La ora la care scriu nu cunosc numele viitorului premier, dar nici nu cred că este important: cu sau fără Ciolacu în fruntea executivului, este clar că ne-am întors la formula de „stabilitate” dictată de GRIVCO – prin care înțeleg componenta principală a unui conglomerat de rețele de tip mafiot, care reunește serviciile, o mare parte a mediului de afaceri și a justiției, interfața politică a acestora reprezentată de partidele „clasice” – PSD, PNL, UDMR, pe de o parte, și AUR, SOS, POT, de cealaltă parte, cu un USR izolat în externalitatea sa și incapabil să spargă barierele – plus clientela acestora din administrație și „forțele auxiliare” din mass-media, din forurile academice și din cultură.
Punctul de intersecție al rețelelor este grupul de interese structurat în jurul lui Dan Voiculescu-Felix.
Prima concluzie care se impune, înainte de a afla rezultatul târguielilor nocturne și matinale pentru funcții și ministere, este că epoca Iohannis este doar o etapă a erei GRIVCO, care continuă neabătută, în prezența sau în absența irelevantului Iohannis, cu aceleași formule de guvernare: PSD-PNL-UDMR, în care UDMR este de fapt un jolly joker al PSD.
Nu întâmplător se fac acum presiuni în PNL pentru desemnarea lui Crin Antonescu, scos din joben de Kelemen Hunor, deși este demult un om politic expirat, care a trândăvit la Bruxelles ca „soț al soției sale” timp de zece ani fără să contribuie cu ceva la binele public. Iată-l acum relansat brusc de fostul director al SRI, Eduard Hellvig, introdus în politică de Dan Voiculescu-Felix și architect al USL, struțocămila politică în fruntea căreia s-au remarcat Victor Ponta și Crin Antonescu. Nu uitați însă că și guvernele Ciucă și Ciolacu au fost variante ale USL, și că rostul lui Iohannis a fost să instituie această formulă politică decisă de GRIVCO drept singura posibilă și acceptabilă.
A doua concluzie este că politicienii puterii au rămas nu numai cinici, ci și lipsiți de bun-simț, căci nu-și ascund intenția de a pune pe umerii cetățenilor povara achitării notei de plată pentru deficitul uriaș generat de cheltuielile prin care PSD și PNL și-au finanțat campania electorală și și-au îndestulat clientela și baronimea locală.
Pentru ei, inclusiv pentru noua conducere a PNL, și pentru unii economiști abonați la canalele TV, este firesc să fie înghețată indexarea pensiilor și salariilor profesorilor și medicilor în loc să se ia măsuri drastice pentru îmbunătățirea colectării veniturilor din taxe și impozite și să se reformeze aparatul de stat, ca să nu mai vorbim de pensiile speciale, care sunt intangibile și pentru care contribuabilii muncesc din greu și acum.
Mărturisesc că aroganța și cinismul de tip comunist, de fapt, afișat recent la Digi24 de mult lăudatul Theodor Stolojan, precum și cel exprimat fără jenă peste tot de noua vedetă a PNL Ciprian Ciucu, mi-au dat fiori, pentru că este limpede că nu vom fi guvernați nici acum, și niciodată în era GRIVCO, de politicieni care vor pune interesul cetățenilor deasupra propriilor interese personale și de grup.
A treia concluzie este că orice guvern girat de GRIVCO, implicit și de servicii, este ostil reformelor care tulbură structura de putere care convine actorilor sistemului mai sus menționat.
A patra concluzie a ultimelor zile a fost că PNL-Ciucă a lucrat în secret pentru campania lui Călin Georgescu.
Lamentările tardive ale Kensington Communications, firma care a realizat campania online, pe care pretinde că i-au deturnat-o boții, nu conving pe nimeni, tocmai pentru că vin atât de târziu, abia după ce toată povestea a fost descoperită de ANAF.
Mă tem că o investigație serioasă ar descoperi în PNL o filieră pro-Georgescu, pro-Putin și anti-UE bine camuflată, cu o posibilă implicare a unor grupări religioase conservatoare de la noi și de aiurea. Ar fi deci foarte grav dacă o asemenea investigație nu s-ar face.
A cincea concluzie, la fel de cutremurătoare, este că rețelele GRIVCO, mai ales serviciile și politicienii puterii de la Dragnea până în prezent, au plasat deja România pe axa Orban-Putin-Trump și sunt dispuse să-i cedeze Ungariei iliberale, pro-ruse și pro-chineze poziția dominantă pe piața energetică pe care ar fi putut-o avea România.
Totul a început în epoca Dragnea, când au fost îndepărtați investitorii occidentali de anvergură care voiau să exploateze cu și pentru noi gazele din Marea Neagră. Ministrul Sebastian Burduja se laudă că nu a închis nicio exploatare de gaze, dar câte a deschis?
Nici nu mai este nevoie de Călin Georgescu pentru a închina țara Rusiei via Budapesta: Ciolacu a făcut-o deja.
În sfârșit, „la morale de la morale” este că nu avem niciun motiv de optimism în acest moment.
2024 își merită deja eticheta de annus horribilis.
