Imaginea dușmanului dinăuntru e parte integrantă din trusa retorică manipulatoare folosită de regimurile totalitare. Cum în general eșuează să creeze bunăstare economică și să ofere o viață împlinită cetățenilor lor, liderii autoritari crează și întrețin narațiuni despre dușmani interni și externi care amenință „poporul” și care justifică menținerea regimului.
Lupta perpetuă cu acești dușmani mai mult sau mai puțin imaginari e cunoscută drept „sindromul cetății asediate” și justifică abuzuri precum hăituirea, marginalizarea și chiar întemnițarea unor categorii sociale, precum minoritatile etnice sau sexuale. Paranoia întreținută de Putin în legătură cu comunitatea LGBTIQ și legile de marginalizare ale acestei comunități sunt un bun exemplu.
La o prima vedere, democrațiile pot părea adesea mai vulnerabile în fața „inamicilor” interni. Dar să nu facem păcatul de a cădea în retorica aceasta simplistă.
În realitate, într-o democrație care se bazează pe pluralismul opiniilor și libertatea de exprimare vorbim mai degrabă despre contestatari sau voci disidente. Construcțiile democratice au ca fundație împărțirea puterii și reguli egale pentru toți. Ce e o virtute e și o vulnerabilitate: ele pot fi ușor exploatate de iliberali, pentru că, chiar și atunci când sunt atacate, ele nu exclud, ci includ, vocația lor esențială fiind aceea de a folosi instituțiile politice ca forum al dialogului în care toate categoriile sociale sunt reprezentate, iar statul ca pe un instrument care să garanteze siguranța cetățenilor, nu de represiune și de control.
Sunt democrațiile însă lipsite de apărare și o pradă ușoară pentru ingerințele externe ale unor regimuri totalitare precum cel condus de Vladimir Putin, așa cum au dat impresia în ultima vreme?
Discuția e departe de a fi doar una teoretică. Tendințele politice nu doar la nivel de Uniunea Europeană, ci și în interiorul statelor membre sunt favorabile curentelor suveranitate, naționaliste și chiar cu accente de extremă dreapta. Noul grup euro-parlamentar suveranist „Patrioți pentru Europa” ocupă pentru prima dată pentru un grup de acest fel poziția a treia ca mărime în Parlamentul European.
Fără a intra în cauzele profunde ale creșterii susținerii populare pentru aceste curente, m-aș opri la o observație clară: ele reprezintă un electorat din ce în ce mai nemulțumit de partidele clasice și o dorință de schimbare radicală. Unul dintre liderii politici care încarnează acest nou tip de curent și artizanul grupului „Patrioți pentru Europa” se află chiar într-una din pozițiile cheie din Uniunea Europeană, Ungaria asigurand pentru șase luni președinția rotativa a Consiliul UE.
Așadar, pentru mulți în aceste zile inamicul din interior al Uniunii Europene are un nume, iar acel nume este Viktor Orbàn. Prim-ministrul maghiar a sfidat fără ezitări și în stil caracteristic partenerii europeni. Și-a început mandatul cu o serie de întâlniri necoordonate cu restul statelor europene: una cu președintele rus Vladimir Putin urmată de întâlnirea de săptămâna aceasta cu Donald Trump. De altfel, de multă vreme Orbàn se comportă mai mult ca purtătorul de cuvânt al lui Putin decat ca un lider de stat membru al UE.
Diagnosticul e unanim acum în rândul liderilor din partidele main-stream europene, deși Partidului Popular European i-a luat inadmisibil de mult să citească semnele, multă vreme liderii PPE luându-i apărarea lui Orbàn.
Cordonul sanitar a eșuat
Dar dacă diagnosticul e unanim, leacul e departe de a fi. Reacția standard de până acum la nivelul Uniunii Europene e una care imita modelul politic francez al așa-numitului „cordon sanitar”.
Astfel, deși în Parlamentul European norma este împărțirea proporțională a pozițiilor de conducere și a dosarelor legislative, grupurile de extremă-dreapta au fost „sărite” prin vot de la pozițiile care le-ar fi revenit conform algoritmului (bazat pe formula matematică D’Hondt).
Însă strategia izolării nu a funcționat, o arată clar faptul că în ultimele rânduri de alegeri europene partidele suveraniste, cu accente populiste și de extremă-dreapta au câștigat din ce în ce mai multe voturi.
Și, totuși, aceasta este direcția care ne este propusă în continuare de către principalele partide din Parlamentul European.
De pildă, vicepreședintele PPE Siegfried Mureșan promovează izolarea în continuare a extremiștilor în Parlamentul European. Noul vicepreședinte al Parlamentului European, social-democratul Victor Negrescu în speech-ul prin care a cerut susținerea colegilor de grup a spus și el că prioritatea sa în aceasta pozitie va fi să se „lupte” cu extrema dreapta și într-un interviu recent vorbește despre izolarea suveraniștilor.
Problema cu genul acesta de poziții, dar și cu strategia cordonului sanitar e că le dă apă la moară celor din partidele suveraniste. Purtătorul de cuvânt al grupului Patrioți pentru Europa a avut ocazia să dea un mesaj atât pertinent, cât și percutant: „Vreau să reamintesc că reprezentăm milioane de cetățeni europeni care au dreptul de a fi ascultați”, „cordonul sanitar nu este împotriva noastră, este un cordon sanitar împotriva milioanelor de cetățeni europeni care ne-au votat și este foarte nedemocratic.”
Când o strategie eșuează în mod vizibil și flagrant ea ar trebui schimbată. În momentul de față cordonul sanitar așa cum e înțeles el la nivel european slăbește Europa, nu o face mai puternică. Întărește ideea unor elite politice deconectate de cetățeni și nepăsătoare față de dorințele lor.
Uniunea Europeană nu e doar pentru pro-europeni sau pentru cei care au votat partidele main-stream. Uniunea Europeană e pentru toată lumea și aduce beneficii tuturor. Ce o face puternică e fapul ca e o construcție democratică, bazată pe votul popular, pe mecanisme de checks and balances și pe protejarea libertăților individuale.
Europa și liderii săi trebuie să se întoarcă la ideea unei cetăți deschise, punctele de vedere suveraniste pot fi învinse prin argumente și dialog, nu prin izolare.
Lideri precum Orbàn și alții din jurul sau pot fi rău intenționați (și unii probabil și corupți), dar cetățenii care îi votează nu sunt. Sunt doar nemulțumiți de situația actuală, temători față de viitor și în căutarea unor soluții.
Dacă se simt sfidați de o parte din clasa politică, se vor radicaliza și mai tare. Politicienii care cred în Europa și în beneficiile sale par să fi uitat că lor li se adresează atunci când vorbesc cu Orbàn. La un dialog politic exista mereu spectatori. Iar partidele main-stream au început de ceva vreme să îi piardă.
Sursa foto: Parlamentul European
