În ultimele zile, Marcel Ciolacu a declarat că decizia comasării alegerilor europene cu cele locale a fost înțeleaptă. Fiindcă, zice premierul, chemarea la urne pentru alegerea primarilor și a consiliilor va spori participarea la alegerile pentru Parlamentul European. Afirmația e stranie, dacă luăm în seamă istoria recentă.
E drept că, la primele trei scrutine europene, numărul celor veniți la urne a fost mic. Între altele, fiindcă toți competitorii păreau să fie de acord. În schimb, în 2019 procentul participării la alegerile europene a fost de 51%, adică mai mare decât la localele ținute în 2016 (48%) și în 2020 (46%) și egal cu cel de la prezidențiale!
De ce a fost așa de mare atunci numărul celor care au mers la votul pentru PE? E simplu de explicat: alegerile s-au ținut la trei ani după instalarea confortabilă la putere a PSD, așa că scrutinul din 26 mai 2019 a fost transformat într-un test pentru guvern. Iar alegătorii l-au scos din scenă pe un politician ce părea să fie atotputernic, pe nume L. Dragnea.
În opinia mea, decizia cuplului Ciolacu-Ciucă de a devansa scrutinele pentru autoritățile locale e o încercare de a forța nu doar cadrul constituțional – e absurd să ai vreme de patru luni doi primari și câte două consilii locale și județene! –, dar și lectura rezultatelor.
Într-adevăr, dacă am fi avut doar alegeri europene, singurele cifre de care dispuneam în seara de 9 iunie ar fi privit scorul obținut la scară națională de forțe politice care pot alcătui cu ușurință o listă pentru 33 de mandate. Iar în această privință, PSD și PNL erau dezavantajate. Căci au decis să meargă împreună, invitând alegătorii să voteze în favoarea sau contra guvernului.
E ceva nou, căci la cele patru alegeri europene de până acum partidele care alcătuiau guvernele s-au prezentat separat. Iar scorurile lor cumulate au fost în trei rânduri sub pragul majorității și doar o dată – și anume în 2009, când guvernul era alcătuit din PDL și PSD –, peste 50%. În schimb, în 2007, când la Palatul Victoria erau PNL și UDMR, partidul condus de Tăriceanu a obținut 13,4%, iar cel al lui Béla Markó – 5,5%; în 2014, PSD și sateliții săi – Voiculescu și G. Oprea – au adunat 37,6%, iar aliații udemeriști din guvern – 6,3%; în fine, în 2019, PSD a obținut 22,5% la urne, iar partenerii lor din guvern – ALDE – au fost votați de doar 4,1% din cei ajunși la urne.
Ce vom urmări pe 9 iunie este dacă scorul politic al guvernului va depăși 50%.
Chestiunea e importantă și în plan național, căci dacă guvernul nu mai are la urne majoritatea de care dispune în camere, legitimitatea îi e grav afectată, dar și în plan european. Căci și Iohannis, și Ciucă au planuri mari: unul vrea un job, orice pică, numai să plece din țară când termină mandatul de la Cotroceni, iar al doilea are ambiția de a numi un comisar, ca să arate cine e cel mai puternic. Și una e să o facă pe o bază majoritară, alta – cu un scor care să-i permită să trimită la PE mai puțini deputați decât are partidul lui în prezent.
Pronosticul meu e că lista comună PSD-PNL va fi departe de a întruni majoritatea. Mă aștept, de aceea, ca M. Ciolacu și N. Ciucă să clameze victoria, folosindu-se de rezultatele de la locale, unde vor avea un avans semnificativ.
E un efect mecanic, căci atât PSD, cât și PNL au depus peste 50 de mii de candidaturi fiecare, în vreme ce partidele din Alianța Dreapta Unită nu au împreună decât 31 de mii de candidaturi, neputând acoperi cu liste complete toate circumscripțiile. Ce va trebui să vedem pe 9 iunie este însă ce procentaje vor obține cele două partide, căci ele sunt mai peste tot separate. În plus, va trebui să vedem câte mandate a pierdut PSD în favoarea PNL și, desigur, și invers. Căci în peste 4 din 5 localități domină fie PSD, fie PNL.
Ce va fi și mai interesant e în câte din marile orașe se va impune ADU. Care are o șansă de a confirma victoriile USR din 2020, dar și de a cuceri noi orașe. Aceste rezultate vor fi mult mai semnificative pentru tabloul general decât ce se va petrece în comuna X din județul Y, care rămâne la PSD sau la PNL.
În fine, din pricina comasării, votul pentru șefia consiliilor județene va fi mai puțin semnificativ din punct de vedere politic decât a fost până acum. Fiindcă alegătorii PSD și PNL vor fi derutați: lor li se cere pe 9 iunie să voteze la europene cu lista comună a celor două partide, iar la șefia CJ să aleagă unul din partide, și nu pe celălalt.
Sunt deja semne că pesediștii și peneliștii vor căuta să pună în evidență victorii la nivel regional sau chiar în anumite județe, pentru ca nu cumva cineva să creadă că au pierdut.
Iar eu cred că vor pierde, fiindcă singurul vot cu adevărat important pentru ce va urma în toamnă e cel de la alegerile pentru PE, transformat chiar de PSD și PNL într-un test decisiv pentru guvern. De la acest eșec al cuplului Ciucă-Ciolacu va trebui pornită răsturnarea actualului regim.
sursa foto: Canal 33
