Așa s-a întâmplat și în 1996: în campanie și-n seara victoriei, s-a strigat în piața publică „Emil! Emil!”, pentru ca, la câteva zile după scrutin, cel ales să devină președintele Constantinescu. Trei decenii mai târziu, distihul „Nu va fi ușor, / Va fi Nicușor!” a fost lăsat deoparte și, după depunerea jurământului, (aproape) toată lumea a început să vorbească despre președintele Dan.
Am asistat și eu la ceremonia respectivă. După ce a indicat urgența căreia îi va consacra primele săptămâni ale mandatului – formarea unei majorități stabile pentru a diminua deficitul –, noul șef al statului a enumerat obiective ale mandatului său în unsprezece domenii, în ordinea următoare: reformă administrativă, economie, sănătate, educație, justiție, mediu, cultură, egalitate de șanse, politica externă, relația cu Moldova, românii din diaspora. Tonul său era departe de a fi înflăcărat, căci discursul nu a căutat să stârnească emoția publicului, ci să definească profilul acțiunii. N. Dan va fi un super-premier, așa cum au fost, la vremea lor, Ion Iliescu în mandatul 1992-1996, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu în 2005-2007 și-n 2009-2012.
Modul de acțiune în vederea alcătuirii guvernului o vădește mai bine decât orice: până la „consultările” prevăzute de Constituție pentru a desemna un prim-ministru, președintele Dan a organizat „discuții informale” cu partidele, pentru a vedea ce anume au de gând și unde s-ar situa în raport cu agenda de la Cotroceni, ca și un grup de lucru pentru a construi un program de guvernare. Procesul e la început și este greu de imaginat ce va rezulta. Dragoș Anastasiu, unul dintre consilierii moșteniți de N. Dan – până la sfârșitul lui iunie – de la Ilie Bolojan, a folosit o expresie plastică, dar neclară: „încă mai aruncăm piesele de puzzle pe masă”.
Faptul că noul președinte vrea să orienteze acțiunea executivului a reieșit clar și din gestionarea crizei de la Salina Praid, generată de inundațiile produse în ultimele zile în Harghita. Nicușor Dan a mers la fața locului, cu mânecile suflecate, iar premierul interimar și colaboratorii săi au ajuns acolo după 24 de ore.
Autoritatea lui N. Dan e acceptată de PNL, USR și UDMR. Nu și de AUR, SOS & POT, și nici de PSD. Sub noul lider – deocamdată, interimar – social-democrații continuă să cultive, în marea lor majoritate, atitudinea ambiguă pe care au adoptat-o și între cele două tururi de scrutin. Dacă înaintea finalei Dan-Simion, Ciolacu și apropiații săi au refuzat să transmită membrilor un îndemn clar la vot, după alegerea lui Dan ca președinte, Grindeanu mută și decizia intrării sau nu la guvernare tot pe umerii membrilor. În aparență, e vorba despre deresponsabilizare, dar – pe fond – avem de-a face cu șicane, menite să arate că linia politicii e trasată nu de președinte, ci de „poporul pesedist”, cum se spunea acum ceva vreme.
Vom vedea peste câteva zile dacă presiunea PSD va da roade sau nu.
