De ce l-am votat în masă noi, românii din Republica Moldova, pe Nicușor Dan, un ardelean care și-a legat destinul de București, și nu pe moldoveanul din Focșani care a colindat din 2009 până în 2018 pământul din stânga Prutului în lung și în lat de sute de ori, ajungând, la un moment dat, să se angajeze ca reporter la Moldova 1, postul public de televiziune de la Chișinău, pe nume George Simion?
Pentru că am mai avut un George Simion înainte de actualul.
Îl cheamă Iurie Roșca.
Se urca în copaci strigând „Jos comuniștii”, ca apoi să se alieze cu ei și să-și obțină niște funcții: vicepreședinte al parlamentului de la Chișinău și viceprim-ministru.
Din 2005 până în 2009, îi plăcea să spună: „Întotdeauna cu Voronin împotriva Rusiei, niciodată cu Rusia împotriva lui Voronin”. Insinuând că Voronin ar fi, cumva, împotriva Rusiei și altfel decât conjunctural din 2003 până prin 2008.
Dar după ce n-a mai ajuns în parlament în 2009, a trecut foarte rapid la adularea lui Aleksandr Dughin, ideologul expansiunii ruse sub steagul „revoluției conservatoare”, adică, spus mai pe șleau, a unei forme de extremism de dreapta, a unei specii de neonazism. În care rolul unor state precum Republica Moldova sau România era de a-și pierde orice suveranitate națională devenind simple provincii ale unei „Eurasii mari” conduse cu mână de fier, desigur, de la Moscova.
Atunci a devenit clar pentru toată lumea că mărturiile care se mai strecurau uneori în spațiul public precum că Roșca, născut în 1961, și-ar fi croit calea spre afirmarea politică în calitate de agent al Comitetului Securității Statului al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (KGB SSSR) aveau un fundament solid și, cu toate că nu-i văzuse nimeni angajamentul și dosarul, Iurii Ivanovici își făcea în continuare datoria față de continuatoarea de drept a patriei sale sovietice, Federația Rusă.
Din anticomunistul și unionistul anilor 1990 și luptătorul pentru integrare europeană și euroatlantică de până în 2005, Roșca devine rapid băiatul de mingi preferat al generalului de miliție sovietică Voronin și a tuturor acoliților acestuia pro-ruși până în măduva oaselor, ceea ce continuă să fie și în prezent, cu toate că de când cu pandemia, a dat-o în teoriile conspirațiilor atât de rău, încât a devenit complet nefrecventabil chiar și pentru mai vechii săi tovarăși de pahar. Mai nou, susținea, de exemplu, teoria pământului plat și alte bazaconii similare.
Cititorule din România care te-ai familiarizat un pic cu activitatea Simionului bucureștean, ar trebui să știi că și Simionul basarabean, adică Iurie Roșca a:
- Promovat unirea Republicii Moldova cu România (la fel ca George Simion);
- Organizat și condus manifestații și marșuri de protest cu participarea a zeci de mii de persoane (la fel ca George Simion);
- Construit pentru sine imaginea unui lider carismatic, „om din popor”, „român verde” (la fel ca George Simion);
- Încercat să se erijeze într-un „comisar Catani” basarabean, luptător fervent anti-corupție, cooptând în acest scop pe lângă el mai multe personalități publice care au ajuns ulterior să-l acuze pe bună dreptate de rele tratamente (la fel ca George Simion);
- Pozat într-un campion al democrației europene și conservatorismului creștin-democrat, apărând în imagini alături de lideri politici europeni de anvergură în anii 2000, precum Viktor Iușcenco, Mihail Saakașvili și alții (la fel ca George Simion, care apare alături de liderii PiS din Polonia și ar vrea să apară alături de Giorgia Meloni);
- Bătut (fizic) colegi de mișcare, partid, cauză (la fel ca George Simion).
Diferența e că Simionul basarabean, Iurie Roșca, nu a trecut niciodată de 10% din susținerea electoratului – dar, din păcate, nu pentru că n-ar fi fost în stare, nu, să nu crezi, cititorule din dreapta Prutului, că insinuez că basarabenii ar fi fost încă de pe-atunci mai înțelepți decât votanții din România. Explicația e destul de banală, de fapt – Roșca avea ordin să rămână acolo, sub 10%, dar să o facă pe bau-baul de serviciu. Ăsta era rolul lui, pe care i-l rezervase Moscova. E simplu – Republica Moldova era condusă de alți politicieni, cărora Kremlinul le încredințase alt rol, cel de minioni ai săi fără perdea, pe față. Iar Simionul basarabean trebuia să le mențină alegătorilor acestora tonusul ridicat, construind o amenințare existențială pentru ei, folosind în acest scop mulți oameni de bună credință și creduli în același timp.
Apoi lucrurile s-au schimbat, pentru a-și garanta capacitatea de regrupare în fața unei opoziții pro-europene tot mai puternice, reprezentate de o altă garnitură de politicieni (cu păcate și ei, dar în 2005-2008 reprezentau o alternativă reală), Roșca a primit ordin să-și înceapă tranziția în tabăra pro-rusă, unde s-a regăsit pe deplin, „cu arme și bagaje”, prin 2009. Apoi s-a schimbat guvernarea, forțele pro-europene au venit la putere și în noua ecuație creată Moscova nu mai avea nevoie de Roșca în prim-planul vieții politice din Republica Moldova, de aceea a fost „pensionat”, cu toate sforțările sale caricaturale de a reveni în parlament, până prin 2019.
Serviciile de informații ruse, cele care ghidează toate acțiunile de politică externă a Rusiei, în special cele legate de proiectarea puterii și influenței în spațiul ex-sovietic și în fostele țări ale Tratatului de la Varșovia, sunt perfide, nu au scrupule, nu au limite, și sunt gata de orice poate servi obiectivelor trasate de conducerea politico-militară a țării. Ele pot eșua atunci când sunt puse în situația de a planifica și pregăti o „operațiune militară specială”, cum am văzut în cazul fiasco-ului de la Kiev din februarie-martie 2022, însă sunt, în continuare, maestre în a aplica disimularea și camuflarea (maskirovka) pentru a construi și proiecta „lideri unioniști” în locul adevăraților lideri unioniști, „lideri democrați” în locul adevăraților lideri democrați, și orice alt fel de lideri e nevoie.
Experiența cu Simionul basarabean ne-a creat, aici, în Republica Moldova, niște reflexe condiționate care nu dau greș niciodată – îi recunoaștem pe ăștia.
Dacă merge ca o rață, înoată ca o rață și măcăne ca o rață… e o rață, nu?
Chiar dacă nu i-ai văzut angajamentul. E suficientă funcționarea în registrul respectiv și efectele produse.
E drept că pe vremuri, demult, Simionul bucureștean, adică chiar George Simion, nu părea să fie un Iurie Roșca. Prin 2009-2012, era, de exemplu, absolut împotriva oricărei idei, adieri de idee, să intre el în politică – deși în jurul lui erau voci care-i spuneau că nu poți să unești două state ca activist civic. Unirile se fac în Parlamente.
Dar, cum se spune, „până la proba contrarie”. Iar proba contrarie a venit în 2019-2020, când și-a lansat partidul, AUR. Atunci l-au lăsat din brațe majoritatea membrilor mișcării originari din Basarabia – pentru că l-au recunoscut în el pe mai vechiul nostru kazaciok, Iurie Roșca.
Nu așa ar fi trebuit să intre în politică dacă n-ar fi fost un Iurie Roșca.
Ar fi trebuit să fie un lider politic echilibrat, anti-sistem în sens bun, adică dornic de schimbare a sistemului respectând legile și fără să dea foc la țară, fără brutalitate, fără a pune în pericol ordinea constituțională democratică, fără a se înhăita cu legionarii, fără a fragiliza Uniunea Europeană alături de alte asset-uri rusești de pe continent, fără a se întreba „ce-o să fac eu cu voi” Ar fi trebuit să rămână fidel obiectivelor acelei mișcări unioniste de tineret de pe ambele maluri ale Prutului, din 2009-2019, care viza atingerea obiectivului reunificării celor două state românești strict cu metode democratice, convingând majoritatea populației din Republica Moldova și România să susțină acest deziderat, păstrând și apărând libertățile și drepturile garantate de actuala Constituție a României și apartenența țării la Uniunea Europeană și NATO, delimitându-se de Rusia, dușmanul istoric al României.
Adică ar fi trebuit să fie Nicușor Dan. Omul care a declarat în cadrul dezbaterilor recente cu Simion că întrucât în Republica Moldova doar 37% din populație susține unirea cu România, Bucureștiul va susține necondiționat integrarea europeană a acesteia, care aduce Chișinăul, oricum, tot mai aproape de românii de dincoace de Prut. Iar în urma atingerii unei majorități robuste pro-unire în Republica Moldova, o declarație a Parlamentului României din 2018 îi oferă Chișinăului posibilitatea să demareze discuții privind unirea atunci când se va putea.
O declarație absolut firească și în spiritul mișcării în care s-a aflat Simion înainte să se legionarizeze.
În turul 2, românii din Republica Moldova îi vor oferi lui Nicușor Dan peste 80% din voturi.
Acum știți de ce.
Vă rugăm, frați din România, să faceți și voi ca noi.
Să apărăm împreună România noastră, a tuturor, democrația ei, libertatea și destinul ei european și euro-atlantic.
