„Cadoul nostru pentru tine este că te lăsăm să-ți cheltui acum banii pe care ar fi trebuit să-i economisești”.
V-ați bucura să primiți un astfel de cadou? Atunci înseamnă că faceți parte sau îi invidiați pe cei aproape un milion de români pe care guvernanții noștri i-au scutit de obligativitatea de a contribui la Pilonul II de pensii. Desigur, ei nu sunt scutiți și de plata contribuțiilor la Pilonul I: are și generozitatea politicienilor o limită.
Cum se poate să prezinți ca o scutire de taxe ceva ce nu este decât o scutire de a economisi? Cum se poate să crezi că o reducere a economisirii-investirii de azi nu îți va reduce nivelul de trai în viitor? Cum se poate să te amăgești că mai puțini bani albi puși deoparte nu înseamnă zile mai negre în viitor?
Răspunsul scurt este: prin ignoranță economică.
Cum să ne apărăm de pseudo-bunăvoința politicienilor? Prin educație economică
Ce au de câștigat și cât au de pierdut de fapt IT-iștii?
La un salariu mediu lunar brut de 16.942 (septembrie 2023, cf. INS), contribuția de 3,75% înseamnă 635 lei/lună, adică 7.624 lei/an. Tentația de a dispune de acei bani este mare, dar beneficiarul „cadoului” depinde (pe termen scurt) de cum s-a negociat contractul salarial: pe valori brute sau nete. Indiferent de situație, suma respectivă va fi folosită la renegocierile salariale ca o compensație pentru introducerea impozitului pe venit: și în cazul industriei IT, statul dă cu o mână și ia cu alta.
Acest „cadou” este însă unul otrăvit deoarece lucrătorii din IT, la fel ca și cei din agricultură, industria alimentară și construcții, nu vor mai economisi în fondul lor individual de pensii de la Pilonul 2. De când există acestea, randamentul mediu anual real (adică peste inflație) a fost de 3%. Dacă se păstrează acest randament și în viitor, cei 7.624 lei de azi ar însemna 18.505 lei peste 30 de ani. În ipoteza virării în fiecare an a contribuției de 7.624 lei, fondul capitalizat după trei decenii ar fi 362.710 lei. Aceasta este de fapt prețul scutirii de a contribui la Pilonul 2.
Practic, guvernul îl îndeamnă pe tânărul de azi să-și consume acum capitalul din viitor. Decapitalizarea este rețeta sărăciei.
Ignoranța economică a alegătorilor hrănește demagogia politicienilor
Nu putem ști tot despre toate, există o diviziune a muncii și a cunoașterii. Cu toate acestea, este în interesul nostru să știm câte ceva despre realitățile economice, despre amenințările permanente la adresa veniturilor și nivelului nostru de trai. Și pentru că prosperitatea noastră nu interesează pe nimeni mai mult decât pe noi, avem nevoie de cunoștințe de bază de auto-apărare financiară.
Politicienii urmăresc în primul rând câștigarea puterii, deoarece dacă nu deții și nu exerciți puterea, nu ești decât un chibiț sau un influencer, dacă preferați acest termen. Din același motiv, pe locul doi în lista lor de priorități se află păstrarea puterii. Iar asta presupune câștigarea alegerilor, adică propunerea de politici care să atragă (direct sau prin coaliții ulterioare) jumătate plus unu din voturi.
Politicile propuse pentru a câștiga voturi depind de capacitatea de a înțelege consecințele lor directe și imediate, dar și consecințele lor indirecte și ulterioare. Dacă această capacitate de analiză este redusă, politicienii pot propune și adopta măsuri care au consecințe pozitive vizibile, imediate și asupra unui grup, chiar dacă ele au costuri totale mai mari.
Condiția este ca acele costuri să fie ascunse, „aruncate” în viitor și suportate de un număr cât mai mare de persoane. Pe scurt, se ia puțin de la mulți și se dă mult la puțini. Politicienii promit chestii gratis, dar pe banii contribuabililor neatenți. Se fac cheltuieli publice semnificativ mai mari decât impozitele plătite de contribuabili, diferența (adică deficitul bugetar) fiind „cadoul” lăsat moștenire generațiilor viitoare. Spre exemplu, conform execuției bugetare pe anul 2022, deficitul bugetar a fost de circa 83 de miliarde de lei, raportat la venituri de 233 miliarde de lei. Adică 36%!!!
Cât timp și cu ce consecințe poate funcționa un stat cu un deficit de 36% raportat la veniturile sale? Toate guvernele din ultimele decenii au adăugat deficite la deficite până ce datoria publică explicită a depășit echivalentul 50% din PIB, apropiindu-se de limita maximă permisă de tratatele europene. (Desigur, există state membre în care acest nivel este și mai mare, dar țările sărace nu-și permit extravaganțele și erorile pe care și le permit cele bogate).
Scuza frecvent invocată de cei care au citit ceva economie („așa a zis un mare economist, Keynes, guvernul trebuie să facă deficit pentru a stimula economia”) arată doar că nu au citit cu atenție: recomandarea lui Keynes era pentru perioadele de criză economică, or guvernele noastre succesive au înșirat deficitele și când economia înregistra creșteri de 3-5-7%.
Soluția creșterii impozitelor (recomandată de funcționari internaționali care nu plătesc impozite pe venit și de consilieri care-și negociază venitul net) nu este una acceptabilă înainte de a analiza serios modul în care sunt făcute cheltuielile publice, adică înainte ca politicienii, guvernanții să explice în mod convingător că acele 233 de miliarde deja colectate au fost cheltuite cu eficiență, cu grijă, cu decență, cu un minim de respect pentru contribuabili.
Aceste probleme sunt general valabile pentru toate domeniile în care este implicată decizia politică. Dar nicăieri ele nu sunt mai grave decât în domeniul sistemului public de pensii.
Potrivit unui studiu CFA Society Romania, valoarea estimată a „drepturilor de pensii cumulate”, adică a promisiunilor făcute viitorilor pensionari, este echivalentă cu 267%. Onorarea acestor promisiuni este pusă sub semnul întrebării de toate fenomenele demografice din ultimii ani și din viitorul previzibil: speranța de viață crește, natalitatea scade, emigrația rămâne mai mare decât migrația, urmează să iasă la pensie generații numeroase, ale căror pensii ar urma să fie plătite de un număr tot mai restrâns de contribuabili. Încă se mai pot câștiga alegeri cu promisiuni de creșteri de pensii crezute de către cei care nu cunosc situația.
Dar realitatea este inevitabilă și, în urmă cu un deceniu, era chiar recunoscută de către Casa Națională de Pensii: „Peste tot în lume, dificultățile financiare ale sistemelor de pensii sunt cauzate în principal de îmbătrânirea populației, iar pentru echilibrarea bugetară, sunt luate măsuri de creștere a contribuțiilor, de reducere a beneficiilor sau o combinație a acestora”. Între timp, această precizare nu mai figurează pe site, chiar dacă realitatea nu s-a schimbat, ci s-a agravat…
Tabel 1. Diferențe majore între Pilonul 1 și Pilonul 2.
| Pilon 1 | Pilon 2 | |
| Contribuția este de | 21,25% din salariul brut | 3,75% din salariul brut |
| Este colectată… | La comun, în bugetul sistemului de pensii („Asigurări sociale”) | Individual, în contul tău individual, la fondul tău de pensii, administrat privat |
| … și este … | Cheltuită imediat | Capitalizată. Adică: Economisită, acumulată, investită împreună cu dobânzile și dividendele colectate |
| … fiind folosită la… | Plata pensiilor pensionarilor de acum | Plata pensie tale, după îndeplinirea condițiilor de pensionare |
| Fondul tău acumulat este: | 0 (zero) lei, 0 (zero) bani | Verifică pe site-ul |
| Dacă ai fi contribuit integral la Pilonul 2, fondul tău pensii ar fi fost: | 0 (zero) lei, 0 (zero) bani | Înmulțește valoarea la zi de mai sus cu 5,67
(Valoare minimă. Cea exactă depinde de momentul aderării) |
| Potrivit legislației actuale, pensia ta va depinde de: | Numărul de puncte de pensie acumulate și de valoarea punctului de pensie | Nivelul contribuțiilor tale, rentabilitatea obligațiunilor și acțiunilor din fondul tău de pensii |
| În realitate, pensia ta va depinde de: | Numărul de contribuabili din momentul pensionării tale, de capacitatea și dorința lor de a contribui pentru pensia ta și de numărul de pensionari între care se vor împărți sumele colectate | Nivelul contribuțiilor tale, rentabilitatea obligațiunilor și acțiunilor din fondul tău de pensii, dacă acel fond nu va fi confiscat (naționalizat) și împărțit cu alți pensionari. |
Pilonul 1 este un joc piramidal aproape de sfârșit
Într-un moment de sinceritate rar întâlnit la politicieni, acest lucru a fost recunoscut în mod explicit în timpul mandatului său de către un fost ministru al Muncii [1]. Într-adevăr, principiul de funcționare al Pilonului 1 al sistemului public de pensii corespunde exact definiției de dicționar a schemelor piramidale: „o operațiune, de regulă ilegală, în care participanții plătesc pentru aderare și din care beneficiază preponderent de pe urma plăților efectuate de către cei care aderă ulterior”. Supraviețuirea acestor scheme este posibilă doar atât timp cât plățile făcute beneficiarilor sunt mai mici decât contribuțiile celor nou intrați în sistem.
Spre deosebire de schemele piramidale obișnuite, care sunt interzise de lege (dacă nu sunt tolerate de autorități, cum au fost cele din anii 1990), aderarea la sistemul public de pensii este obligatorie. Acest privilegiu permite schemei piramidale oficiale să funcționeze pentru o vreme și cu deficit, finanțat de la bugetul general al statului.
Întrebarea este cât timp va putea funcționa acest sistem cu un deficit anual de 15% din contribuțiile colectate, cum a fost cel din 2022? Toate trendurile demografice – creșterea speranței de viață, reducerea natalității, soldul migrator negativ, ieșirea la pensie peste câțiva ani a celei mai numeroase generații etc. – sunt semne ale unui colaps financiar inerent. Nu există o soluție de evitare a acestuia ci, eventual, dacă avem înțelepciunea necesară, soluții de apărare la nivel individual și de atenuare la nivel colectiv, prin reforme radicale.
În viziunea actuală a întregului spectru politic, Pilonul 2 este un complement, un mijloc de a salva pilonul 1. Pilonul 2 a fost mereu ținta politicienilor cheltuitori și hrăpăreți: sub diverse pretexte, s-au amânat creșterile de contribuții prevăzute inițial de lege; se scutesc tot mai multe categorii de salariați de economisirea în Pilonul 2; periodic, se discută despre confiscarea (naționalizarea) fondurilor individuale din Pilonul 2.
Pe măsură ce cresc sumele acumulate de salariați în conturile lor individuale din Pilonul 2, va crește și tentația politicienilor de a le confisca. Sarcina lor este mai ușoară dacă salariații și viitorii pensionari nu înțeleg că acele sume sunt în proprietatea lor și dacă ei nu sunt dispuși să-și apere proprietatea cu toate mijloacele legale.
[1] Este vorba despre Ioan Botiș, Ministrul Muncii în 2011, când a făcut această afirmație. Carp, Dan, 2011. Ponzi. Radio România Actualități, 4 martie 2011. https://www.romania-actualitati.ro/arhiva-emisiuni/romaniaimpreuna/ponzi-id22834.html
