Nici nu a început campania electorală pentru prezidențiale și legislative și sondajele proiectează deja perspective sumbre: după scoaterea din cursă a Dianei Șoșoacă din competiția pentru Cotroceni, favoriții pentru al doilea tur de scrutin ar fi Marcel Ciolacu și George Simion.
Este adevărat că în sondajele cu ceva mai multă credibilitate Mircea Geoană și Elena Lasconi sunt practic umăr la umăr și diferența dintre ei și liderul AUR se situează în marja de eroare, deci, teoretic, nu ar fi totul pierdut, dar avem destule motive să ne temem că liderul PSD va obține ce și-a dorit, adică un final de campanie împotriva singurului candidat care nu poate câștiga președinția și, pe cale de consecință, funcția de șef al statului.
Prin urmare, dacă PSD va câștiga detașat și alegerile legislative, Ciolacu și sistemul mafiot vor pune stăpânire pe țară pentru mulți ani de acum înainte. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple și să nu fim condamnați să fim conduși de o clonă a lui Ceaușescu – lipsit de educație, cinic, obsedat de putere cu orice preț și versat în cele mai abjecte practici pentru a-și elimina adversarii și a-și atinge scopul, cum ne avertizează Sebastian Lăzăroiu – electoratul anti-PSD trebuie să se mobilizeze din primul tur pentru a bloca ascensiunea lui George Simion, după toate probabilitățile, un implant KGB-FSB, și, mai ales, a lui Arturo Ui-Ciolacu din spatele său. Cu alte cuvinte, să mobilizăm de la bun început mintea românului cea de pe urmă.
Tentația unor alegători de a vota în primul tur al alegerilor prezidențiale un candidat fără șanse, dar creditat cu anumite abilități pentru a se concentra asupra candidatului anti-PSD în al doilea tur de scrutin s-ar putea dovedi fatală pentru democrație în 2024, tocmai pentru că diferențele dintre Simion, Geoană și Lasconi sunt atât de mici; prin urmare, unul sau două procente făcute cadou din simpatie unui candidat despre care știm bine că nu are șanse – pentru că, de pildă, aleargă singur, fără partid sau fără mișcări politice consistente care să-l/să o susțină – se vor transforma într-un cadou pentru liderul AUR și pentru liderul PSD.
De altfel, oricât ar părea de ciudat, candidații plăcuți la chip și pricepuți la vorbă lansați pe cont propriu în cursa prezidențială nu sunt altceva decât „iepuri” lansați în competiție de PSD pentru a deturna voturile de care ar putea beneficia Elena Lasconi sau Mircea Geoană. De Nicolae Ciucă nu cred că mai este cazul să vorbim ca pretendent cu șanse la președinție.
Iau exemplele cele mai evidente de astfel de candidați: Ana Birchall, Cristian Diaconescu, ambii proveniți din PSD, și Kelemen Hunor, liderul UDMR, partenerul de nădejde al PSD în demolarea justiției independente, aliat statornic al FIDESZ-ului lui Viktor Orban.
Într-adevăr, doamna Birchall a dovedit de-a lungul anilor certe competențe în domeniul juridic, dar s-a desprins ea categoric de PSD?
Greu de crezut, de vreme ce, într-o recentă emisiune la Prima News, unde a monologat fără să fie deranjată de moderator, nu a făcut altceva decât să atace în primul rând USR și în al doilea rând pe Mircea Geoană. Femeie inteligentă, Ana Birchall știe sigur că nu are nicio șansă să ajungă președinte candidând independent, dar a acceptat misiunea de a o dubla pe Elena Lasconi, candidata USR cu serioase lacune în pregătire la capitolul politică internațională, cel puțin. Dacă îi fură 1-2 procente, misiunea ei va fi îndeplinită. Să ne întrebăm totuși unde a fost Birchall până acum? De ce nu a încercat o construcție politică dacă dorește cu adevărat să schimbe lucrurile în bine și s-a activat doar pe finalul pre-campaniei electorale?
În ceea ce îl privește pe Cristian Diaconescu, nu ar fi la primul demers politic pe post de „iepure” al PSD. În 2008, când bucureștenii trebuia să creadă că Sorin Oprescu ar fi un candidat independent la Primăria Generală a Capitalei, PSD l-a desemnat pe domnul Diaconescu drept candidat al partidului, de formă, căci nu l-a susținut deloc.
Ulterior, domnul Diaconescu a încercat să preia PMP, după un stagiu la Cancelaria lui Traian Băsescu, uimind pe toată lumea cu propunerea fuzionării PMP cu AUR, gest pe care nu l-a putut explica în mod credibil până astăzi. Domnul Diaconescu are incontestabil cunoștințele necesare în domeniul politicii internaționale și în domeniul dreptului, dar nu l-am auzit militând împotriva subminării statului de drept de către coaliția PSD-PNL, nu l-am văzut, de pildă, susținându-l ferm pe Cristi Dănileț sau criticând la fel de ferm rețeaua constituită de Lia Savonea.
Și apoi, ce rost are candidatura sa la prezidențiale altul decât să deturneze voturi de la Mircea Geoană sau Elena Lasconi? Să nu fim naivi: un om cu atâta experiență știe bine că nu poate ajunge la Cotroceni de unul singur.
În paranteză fie spus, dacă Elena Lasconi este chestionată profesionist pe teme relevante privind politica externă sau politica economică și cea fiscală, pe George Simion sau pe Marcel Ciolacu nu îi întreabă nimeni ce știu despre contingentul NATO sau despre relațiile noastre cu Turcia. Liderul AUR este bine protejat de televiziuni, care au grijă să nu-i vedem lacunele. Astfel, el este liber să facă o campanie nerelevantă împotriva averii lui Klaus Iohannis, care oricum este ieșit din scenă. Despre marile teme din economie, justiție, politica internațională sau educație nu este chestionat la fel de scrupulos ca Elena Lasconi, de pildă.
Liderul UDMR știe și el că nu are șanse să ajungă la Cotroceni, dar candidează ca să mobilizeze electoratul maghiar. Am mai scris despre udmr-iștii cu discurs șlefuit care sunt de fapt anti-reformiști, tovarăși de drum ai mafioților, ostași credincioși în oastea iliberală a lui Viktor Orban.
Discursul pro-NATO și pro-Ucraina al domnului Kelemen Hunor este obligatoriu pentru a-și menține credibilitatea în cadrul PPE, pentru că altfel ar fi exclus sau împins spre ieșire, cum a fost mentorul său de la Budapesta. Să nu fim amnezici: după alegerile din 2020, liderul UDMR s-a dus la Budapesta să-i ceară voie premierului ungar să participe la coaliția de guvernare cu USR și PNL. Și nu ne amintim să fi criticat vreodată sabotarea ajutorului UE și NATO pentru Ucraina sau slugărnicia liderului ungar față de Rusia putinistă și față de China.
Kelemen Hunor poate fi atrăgător pentru cei care s-au săturat de calitatea nesatisfăcătoare a celorlalți candidați, doritori să protesteze împotriva sistemului; doar că și un vot pentru Kelemen Hunor se poate transforma ușor într-un avantaj pentru George Simion, pentru că fărâmițează și mai mult votul anti-PSD într-un context în care o astfel de fărâmițare ar avea consecințe fatale pentru democrație și pentru viitorul nostru în UE.
În consecință, cei care cred că pot vota oricum la primul tur pentru că vor putea să se mobilizeze împotriva candidatului PSD în al doilea tur se amăgesc cumplit, pentru că se pot trezi că oferta va fi Ciolacu versus Simion, adică cea mai proastă posibil.
Eliberarea „iepurilor” în spațiul electoral nu este însă singura manevră politică a PSD. Asistăm în paralel la o campanie a lui Marcel Ciolacu de a se prezenta drept un lider echilibrat, generos, neconflictual, un român de rând, fără prea multă carte, este drept, dar plin de bune intenții, liderul unui partid echilibrat și deschis tuturor celor care au idei bune și vor să lucreze pentru țară.
Ca întotdeauna însă la PSD, aparențele înșeală. Să luăm de pildă exemplul recent al încetării ostilităților din jurul planșeului de sub Piața Unirii dintre Daniel Băluță și Nicușor Dan, când liderul PSD, s-a dovedit mai inteligent decât prim-vicepreședintele său, Daniel Băluță, ordonându-i să oprească escaladarea unui conflict care risca să devină letal politic pentru PSD.
A doua zi însă, după ce a acceptat ideea referendumului propus de Nicușor Dan privind repartiția resurselor și atribuțiilor între Primăria Generală a Capitalei și primăriile de sectoare, liderul PSD a refuzat să modifice reglementările legale care ar fi permis desfășurarea referendumului în aceleași secții de vot ca alegerile prezidențiale, adăugând o întrebare inutilă la referendum, în numele Guvernului, pentru a-l bruia pe primarul general.
Este același Marcel Ciolacu care afirma că nu-l interesează privilegiile de revoluționar cu rol determinant în revoluței, dar îl demitea brutal pe secretarul de stat Mihai Dodu care refuza să i le acorde, pentru că și el, exact ca Nicușor Dan, voia să respecte legea. Despre cazul Dodu nu se mai vorbește. Tocmai de aceea ar fi esențial să nu se aștearnă tăcerea psd-istă și peste diferendul cu Nicușor Dan.
Ne amintim că și Adrian Năstase vorbea odată de „noul PSD”, dar și atunci, și acum, era vorba de aceeași hidră politică care nu precupețește niciun efort pentru a ocupa instituțiile statului și a bloca orice reformă de tip liberal – pentru că, dacă există o trăsătură definitorie a PSD și a aliaților săi de azi și de ieri – adică PNL și UDMR – atunci aceasta este anti-reformismul.
„Proiectul de țară” lansat duminică de candidatul PSD confirmă pe deplin acest fapt: documentul nu conține nicio reformă, nu se ocupă de situația statului de drept, ignoră complet fenomenul corupției, fiind mai degrabă o colecție de lozinci patriotarde – care reia temele campaniei lui Liviu Dragnea „mândru că ești român” – și de promisiuni de alocări de fonduri care nu există, „fără număr” pentru investiții de toate felurile, deși guvernul condus de Marcel Ciolacu nu este capabil să finalizeze nici măcar investițiile în infrastructură pe care le-a promis pentru anul acesta și nici să absoarbă fondurile europene pe care le are la dispoziție, inclusiv prin PNRR.
Dacă vrem reforme liberale însă nu le vom găsi, se pare, decât în programul USR, judecând după elementele prezentate de Cristian Ghinea în interviul acordat AK-24. Un asemenea program, care pare să promită o revoluție copernicană în domeniul procesului decizional privind alocarea și utilizarea fondurilor publice, ar trebui însă făcut public rapid și explicat, pentru a putea fi cunoscut și înțeles de electorat. Ar trebui totodată ca Elena Lasconi să-l învețe bine, căci ar fi păcat să rateze alegerile, în favoarea mafioților cu pretenții de stânga, deși este singurul candidat de dreapta, provenit dinafara sistemului mafiot, și care reprezintă singurul partid cu un program autentic liberal – cum nu au nici Birchall, nici Diaconescu, nici Kelemen Hunor. Un eșec al Elenei Lasconi și al USR ar fi așadar o irosire de neiertat pentru tot electoratul anti-PSD.
