă, Ministrul Economiei din Guvernul Dăncilă.
Semnificativ este însă faptul că „Prof. univ. dr. ing. col(R)” Marian Rizea a propagat intens „Adevărul despre lovitura de stat din România, București 22-24 dec. 1989”, inclusiv într-o carte numită „22.12.1989 Revo(invo)luţia din România” [11].
Pentru fostul securist și actual candidat parlamentar nr. 1 de Vâlcea al lui Călin Georgescu, Revoluția Română a fost deci o involuție.
Alți doi stâlpi ai dezinformării legate de Revoluție cu obscure veleități academice, amintiți mai sus, Cristian Troncotă și Corvin Lupu, l-au promovat și ei pe candidatul nr. 1 la Președinția României.
Despre ambii am scris pe larg în studiile amintite[12]. Pe scurt: ofițerul de Securitate Cristian Troncotă a fost co-autor, împreună cu Florian Banu, salariat la CNSAS, al unui articol falsificator cu privire la „neamestecul” torționarilor din Securitate în cazul Gheorghe Ursu; s-a aflat în posesia DUI (dosar de urmărire informativă) al lui Gheorghe Ursu în perioada când acesta a fost contrafăcut la SRI în anii 90-94; a ajuns general în SRI și decan la ANI; a scris mai multe cărți de reabilitare a Securității și mistificare a Revoluției; și apare la diverse televiziuni ca expert în „securitate”.
În cartea „Trădarea Securității în decembrie 1989. Secrete ale intervenţiei străine împotriva României” [13], Corvin Lupu pretindea ca „Securitatea l-a trădat pe comandantul suprem, Nicolae Ceauşescu”, „pliindu-se cu co-autorii loviturii de stat externe, sovieticii şi occidentalii”.
Cartea promovează, evident, unele dintre cele mai toxice legende ale Securității, similare cu ale lui Călin Georgescu.
La lansarea ei au fost prezenți: Filip Teodorescu (care nu era hotărât dacă „Securitatea a trădat” sau „a fost trădată”), Vasile Mălureanu, membrul în Colegiul CNSAS Florian Bichir, cercetătorii CNSAS Silviu Moldovan, Florian Banu şi Liviu Ţăranu, Tiberiu Tănase (de la Vitralii și revista „Intelligence” a SRI), jurnalistul Grigore Cartianu. Moderator a fost Cristian Troncotă[14].
Așa cum am arătat în studiul din NRDO, Trocotă și-a dat măsura calităților de „specialist” în dezinformare, plantând într-o fițuică online de propagandă antisemită (incorectpolitic.com) o nouă „variantă” de legendă, conform căreia moartea lui Gheorghe Ursu ar fi avut o nebuloasă legătură cu „misiuni pe plan extern” ale acestuia și „contacte cu emisari ai Mossadului și/sau cu persoanele lor de încredere, care instrumentau problema așa-zisului holocaust din Basarabia” (!).
Elucubraţia, folosind „metodica” binecunoscută de a implica „agenturile externe” și de a specula eventualul antisemitism latent în vreun cititor – a fost susținută de același Corvin Lupu, care o duce mai departe: “Nu cumva cetățeanul evreu Andrei Ursu, reîntors în România după ce emigrase, a primit ordin de la poliția politică represivă evreiască din România să-l atace pe profesorul Cristian Troncotă pentru faptul că a publicat articolul „Abuzuri și crime ale evreilor împotriva românilor???” [15]
Noua variantă de „compromitere și defăimare” a foștilor securiști, toxică dar marginală, ar putea părea nedemnă de luat în seamă.
Însă securiștii Troncotă și Lupu au fost acceptați în mediul „academic” inclusiv în proximitatea unor instituții care ar fi trebuit să deconspire Securitatea ca poliție politică (CNSAS, INST).
Sunt prezentați în mass-media așa-zisă „mainstream”, drept „specialiști” credibili.
Ei bine, nu alții decât aceiași Corvin Lupu și Cristian Troncotă au fost cei care i-au lansat anul trecut la Centrul Cultural Ion Besoiu din Sibiu, cartea „Marea Renaștere – Ieșirea din Matrix” lui Călin Georgescu, pe atunci încă „lider național al AUR”.
Cu acea ocazie, Călin Georgescu „a făcut afirmația că mareșalul Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu au fost doi eroi ai poporului român”, în aprobarea celor doi.
Mai nou, Corvin Lupu îl elogiază, cu aceleași accente antisemite, pe candidatul prezidențial Călin Georgescu, ca „produsul votului victorios al multora dintre cei dezamăgiți de faptul că regimul politic iudeo-euro-atlantic a eșuat în România”, reprezentând un „trend pe care regimul iudeo-occidental îl reprimă și îl stăpânește tot mai greu”.
Sovieticii sau Occidentul?
Să remarcăm acum un paradox. Nicolae Ceaușescu a pus „lovitura de stat” din decembrie 1989, concomitent, pe seama Occidentului și a URSS (vă amintiți de „agenturili din Est și din Vest”?), versiunea din urmă fiind cea adoptată de Călin Georgescu.
Diversele legende ale Securității au susținut, în general, mai multe variante cu URSS: 1. La Malta, Bush ar fi vândut România contra Panama sovieticilor, care ar fi urmat să ne invadeze (elucubranta idee născocită de Ceaușescu însuși pentru a justifica mobilizarea Armatei – a se vedea discursurile sale din acele zile). 2. Doar opoziția eroică a generalului Ștefan Gușa (și, explicit sau implicit, a Securității) a oprit re-ocuparea țării de către URSS. 3. Teroriștii de după 22 decembrie ar fi fost KGB-iști deghizați în turiști sovietici. 4. Complotul filorus ar fi organizat atât lovitura de stat, cât și diversiunea „teroristă”, punând-o, pe nedrept, în seama Securității[16].
Or, există aici o contradicție. Candidatul favorit și intens promovat al fostei Securități (și poate, al serviciilor) este el însuși profund filo-rus.
Se pare că pentru Securitate, bascularea de la vajnic anti-rusism la pro-rusism nu pare că e o problemă.
De aici nu se poate concluziona decât că pro- sau anti-rusismul nu au fost și nu sunt decât poziții propagandistice, de fațadă sau conveniență [17].
Așa cum a demonstrat colegul Thomasson, în baza unui probatoriu concludent, în studiul amintit, adevărata miză a mitului amestecului sovietic în decembrie 1989 a fost și rămâne strict externalizarea vinovăției cadrelor de Securitate pentru crimele de la Revoluție.
Este acesta un motiv care să justifice o investiție semnificativă din partea fostei Securități în promovarea lui Călin Georgescu? Aș înclina să cred că e posibil.
Teoria „loviturii de stat” ca „obiectiv al Occidentului de a ne fura resursele și de a ne sclavagiza țara” se potrivește că o mănușa obiectivului Securității de rescriere a istoriei: Securitatea patriotică a slujit un Conducător Suprem patriot, care s-a opus „sclavagizarii țării”.
De ruși sau de Occident, nu mai contează. Georgescu și sponsorii săi din Securitate sunt oricum patrioți. Iar crimele le-au făcut străinii. Iarăși, că le-au făcut rușii sau „iudeo-occidentalii”, nu mai contează.
Miza este deci albirea imaginii, prestigiul Instituției. Poate mai important, disculparea a sute de cadre de Securitate care s-ar putea face vinovați de uciderea a peste 1.200 de români la Revoluție, și rănirea altor peste 4.000.
După cum am arătat în studiile și cărțile noastre, narațiunile auto-disculpatoare ale Securității despre teroriștii din decembrie 1989 au fost preluate masiv de procurorul Cătălin Ranco Pițu în rechizitoriul din Dosarul Revoluției, care astfel i-a absolvit de orice vină.
Să ne amintim însă că dosarul respectiv a fost recent restituit (pentru a treia oară) la Parchet [18].
Nu știu în ce măsură chiar se tem vigilenții noștri patrioți, de data asta, de o inculpare. Dar este probabil să prefere un Președinte dispus să destrame normele democratice și angajamentele europene ale României privind statul de drept. Un Președinte cu care probabil nu vor merge la risc.
Posibil epilog în cazul torționarilor lui Gheorghe Ursu. Sau precedent?
În articolul menționat la început [19] explicam motivul kafkian pentru care judecătorul Cătălin Mircea Pavel de la Curtea de Apel București ne-a respins, Parchetului General și familiei, cererile de revizuire a cauzei. O motivare demnă de analele cumetririi justiției române cu fosta Securitate, probabil un rezultat al influentei fostei Securități în instituțiile statului.
Azi, 28 noiembrie, completul format din Oana Burnel, Rodica Aida Popa și Simona Elena Cîrnaru de la ICCJ se va pronunța asupra apelului nostru împotriva deciziei judecătorului Pavel.
Apelul este susținut, ca și cererea de revizuire, și de ICCMER, CNSAS, Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, alături de Parchetul general. Probele noi prezentate în susținerea cererii sunt covârșitoare: sute de mărturii, documente, dosare și hotărâri judecătorești definitive care probează nu numai „adversitatea”, dar și teroarea și violența manifestată de regimul Ceaușescu, în principal prin intermediul Securității, față de opozanți în anii 70-80.
O respingere a apelului ar cimenta monopolul fostei Securități asupra justiției române. Singura cale de atac ce ne vă rămâne va fi la CEDO.
Admiterea apelului va deschide posibilitatea rejudecării torționarilor lui Gheorghe Ursu. Mai semnificativ, va constitui poate un precedent – prin stabilirea situației premisă – pentru inculparea și judecarea altor zeci de foști torționari, în cazurile Brașov 1987 (aflat în anchetă la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București), Aiud etc. Și desigur, a teroriștilor din decembrie 1989.
Aceasta cred că e miza deciziei de mâine. Și poate, cel puțin parțial, a turului doi.
[3] https://www.facebook.com/sorin.ionita.16
[4] Traian Băsescu, atac la Călin Georgescu: „Era să avem un președinte fără să-l vedem, un președinte făcut de roboți” https://www.libertatea.ro/stiri/traian-basescu-atac-la-calin-georgescu-era-sa-avem-un-presedinte-fara-sa-l-vedem-un-presedinte-facut-de-roboti-5099849, https://www.youtube.com/watch?v=MGeeDY8pvvg
[6] Pentru a intelege filonul naționalist și suveranist al lui Calin Georgescu „trebuie să ne întoarcem la anii 1980, la comunismul târziu, naționalist și autarhic al lui Ceaușescu, de care societatea românească nu s-a vindecat niciodată cu adevărat”, https://www.contributors.ro/un-vot-crucial-cat-o-revolutie-dupa-35-de-ani-romania-iese-din-paradigma-tranzitiei-pro-si-anti-psd-interviu-cu-istoricul-armand-gosu/
[7] Cine a „inventat” produsul Călin Georgescu?” “este un produs al naționalismului ceaușist târziu”, https://www.euronews.ro/articole/al-cui-produs-este-calin-georgescu-in-anii-70-80-s-a-aflat-foarte-aproape-de-mari
[9] Am tratat aceasta tema mai in detaliu in „Dezinformare și revizionism în „cazul Ursu” și al Revoluției Române din decembrie 1989” , https://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2023_4/NRDO_2023_4_ursu.pdf si https://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2024_1/NRDO%202024_1_ursu.pdf.
[10] https://www.facebook.com/profile.php?id=61550985281085, postarea din 14 noiembrie 2024.
[11] Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2017
[12] Dezinformare și revizionism…, op. cit.
[13] Editura Elion, 2015
[14] Conform sitului care promoveaza naratiunile Securitatii “Ziaristi online” al lui Victor Roncea.
[15] Si mai departe: “Nu cumva mincinosul dovedit Andrei Ursu, inginer care a scris o carte jalnică și plină de falsuri în domeniul istoriei, este cel scos la rampă împotriva lui Cristian Troncotă. M-am confruntat și eu cu mai multe situații de acest fel, după ce am demontat minciuni evreiești (mai corect din punct de vedere lingvistic: „jidănești”) grosolane cu ajutorul cărora românii erau acuzați de genocid”
[16] Colegul Roland O. Thomasson a explicat in detaliu absurdul unora din aceste legende in studiul sau publicat recent in NRDO (nr. 2/2024) “General Stefan Gusa, the Soviets, and the Ghost of Pavel Corut in the Indictment of the Revolution File” (https://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2024_2/NRDO%202024_2_thomasson.pdf) . Pe celelalte le-am deconstruit in Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989 (Polirom, 2019) si Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in Dosarul Revolutiei din 1989 (Polirom, 2022).
[17] Asa cum pare sa fie si relativ recent adoptata religiozitate extrema a lui Călin Georgescu, cum au remarcat mai multi comentatori.
[18] Cum am expus pe larg intr-un articol recent pe contributors.ro, instanta a considerat rechizitoriul, in acel caz pe buna dreptate, „echivoc”, nelegal, „un melanj confuz între drept, politică și istorie”, fara a stabili vreo legatura credibila intre probatoriu si acuzatii. A se vedea https://www.contributors.ro/constiinta-justitiei-romane/ , https://www.contributors.ro/sectia-parchetelor-militare-recunoaste-implicit-diversiunea-juridica-a-lui-catalin-ranco-pitu/,
[19] https://www.contributors.ro/reabilitarea-securitatii-amnezia-nostalgica-si-nota-de-plata-pentru-35-de-ani-de-arogante/, op. cit.
