Deși glonțul evaluatorilor agenției Fitch doar ne-a „trecut pe la ureche” și în final am scăpat de retrogradare, în realitate România este în categoria junk. Nu există nicio garanție că reformele necesare echilibrării bugetare și relansării economice vor fi făcute, iar justiția lucrează împotriva guvernului pro-european și reformist, pe care președintele și prietenii săi politici nu numai că l-au lăsat fără puteri depline, dar nici nu se grăbesc să-l înlocuiască cu un nou guvern, pentru că nimeni nu vrea să-și asume răspunderea politică pentru reforme.
Cine ar acorda deci credite unei astfel de țări?
În situația dată, agravată de efectele proastei guvernări și ale iresponsabilității guvernamentale acumulate de peste un deceniu, pe care seceta de anul acesta le pune în evidență în mod dramatic, conducerea politică a României se dovedește incredibilă – în sensul că este imposibil să crezi ceea ce spun decidenții din vârful statului.
Începem cu președintele, desigur, căci, spre deosebire de premierul demis, autoritatea lui este incontestabilă. Mă refer la autoritatea lui legală, nu la cea morală sau intelectuală, pe care nu reușesc să le identific. Astfel, față de decizia agenției Fitch de a menține rating-ul la limita retrogradării, cu perspectivă negativă, președintele s-a grăbit să-și afirme sprințar optimismul, de parcă am fi fost promovați la o categorie superioară, să ne asigure a n-a oară că „România funcționează”, deși degringolada instituțională este evidentă, și că, de performanți ce suntem, ne pregătim să aderăm la zona euro. Mai mult, în această ultimă privință ar exista și consens politic!
Dacă urmărești însă corespondența între realitate și vorbele președintelui, te întrebi dacă trăiești pe aceeași planetă cu Nicușor Dan: de unde consens pe tema aderării la euro când nici un lider de partid nu a vorbit nimic despre această temă de ani de zile? Când a avut loc dezbaterea în care s-a realizat consensul și cine a participat la ea?
Au românii permisiunea să știe și ei ce decizii se iau în numele lor, sau sunt obligați să accepte ceea ce li se servește sporadic de la Cotroceni? Mulți nu acceptă și au dreptate, pentru că șeful statului și-a pierdut demult credibilitatea, ceea ce, pentru o țară care se străduiește să se mențină credibilă în fața investitorilor și creditorilor, este foarte grav.
Nu a trecut prea multă vreme, de pildă, de când președintele ne asigura că amenințările PSD privind blocarea legislației necesare securizării fondurilor din PNRR este doar o tactică de negociere și iată că PSD, cu puțin ajutor și de la UDMR, blochează legea salarizării unitare a bugetarilor și folosește cu cinism legea ANI pentru a obține demiterea Dominic Fritz din funcția de primar printr-un amendament anti-constituțuional, care prevede sancționarea retroactivă a conflictului de interese.
Jocul PSD și al AUR este cinic și anti-național, pentru că ambele partide urmăresc să forțeze mâna PNL și USR să nu conteste la CCR legea neconstituțională pentru a nu întârzia adoptarea ei și a pierde astfel fondurile din PNRR. Dar dacă nu ar contesta-o cele două partide guvernamentale, ar trebui să o conteste președintele, dacă își ia rolul în serios. În acest caz, ar fi acuzat că vrea să scape de amendamentul AUR privind obligația partenerilor civili, a se citi Mirabela Grădinaru, de a depune și ei declarații de avere. Din motive strict politice, PNL și USR critică acest ultim amendament, deși el este justificat și doar modul perfid în care a fost introdus, în asociere cu amendamentul anti-Fritz, va face probabil ca el să fie respins.
Și pentru ca dezastrul să fie complet și agențiile de rating Moody’s și Standard and Poor, care nu s-au pronunțat, să se gândească mai serios înainte de a păsui România, iată că și Curtea de Apel București a anulat hotărârile de guvern contestate de PSD, legându-l pe premierul Bolojan de mâini și de picioare. Oare și aceste contestări în justiție din partea PSD au fost tot o tactică de negociere, sau fac parte dintr-o politică de sabotare a reformelor?
Este inutil să-l întrebăm pe președinte, care ne spunea că există consens și pentru SAFE, în timp ce PSD ataca la CCR ordonanța care dădea undă verde contractelor. Și apoi, președintele a avut alte griji peste vară, căci de sabotarea lui Ilie Bolojan s-a ocupat și se ocupă PSD și AUR (Dormi liniștit, Nicușor, PSD veghează pentru tine!).
I s-a părut deci mai important șefului statului să-și cheme la Cotroceni lăudătorii cu ștaif pentru un colocviu despre populism, identitate națională și identitate europeană, încununat cu o suită de platitudini despre patriotism și europenism.
De fapt, colocviu este mult spus, deși adunarea s-a ținut sub egida unui „grup de reflexie”, pentru că nu s-a discutat pe baza unor cercetări și studii concrete, ci, mai degrabă, pe baza unor convingeri. Cu alte cuvinte, s-a pus de o platformă politică pentru mult visatul partid prezidențial, care trebuie musai să fie patriotic și conservator, nicidecum supus Bruxelles-ului.
Citiți aici ce doriți, pentru că oricum nu contează: când ești practic în junk și încerci să te salvezi cu promisiuni pompoase lipsite de fundament privind aderarea la zona euro, ce autoritate poți avea în fața instituțiilor europene? Este ridicol să te îmbățoșezi în fața Europei cu patriotismul tău de paradă când, practic, din punct de vedere al credibilității, ești, să mă scuzați, cu pantalonii în vine.
Mai mult, fără banii europeni, ești de-a dreptul falit, și totuși liderii politici complici cu președintele – Grindeanu și Simion – sabotează PNRR în Parlament la unison. Desigur, pentru toate eșecurile vor da vina pe Ilie Bolojan, cum ar fi vrut probabil să dea și pentru retrogradarea efectivă la categoria junk. Cum situația a fost salvată in extremis, deși nu ne este prea clar în ce mod, președintele s-a crezut îndreptățit să transforme dezastrul de facto în triumf personal și să fluture perspectiva aderării la euro pentru a evita o analiză aplicată a vulnerabilităților țării.
Personal, mărturisesc că mi s-ar fi părut firesc ca președintele, în loc să organizeze paranghelii identitare și patriotarde, menite să-i mascheze antipatia pentru valorile, standardele și instituțiile europene, să fi organizat un grup de lucru pe tema situației din justiție, în lumina deciziei CJUE privind prescripția faptelor de corupție.
Faptul că fuge de această temă vitală ca necuratul de tămâie, cum fuge de toate temele serioase, ne face să ne îndoim că înțelege cu adevărat gravitatea situației în care se află acum România și își imaginează că poate rezolva problemele cu vorbe goale și angajamente în care nici el nu crede.
Dar agențiile de rating și Comisia Europeană au alte criterii decât studiourile de televiziune ale penalilor din patrie și sigur nu le scapă salvarea sistematică a marilor corupți, din care face parte și ultimul episod cu reluarea procesului lui Robert Negoiță.
Mai degrabă, președintele încearcă să folosească puținul timp câștigat prin indulgența de ultim moment a agenției Fitch pentru a încerca să tricoteze din nou o improvizație politică: să impună un guvern tehnocrat în toamnă, evitând alegerile anticipate. Doar de aceea se bulucesc casele de sondaje cu epoleți și carnete de partid să ne convingă de invincibilitatea AUR, iar fantoma Călin Georgescu a fost scoasă din adormire și este plimbată pe plaiurile patriei cu voie de la stăpânire pentru a înfricoșa electoratul european.
Să ne iasă deci din cap gărgăunii alegerilor anticipate și să acceptăm un guvern tehnocrat impus de președinte exact când avem mai multă nevoie de un guvern politic cu o majoritate solidă, care să-și asume un program de reforme și de redresare financiară, care să ne salveze de junk și să demareze procesul de aderare la euro.
Prin prisma acestui obiectiv, tehnocrații președintelui sunt o non-soluție, mai ales după o vară fierbinte în care România a început să nu mai funcționeze și să deconteze, de la sistemul energetic, până la justiție și la clasa politică, nu numai iresponsabilitatea și cupiditatea guvernărilor anterioare, ci și complicitatea criminală a mass-media mogulești și amoralitatea și indolența civică a unei bune părți a cetățenilor săi. Dar nu vă panicați: serviciile funcționează și, cu Nicușor Dan la cârmă, cu calm, ajungem și în junk.
