După tulburarea produsă de discursul vicepreședintelui american JD Vance la Conferința de securitate de la München și toate interpretările mai mult subiective decât inteligente care i-au urmat – în funcție de orientarea trumpistă sau pro-europeană a celor care au emis opinii asupra evenimentului – cred că se cuvine să punem în context cele rostite de personajul trimis de Trump să disciplineze politic și ideologic Europa și să izolăm din noianul de declarații și tăceri politice acele luări de poziție care pot duce România într-o situație mai problematică decât cea în care se află deja.
Mă refer desigur la o Românie în care încă mai funcționează regulile democrației liberale, așa stâlcită cum este ea pe plaiurile noastre, pentru că adevăratul obiectiv al lui JD Vance și al camarazilor săi ideologici este distrugerea democrației liberale în Europa, orice baliverne ar îndruga la televizor fostul ambasador al lui Donald Trump la București, Adrian Zuckermann. În acest infam proiect JD Vance și ceilalți ideologi din spatele lui Donald Trump beneficiază și de sprijinul unor cozi de topor dâmbovițene, al căror corifeu se declară a fi Victor Ponta.
Fără îndoială, JD Vance a profitat de incapacitatea autorităților de la București de a motiva în mod credibil decizia de anulare a alegerilor prezidențiale de anul trecut și ne-a atras atenția că această carență dovedește slăbiciunea democrației noastre. O știm, dar în calitatea sa oficială JD Vance putea să fi aflat de studiile mai multor grupuri de experți, inclusiv ai guvernului francez, sau de declarațiile lui James Appathurai, adjunct al Secretarului general al NATO pentru Război Hibrid și Cibernetic, care a vorbit despre operațiile concrete puse la punct de Rusia pentru manipularea alegerilor din România, în pregătirea influențării alegerilor din Europa.
Or, JD Vance nu numai că a ignorat toate datele pe care le avea la dispoziție, dar și-a și construit discursul pe tema unui imaginar pericol din interiorul statelor europene, care ar fi mai grav decât orice ar face Rusia sau China, și anume dispariția libertăților civice, în speță a libertății de exprimare, din state ca Germania, Franța, Marea Britanie, unde forțele de extremă dreapta, care ar exprima poziția „poporului” și pe care JD Vance le numește delicat populiste, nu sunt ascultate de guvern. Acesta este contextul în care au fost făcute referirile la România și al minimalizării rolului Rusiei în vicierea procesului electoral de anul trecut.
Aceste referiri trebuie însă coroborate și cu cele ale lui Richard Grenell, trimis special al lui Trump în diverse misiuni după ce a reușit, în calitate de ambasador în Germania în primul mandat al lui Trump, să intre în conflict deschis cu președintele Germaniei Frank-Walter Steinmeier. Acest sinistru clovn politic spune acum că, de fapt, Administrația Biden (nu Rusia!) ar fi încercat să influențeze alegerile din România și ar fi finanțat candidați de stânga prin USAID. Amintim doar că programul de sprijinire a democrației în Europa de Est finanțat de USAID a fost închis în 2007, după aderarea noastră la UE, și a fost urmat doar de ajutoare umanitare punctuale acordate zonelor afectate de inundații și de un program pentru combaterea traficului de minori.
Este semnificativ însă că adevărul este modelat de oamenii lui Trump nu pentru a bloca interferența Rusiei în Europa, ci pentru a bloca eforturile forțelor democratice din Europa de a contracara asaltul partidelor de extremă-dreapta, care, după cum se știe demult, sunt favorabile Moscovei și ostile sprijinirii Ucrainei. Acestea sunt de altfel partidele pe care le susțin oamenii președintelui Trump, Vance și Elon Musk, mai ales în perioada premergătoare alegerilor din Germania. În acest scop s-a întâlnit și președintele SUA cu lidera AfD Alice Weidel, deși, teoretic, partenerul SUA este guvernul condus de Olaf Scholz.
Cu alte cuvinte, dacă scanăm atent faptele, oamenii lui Donald Trump fac exact ceea ce vor rușii în Europa și nu se sfiesc să intervină în alegerile din statele democratice europene, favorizând formațiuni extremiste, chiar neo-fasciste. Acesta este contextul și aceasta este problema pentru toți adepții democrației liberale și nu avem dreptul să o ignorăm și să citim declarațiile lui JD Vance după cum îi convine fiecăruia.
Povestea este mai veche și își are rădăcinile în ideile unei mișcări sinistre din punctul de vedere al democrației, „Dark Enlightenment” (iluminismul întunecat), susținută de unele medii universitare, bloggeri și podcasteri dar și de mogulii libertarieni și cinici din Silicon Valley, care vor să stăpânească lumea prin rețelele lor sociale, eliberate de orice fel de reglementări.
Am sintetizat un subiect complex, care nu a fost aproape deloc studiat la noi în spațiul public, fiind prezentat doar de unii intelectuali prezenți pe FB. Un exemplu grăitor în acest sens este Curtis Yarvin, blogger și podcaster de extremă-dreapta care are o influență directă asupra ideologilor lui Trump, în special asupra lui JD Vance.
Yarvin consideră democrația liberală un „inamic decadent” care trebuie anihilat. În rândul adepților lor există chiar convingerea că Europa ar trebui lăsată pe seama lui Putin, care o va „scăpa” de democrație și liberalism, grupate laolaltă sub eticheta convenabilă de „stângism”, pentru că și Putin, ca și Viktor Orban de altfel, consideră democrația liberală „depășită”. Pentru Yarvin și cei care gândesc ca el, cea mai bună formulă de guvernare ar fi un fel de „cezarism” (care evită convenabil termenul de autoritarism) susținut de o oligarhie, care se impune pur și simplu în stat. Adică exact ce ar dori și armata din umbră de rezerviști ai serviciilor vechi și noi care îl susțin pe Călin Georgescu.
Aceștia sunt deci oamenii din exterior cu care ar trebui să se lupte, și pe care nu ar trebui să-i ignore, apărătorii democrației liberale de pretutindeni și ar fi o naivitate periculoasă să ne imaginăm că actuala Administrație Trump mai susține democrația pentru care au apărat-o antecesorii ei.
Dacă și când America își va reveni din această criză a propriei esențe democratice și liberale nu știm, dar vedem cu ochii noștri care sunt adepții noului autoritarism (botezat „cezarism”) la noi în țară.
Imediat după discursul lui JD Vance de vineri, deputatul PSD Victor Ponta a publicat o postare mai mult decât favorabilă, care susținea optica anti-liberală a lui JD Vance în numele imperativului alinierii necesare a României alături de America – doar că nu este America de care avem nevoie și care a apărat Europa, ci este America care vrea să se retragă din Europa și să-i ofere lui Putin bătrânul nostru continent, cu noi cu tot. Ca să le fie plăcut stăpânilor săi iliberali, Ponta îi înfierează pe soroșiști și pe globaliști, pe care Călin Georgescu promite să-i și interzică (a propos de libertatea de expresie care „nu există în Europa”) și pe „politicienii farisei și ipocriți de la București și Bruxelles”.
Recomandarea lui Ponta este desigur ca Europa să se alinieze intereselor americane, ca să nu fie strivită, adică, presupunem, forțelor de extremă-dreapta susținute de americani. Despre Rusia, niciun cuvânt, deși în două zile urma să fie comemorat un an de la asasinarea în închisoare a militantului Alexei Navalnîi. Doar liderii occidentali au marcat momentul, nicidecum cei de la București, la fel de lași acum ca și cu un an în urmă.
Putem vedea în luarea de poziție a lui Ponta o profilare ca eventual candidat la președinție care poartă mesajul lui Călin Georgescu, în cazul în care acesta nu va fi lăsat să candideze. Nu știm însă care dintre candidații declarați la președinție le poate da lecții iliberalilor cvasi-fasciști din America. Nu am auzit pe nimeni, toată lumea este prudentă și se limitează la a solicita un raport detaliat asupra activităților prin care rușii – dar și complicii lor din România – au viciat procesul electoral din noiembrie 2024.
Prudența este necesară în politică, cu condiția să nu ascundă o cumplită ignoranță și dezonorante complicități. Avem destule motive să le suspectăm pe ambele. În tot cazul, cea mai asurzitoare tăcere a fost a premierului Marcel Ciolacu, ocupat cu salvarea pisicii din copac și binevestirea renovării Cazinoului. Criptic, președintele interimar Ilie Bolojan a comunicat că „România rămâne un aliat de încredere, angajat ferm față de o Uniune Europeană coezivă, o alianță NATO mai puternică și un parteneriat transatlantic solid”. Să fie toată lumea mulțumită, în principiu, cu un accent binevenit pe coeziunea europeană și pe parteneriatul transatlantic, adică exact pe acel parteneriat pe care trumpiștii vor să-l anuleze.
Dincolo de persoane însă, pericolul la adresa democrației și al eșuării României într-un iliberalism sponsorizat de Moscova este un sistem de guvernare fragmentat și incoerent în care nu se regăsesc responsabilii și responsabilitățile pentru securitatea națională, de tipul celui schițat de Iulian Fota în recentul interviu acordat site-ului AK24.
Cu puțini apărători, cam cât o bulă de pe FB, și cu o presă inconștientă și mercenară, democrația liberală din România trăiește deja „on borrowed time”, adică pe „timp luat cu împrumut”. Apărarea sa eficientă nu poate începe însă înainte să-i identificăm inamicii din exterior și, mai ales, din interior.
