Există, de regulă, câteva semne care trădează intenția liderilor de stat de a rămâne la putere — dacă nu pentru totdeauna, atunci cel puțin suficient de mult încât să transmită urmașilor avuție și influență.
Ei subminează mecanismele de control și echilibru ale puterii, manipulează libertatea presei, slăbesc statul de drept, suprimă societatea civilă și distrag atenția populației prin crize fabricate artificial sau prin conflicte sociale polarizante.
Însă toate aceste strategii rămân invizibile. Dacă cineva caută semne vizibile, exuberante, ale capturării statului, trebuie să privească spre extravaganța traiului cotidian al acestor lideri.
Conacul Mejihiria al lui Viktor Ianukovici, cu struții și păunii săi; palatul lui Vladimir Putin, dotat cu cazinou și perii de toaletă de 700 de euro.
Prin urmare, nu a fost nicio surpriză să vedem cum domeniul familiei prim-ministrului maghiar Viktor Orbán de la Hatvanpuszta — odinioară o fermă-model modestă din epoca habsburgică — a fost transformat într-o reședință de lux, cu seră pentru palmieri, fântâni arteziene și zebre.
Din 2010, de când s-a întors la putere, Orbán și partidul său, Fidesz, au bifat constant majoritatea etapelor necesare pentru edificarea unui stat mafiot în Ungaria.
La un moment dat, el pare să fi decis că nu va mai ceda niciodată puterea.
Cu o opoziție politică derutată și fragmentată, cu o Uniune Europeană incapabilă — sau mai degrabă lipsită de voință — să gestioneze deriva autocratică a Ungariei ce încalcă angajamentele comunitare, și cu energia rusească ieftină care susține populismul economic, schema lui Orbán părea să funcționeze impecabil. Până de curând.
Nota redacției – Textul lui Anton Șehovțov este tradus din contul de Substack al autorului.
