Adam Smith, marele filozof moral și economist, a văzut omul în plenitudinea sa. El avea încredere în capacitatea de gândire morală și în capacitatea oamenilor de a colabora unii cu alții și de a-și asigura prosperitatea. Pentru el, diviziunea muncii și libertatea economică nu se aflau, spre deosebire de alți autori, în contradicție cu moralitatea și solidaritatea.
Moralitate și prosperitate
Influentul filozof moral și economist Adam Smith s-a născut la Kirkcaldy, în Scoția, fix în urmă cu 300 de ani. Puțini gânditori rămân la fel de citați pentru a susține idei economice, politice și sociale. Ar fi fost mândru de sine – Adam Smith a dorit ca ideile sale să aibă un impact asupra guvernanților și a opiniei publice din vremea sa. El a devenit unul dintre fondatorii economiei moderne, în special ai economiei naționale moderne, cu lucrarea sa Avuția națiunilor (1776). El a descris ce avantaje au diviziunea muncii și comerțul liber pentru prosperitatea tuturor oamenilor. Acest fapt este remarcabil din două motive: pe de o parte, a trăit într-o perioadă în care revoluția industrială, ce avea să se producă mai târziu, era mai degrabă imaginată decât trăită în mod direct – multe dintre considerațiile sale și-au dezvăluit întreaga forță abia mai târziu, când lumea s-a schimbat cu pași repezi. Pe de altă parte, a trăit într-o perioadă în care mercantilismul domina politica. Această doctrină, ce se baza pe creșterea exporturilor și reducerea importurilor pentru a consolida veniturile guvernamentale, a fost criticată de Smith ca fiind greșită. Ea punea interesele unor grupuri mici mai presus de prosperitatea tuturor. Pentru Smith, prosperitatea unei națiuni nu consta în avuția suveranului și a unei clase mici, ci în prosperitatea unor pături largi ale populației – care beneficiază în mod clar de pe urma comerțului liber.
Viziunea lui Adam Smith despre activitatea economică a oamenilor a fost strâns legată de analiza sentimentelor morale ale acestora. În cealaltă lucrare majoră anterioară, Teoria sentimentelor morale (1759), el a atribuit oamenilor capacitatea de a gândi critic acțiunile lor în raport cu normele morale. Aceștia manifestă simpatie unii față de alții și pot empatiza cu ceilalți și cu interesele lor, și pot apela la un observator imparțial fictiv. Aceste norme, numite „sentimente morale”, îi însoțesc pe oameni în mod constant – ele nu sunt înăbușite atunci când acționează economic. Mai mult, ele evoluează permanent prin intermediul dialogului. Pe de o parte, Smith a fost un susținător al pieței libere, însă nu s-a sfiit să critice participanții la schimburile pieței – mai ales atunci când aceștia au cerut măsuri politice ce îi avantajau, dar care restricționau concurența, afectând astfel prosperitatea tuturor.
Schimbul între oameni liberi
Astăzi, expunerea selectivă și părtinitoare a argumentelor sale, larg răspândite în discuțiile contemporane, nu reflectă în mod cert spiritul lui Adam Smith. De exemplu, metafora „mâinii invizibile” este adesea folosită pentru a arăta faptul că oamenii ar trebui să își urmărească doar propriul interes în schimburile de pe piață și că rezultatul general duce înspre beneficiul tuturor. Este adesea ignorat faptul că, în schimburile de pe piețe, nu trebuie să omitem din vedere bunăvoința pentru ceilalți și busola morală a indivizilor. Dimpotrivă: pentru a intra într-un schimb reciproc avantajos cu alte persoane, este necesar să recunoaștem și să ținem seama de interesele și valorile lor. Prin urmare, Smith îi îndeamnă în mod repetat pe oameni să judece interesul propriu pe termen scurt prin prisma forului moral interior, este și în interesul lor pe termen lung. Aici pot fi observate analogii cu marele său contemporan Immanuel Kant, deși fundamentele gândirii lor diferă în multe privințe.
Pentru Adam Smith, capacitatea și dorința de a interacționa în schimburile pieței erau inerente naturii umane. Acest lucru include atât schimbul de bunuri, cât și schimbul de valori și idei. Pentru marele gânditor scoțian, conviețuirea cât mai armonioasă și prosperitatea tot mai mare constituiau dezideratul gândirii sale. În acest scop el s-a gândit la reforme politice, la sarcinile statului. Celor care îl asimilează pe Smith cu o intervenție cât mai redusă a statului li se răspunde adesea că Smith a considerat utile activitățile statului, ce includeau nu numai menținerea sistemului juridic, ci și construirea și întreținerea infrastructurii. Acest lucru este adevărat. De asemenea este adevărat că el a folosit multe exemple pentru a arăta că anumite măsuri ale statului sunt adesea în interesul unui grup restrâns, cum ar fi proprietari, comercianți sau producători, și, prin urmare, nu servesc interesul publicului larg. Indiferent de natura problemelor politice, abordarea sa privind politica rămâne un test pentru deciziile de astăzi: măsurile politice nu ar trebui judecate în funcție de entuziasmul ce îl stârnesc sau de obiectivele lor, ci de consecințele lor probabile asupra oamenilor. În calitate de reprezentant al Iluminismului scoțian, Smith a acordat o mare importanță unei abordări nepasionate, deopotrivă deliberativă și sceptică, în fața oricărei politici.
Sistemul „libertăților naturale” ca fundament al întregii politici era pentru el de necontestat – el se află la baza schimbului liber. El include bunurile de orice fel, dar, și acest lucru este cel puțin la fel de important, la schimbul de idei și valori morale, la procesul în care oamenii și valorile lor se dezvoltă, în care se înțeleg și se recunosc reciproc – astfel ei creează și reproduc temelia unei coexistențe pașnice.
Prin concepția sa despre om, Adam Smith s-a distanțat în mod clar de alți gânditori politici, în special de Thomas Hobbes, care presupunea că oamenii sunt în mod natural agresivi față de ceilalți și că numai amenințarea sau exercitarea unei violenței sistemice din partea statului îi poate forța să conviețuiască în pace.
Din perspectivă liberală – ce a rămas din Adam Smith?
În dezbaterea politică actuală, merită să ne întoarcem din nou la ideea fundamentală a lui Adam Smith: diviziunea muncii și comerțul creează prosperitate pentru toți oamenii – orice restricție din partea statului trebuie să fie bine justificată. Acțiunea economică și acțiunea morală nu sunt opuse, ci se condiționează reciproc – prin urmare, politica nu ar trebui să se bazeze pe folosirea acestei false opoziții, ci pe judecata oamenilor individuali. Oamenii găsesc împreună soluții la problemele lor în cadrul schimbului liber de idei și bunuri și creează prosperitate – de aceea, măsurile politice trebuie evaluate în funcție de consecințele asupra tuturor și nu în funcție de beneficiile aduse unor grupuri mici.
Articolul apărut pe platforma https://www.freiheit.org, tradus și publicat în română cu acordul editorilor.
