Țin minte câteva discuții pe care le-am avut cu Emil Boc privind prezența metroului de la Cluj în PNRR. Țin minte foarte bine un lunch în biroul meu. A fost singurul lunch pe care l-am avut în biroul meu de ministru în cele opt luni de mandat. Știu foarte bine, pentru că aveam foarte multă treabă și mâncam mereu pe fugă și cu oameni din echipă, erau de fapt ședințe cu mâncare. Mă vedeam cu mulți oameni din județe, dar erau ședințe de lucru. Cu Boc am vrut să fie altfel. Mi s-a părut că o discuție cu Emil Boc merită un respiro. Am comandat de undeva din oraș niște dorada cu legume la grătar care chiar a fost foarte bună.
Adevărul este că l-am admirat pe Emil Boc din două motive.
- În vremuri grele pentru România, în care PSD și Nastase păreau atotputernici, în care liderul opoziției Băsescu era hărțuit cu dosare judiciare la comanda PSD de către niște magistrați care acum își sug pensia specială liniștiți, erau doi oameni în Parlament care se băteau și care țineau agenda presei cu chestiuni factuale și deștepte: Emil Boc de la PD și Mona Muscă de la PNL.
Am văzut atunci cum un parlamentar poate să țină pieptul unei majorități și să impună subiecte de bun simț pe agendă. Eram ziarist și ONG-isti și îl admiram.
- Când a fost prim-ministru am admirat că a încercat reforme curajoase pentru România, că a fost măcelărit la TV de varanul Dan Voiculescu și slujbașii săi de presă, care acum ne dau lecții de jurnalism la TV.
Am fost făcut băsist în vremurile alea și umplut de zoaie la Antena 3 doar pentru că scriam că Boc și Băsescu aveau o agendă bună de reforme, fără să fiu parte din partidul lor sau vreo funcție sau ceva. Așa credeam eu. Erau vremuri când oamenii nu se fereau să exprime susținerea pentru o agendă a unui politician dacă credeau că e bună pentru România.
Emil Boc s-a luat la trântă cu pensiile speciale, de pildă. A fost înfrânt până la urmă de PSD și de republica specialilor. Au desființat ulterior legea lui. Dar măcar a avut cojones să ia decizii, nu doar a vorbit despre asta ca papagalul cu strugurel Rareș Bogdan.
Aveam deci motive bune să îl admir pe Emil Boc. Chiar nu aș fi vrut să scriu editorialul ăsta pentru că am făcut eforturi mari să am o relație decentă cu Emil Boc.
Prima ”formă” de PNRR prezentată de PNL în buza alegerilor era o broșură electorală pentru care Marcel Boloș ar trebui să facă pușcărie. De pildă, au pus niște anexe cu nume de drumuri expres și centuri în sumă de 17 miliarde de euro dacă le adunai, iar în text suma totală pentru rutier era de 5 miliarde. Nici măcar aia discutată cu Comisia Europeană. Ăia au aflat de la TV de la mitingul electoral că vor finanța fel de fel de fantezii. Am făcut atunci conferință de presă și am zis că e scorneală electorală, dar știți cum e, presa relatează așa în campanie cam orice: ăia zic aia, opoziția zice ailaltă. Când aud că PNL știe să guverneze și băieții din servicii sunt profi, mă gândesc doar cum popa Boloș, care miluiește deschis pe Hellvig și SRI că l-au făcut ministru, a mințit așa ca porcul de ordinul miliardelor de euro într-un document oficial al statului român și nimic nu se întâmplă. E ministru la Finanțe, bine mersi. Deci omul a băgat un tabel fals cu promisiuni în PNRR ca să poate fiecare baron PNL să zică că are ceva acolo, vedeau ei după alegeri ce și cum.
Și după alegeri ajung eu ministru cu PNRR și trebuie să anunț baronii PNL că Boloș e un porc mincinos care nu avea niciun gând să aloce banii ăia, că nu există matematic cum să bagi 17 miliarde de euro în 5 miliarde și oricum nici măcar alea 5 nu erau agreate cu Comisia, erau doar trecute de Boloș în pdf.
Asta că să înțelegi de ce vorbesc urât: băi, nu ai cum să nu îl faci porc pe Boloș, pur și simplu nu ai cum, uman vorbind.
Revin la metroul de la Cluj. În broșura aia metroul avea 1 miliard de euro. Problema era că nimeni nu credea că o primărie, chiar de nivelul Clujului, poate să facă un asemenea proiect într-un timp atât de scurt, până în 2026. Pe deoparte îl admiram pe Emil Boc pentru legenda sa + era un lider important al coaliției și pe de altă parte aveam adevărul factual că nu am cum să las un miliard de euro în buget pentru că în mod evident nu are cum să facă acel proiect până în 2026. Atenție! În varianta asta inițială ar fi trebuit ca tot metroul din Cluj să fie gata până în 2026. Cu toate interioarele și trenurile funcționale.
O nebunie! El îmi zisese la telefon că sigur se face. Eu zic: “Domnu’ Boc, nu aveți cum, dom’le.”
După mai multe discuții, între care și lunchul de care vă povestesc, și după multe discuții complicate cu Comisia Europeană care ne spunea permanent că nu are cum să fie gata acest proiect până în 2026, am convenit chiar cu Emil Boc o reducere a bugetului la 300 de milioane și finanțarea din PNRR a primei faze doar, care presupune săparea tunelului, faza cea mai simplă de făcut din proiect.
Era o victorie pentru că am salvat în relația cu Comisia Europeană acest proiect și l-am făcut să fie realist. Adică uite cum mă apuc eu să fac curățenie după ditamai Bocul, mare primar cu fonduri europene gârlă și după Boloș-popa-SRI pe care îl vântură PNL ca marele lor specialist pe fonduri europene. Mă rog, am scos-o la capăt. Am fost surprins că Boc a acceptat reducerea de buget și scalarea realistă a proiectului de metrou, de unde am dedus că nici el nu credea ce puseseră inițial acolo, era doar de show politic.
S-a uitat în ochii mei, peste doradă, și mi-a spus, “Excelență, știu”.
Și țin minte foarte bine acest moment în care i-am spus lui Emil Boc la acel lunch “Domnule primar, domnule prim-ministru, vă riscați cariera politică cu acest proiect. Este riscant, pentru că dacă nu vă țineți de el, ne facem cu toții de râs, și noi ca țară, dar și dumneavoastră, ca om politic cu greutate”. S-a uitat în ochii mei, peste doradă, și mi-a spus, “Excelență, știu”.
Are acest obicei enervant de a te lua cu ”excelență”, o face cu toată lumea. Eram convins că era o metodă a sa de a fi ironic cu pulimea de prin politică, o formă de a fi superior fără să jignească evident ci subtil. Doar el e Boc, o legendă într-o lume politică de gogomani. Cred că am suprainterpretat, omul pare doar că a îmbătrânit prost și e doar ridicol pedant.
Șantierul de la Cluj a mers prost, a pierdut mai mult de un an nefăcând nimic. Aveam eu un stres, deja în opoziție, el părea complet relaxat.
Știu că avea probleme până și să angajeze o firmă care să facă dirigenția viitorului șantier, adică ceva basic. Ce ar fi trebuit să facă Emil Boc: imediat pe resurse pe care le are în PNRR, să aducă experți buni din afară, pentru că nu ai cum să ai la Cluj experți în făcut metrouri. Nu ai în toată România, pentru că pur și simplu abia în ultimii ani din PNRR și din celelalte fonduri europene avem șantiere și finanțări ca să extindem metrourile ca lumea. Emil Boc a luat-o ușurel.
Am realizat rapid că tot ce ne-a spus nouă și noi am zis Comisiei era bullshit. Nu, metroul de la Cluj nu era un proiect matur. Țin minte cum a venit la lunch cu un dosar gros, cu proiectul. Părea să știe ce face. Mi-a zis chiar: “Domnu’ ministru, uitați aici, mănânc dosarul ăsta dacă nu e cum zic”. Chiar eram iritat la un moment dat că ăia de la Comisie tot au întrebări. Aveau dreptate. Eu țineam cu Boc, cu legenda. Ne-am pus toți obrazul. Dar mai ales el.
”Excelență, știu!”
Cu doar 20 de zile în urmă, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Adrian Câciu, a declarat că metroul de la Cluj este cel mai întârziat proiect din PNRR. Și are dreptate.
“Suntem încă la stadiul în care nu avem contract de dirigenţie de şantier, nu avem o delimitare de şantier şi să înceapă săpăturile, deşi până la finalul acestui an ar trebui să avem execuţie de 50%.”. Adrian Câciu, 5 mai 2024.
Da, la finele acestui an ar trebui ca șantierul să fie la 50% EXECUȚIE.
În astea 20 zile nu s-a întâmplat vreo minune și nici Boc nu e “Croitorașul cel Viteaz”. Cu toate astea, azi Boc anunță mare inaugurare a șantierului. Are invitați Ciolacu + clona Ciucă.
În realitate e un fake, o acțiune de PR electoral în care anunță cu surle și trâmbițe ceva ce nu e nici măcar la stadiul altui mare fake din această perioadă, anume anunțurile că sapă gropile pentru stâlpii unde vor fi șantierele pentru trei spitale regionale din cele opt promise de PSD în 2012.
În iunie 2022 Boc declara că urma să fie gata documentaţiile pentru proiectul metroului, pentru ca tot în 2022 să se facă licitaţiile, iar din 2023 să se înceapă efectiv lucrările.
Până în 2026 tot trebuia să fie gata tunelul și infrastructura de bază. Adică finalizarea a 9 stații plus depoul, de la Sopor, la strada Câmpului.
Suntem la mijlocul anului 2024 și Boc a tăiat ieri două stații din PNRR – ”Lucrările încep din Florești, de la capăt, de la ieșirea înspre Gilău. Acolo va fi prima stație de metrou. De acolo va intra acel șobolan, acel utilaj de specialitate, vor veni două în această toamnă, care vor intra pe sub pământ. Vor trebui să facă două tunele. Până în 2026, vor lucra la primele 7 stații”. Metroul pierde stații așa pe drum. Dosarul cu care venea Boc la minister cu ”Excelență, știu” era bullshit.
“Șobolanul” de care zice el va ajunge la Cluj abia peste jumătate de an. Adică când mi-a promis Boc că e gata 50% din proiect abia ajunge utilajul de săpat.
Pot să spun astăzi cu mâhnire că Emil Boc se face de râs la bătrânețe. Emil Boc este un om fără onoare. Pentru că s-a uitat în ochii mei și mi-a spus “Excelență, știu”, am acest drept să-i spun: “Emil Boc, ești o hahaleră.”
Putea să zică: “Băi, popor, avem niște probleme, suntem în urmă. Eu am crezut pe bune când am zis că putem, dar uneori în viață apar probleme. Uite cum putem recupera.”
Fuck it, când o dai în bară asumi și zici cum repari.
E totuși nesimțire să tai o panglică la nimic cu patru zile înainte de alegeri.
Emil Boc a îmbătrânit urât și nu mai are onoare. Și-a mâncat-o. Mi-a mâncat dorada, nu a mâncat dosarul. Dar și-a mâncat onoarea. Asta nu se poate recupera. Apusul trist al unui om politic care la un moment dat a însemnat ceva. Aia e, mergem mai departe, nu toate legendele îmbătrânesc ok.
