Președintele PSD și-a prezentat programul cu care candidează la președinție. Prima impresie pe care a lăsat-o Ciolacu a fost că, pardon de expresie!, era turmentat.
Într-adevăr, nu părea să fie în stare de socoteli simple. Sunt în serviciul public de 32 de ani, a zis dumnealui. Asta ar însemna că a fost funcționar sau ales de prin 1992: or, CV-ul său, cu sau fără diplomă de BAC inclusă, menționează că până în 2000 a lucrat în mediul privat.
Nici populația României nu părea să-i fie cunoscută, atunci când a afirmat că va fi președinte pentru 25 de milioane de români: la recensământ am ieșit cu vreo 6-7 milioane mai puțini.
Nici la numărat premieri nu e mai priceput: în ultimii 20 de ani, am avut 17 guverne, a zis pesedistul-șef. Prim-miniștri au fost 12, dintre care cinci din partidul său, iar guvernele au fost 18, dacă numărăm majoritățile care au susținut o formulă de executiv sau alta.
Ciolacu ar fi putut preciza că pesediștii care au condus cabinete s-au aflat vreme de 10 din cei 20 de ani în Palatul Victoria, iar partidul său a mai controlat alți patru ani și jumătate majoritatea parlamentară.
Și mai șocantă a fost promisiunea sa că nu-i va învrăjbi pe români unii împotriva altora. Dar până acum de ce n-a făcut asta?, s-ar putea întreba oricine. Într-adevăr, atacurile nejustificate la useriști și învinovățirea lor pentru toate relele societății politice de la noi, deși au fost doar 9 luni la guvernare, alături de PNL și UDMR, nu vădesc oare, dincolo de rea-credință, tocmai dorința de a-i împărți pe cetățeni în români buni – a se citi: pesediști – și români răi?
Să nu uităm nici de faptul că rotativa guvernamentală a sporit scorul AUR, partid expert în dezbinare, de la circa 8-9% la 18-25%. Și cine oare și-a dorit rotativa și a fost parte din ea? Nu cumva chiar Marcel Ciolacu? Iar manipularea CCR pentru a aranja un tur doi favorabil pentru el nu poartă cumva tot semnătura sa? Ori sunt de vină Lasconi sau Orban?
Candidatul PSD e atât de debusolat încât nu știe care sunt atribuțiile și pârghiile la îndemâna șefului statului. Trei din prioritățile pe care le asumă Ciolacu în programul prezentat pe 20 octombrie – creșterea veniturilor, reindustrializarea, finalizarea autostrăzilor – țin de guvern, nu de președinte.
Alte două – șanse egale la educație și sănătate, protejarea tinerilor de consumul de droguri – sunt de competența unor agenții guvernamentale, a familiilor și a justiției, Palatul Cotroceni neavând vreo putere în asemenea domenii. O altă prioritate enunțată de Ciolacu – respect pentru românii din Diaspora – e un slogan populist, furat de la AUR.
Pe de altă parte, să propui un plan de investiții publice de 155 de miliarde de euro în următorii cinci ani, după ce tu te-ai remarcat doar prin devalizarea fondului de rezervă al guvernului e un afront adus bunului simț.
Nici Ceaușescu nu jongla cu cifre cum o face premierul care s-a distins prin intrarea în procedura de deficit excesiv. Culmea populismului a fost atinsă de fraza referitoare la românii care au plecat din țară: Ciolacu le-a promis și să le ușureze întoarcerea în țară, și să-i ajute „concret acolo unde s-au stabilit”. A uitat să explice cum ar arăta vreuna din aceste forme de ajutor.
Singura frază clară din discursul lui e cea despre călătoriile prezidențiale în străinătate. Voi merge, a zis el, cu o „aeronavă cât mai mare”.
De la avionul lui Iohannis cu opt locuri, se va trece la unele care să cuprindă oamenii de afaceri abonați la contracte cu statul. Primul nume la care m-am gândit a fost cel al lui Omar Haysam…
Sursa foto: G4Media
