Deși nici nu a început oficial campania electorală pentru locale și europarlamentare, perspectiva unui eșec al puterii începe să se profileze deja. În tot cazul, ea nu mai pare o imposibilitate, iar narațiunea politică folosită pentru a justifica o comasare a listelor PSD cu ale PNL se dovedește cât se poate de falsă. După publicarea sondajului AtlasIntel, casa de sondaje cu cele mai corecte rezultate la alegerile din SUA din 2020, este clar că nimic din ce au spus Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă sau Klaus Iohannis nu a fost adevărat.
Astfel, departe de a avea asigurată o victorie categorică în alegerile parlamentare, cele două partide ale puterii abia adună în sondajul amintit un număr de procente echivalent cu cel pe care îl obținea PSD singur, adică 31,6%.
Mai mult, Alianța Dreapta Unită se situează doar cu 7 procente în urma PSDNL, cu 24,6, mult peste scorurile pe care i le acordau casele de sondaje afiliate PSD, iar AUR, despre care sondajele agreate de putere și de televiziunile ei spuneau că ar depăși ADU, se situează acum la 19,9% din intențiile de vot.
Nu vom absolutiza acest sondaj, dar nici nu îl putem ignora, mai ales că tabloul pe care îl prezintă pare să reflecte mai corect evaluarea pe care electoratul o acordă activității guvernului și calității liderilor politici aflați la putere. Amintim aici cercetarea calitativă IRES, care scotea în evidență imaginea foarte proastă a domnilor Ciucă și Ciolacu, ca să nu mai vorbim de Klaus Iohannis, președintele repudiat practic de români, care își caută acum norocul prin lume, enervându-i pe aliații României. De altfel, și sondajul AtlasIntel arată că nemulțumirea românilor față de activitatea Guvernului, mai ales față de creșterea taxelor și față de corupție este considerabilă. Cum s-ar fi putut deci aștepta liderii PSD și PNL la un succes electoral în aceste condiții, pe care, de altfel, nici sondajele favorabile PSDNL nu le-au putut ignora?
Nu se mai poate nega acum că ridicola comasare a listelor electorale a fost altceva decât o strategie disperată a PSD și a PNL de a se agăța de putere și că nu pericolul AUR era cel care trebuia combătut prin comasare, ci pericolul unui eșec răsunător al partidelor puterii, mai ales al PSD.
AUR este de fapt un viitor aliat, crescut cu grijă de o aripă a PSD și a serviciilor pentru a furniza un număr de parlamentari cu care să se încropească la toamnă o majoritate dominată de PSD.
Totodată, PNL este o victimă sigură a acestei strategii sinucigașe pentru el, căci, dacă ar fi candidat separat, ar fi putut să se alieze cu ADU în eventualitatea unui succes al acesteia la legislativele din toamnă. Acum însă liberalii au toate șansele să obțină puține locuri în Parlament, dacă merg pe liste comune și la parlamentare, și să se alieze cu AUR, ca să rămână la guvernare, căci alt aliat nu va exista.
Nu vom specula în continuare, pentru că este prematur, dar vom constata că inflația de sondaje cu care ne bombardează puterea și televiziunile ei prezintă un tablou fals al intențiilor de vot, care nu ține seama de faptul că opoziția democratică are un avans față de pseudo-opoziția suveranistă, iar listele comune sunt, de fapt, o măsură disperată a neputinței unei clase politice expirate de a se menține la putere fără a recurge la artificii. De fapt, le fuge pământul de sub picioare.
Că lucrurile nu stau bine pentru putere se vede și din cifrele AtlasIntel privind preferințele electoratului pentru prezidențiale: Mircea Geoană conduce detașat, iar domnii Ciucă și Ciolacu se situează mult în urma lui, deci practic primesc un vot de blam din partea electoratului pentru prestația lor la guvernare. Și nu pentru că domnul Geoană nu ar proveni tot din sistem, ci pentru că nu a fost părtaș la proasta guvernare care a dus la deteriorarea nivelului de trai al românilor și la degringolada din instituțiile statului și serviciile publice, tot mai evidentă pe zi ce trece, fie că este vorba de disfuncțiile din sistemul sanitar, de falimentul sistemului educațional, de complicitatea ANI la fărădelegi, de justiția aservită politic sau de tolerarea poluării catastrofale din București de către o putere ineptă și iresponsabilă.
Personal, cred că domnul Geoană nu va putea rezolva nici una din problemele țării, că nu are nici soluții, nici viziune, nici susținere politică pentru a schimba ceva; va fi un Iohannis 2.0, mai bun vorbitor, mai șlefuit, dar la fel de superficial și supus sistemului. Nici nu ne-am mira dacă va fi susținut de PSD și PNL în cele din urmă, pentru că domnii Ciolacu și Ciucă sunt conștienți că, în acest moment cel puțin, nu au nici o șansă să ajungă la Cotroceni.
Dar nici despre prezidențiale nu este cazul să vorbim prea mult acum, pentru că nu știm de fapt cine va candida în final din partea formațiunilor politice – și poate că nici aceste formațiuni nu știu pe cine vor susține, înainte de testul europarlamentarelor. Tot ce putem spune deocamdată este că se profilează un eșec la primul test al unei candidaturi comune PSD-PNL: campania lui Cătălin Cîrstoiu merge atât de prost, încât se pune deja problema retragerii lui din cursă.
Sondajul AtlasIntel îl situează pe locul al treilea, cu puțin peste 17%, mult în urma lui Nicușor Dan, cu 37,1%, și a lui Piedone, cu 30%, iar incapacitatea sa de a face față dezvăluirilor privind consultațiile cu plată realizate la firma privată a soției în timp ce era manager al SUUB îl transformă într-o piatră de moară agățată de gâtul coaliției. Pierderea Capitalei pare iminentă, iar ea va da, după toate probabilitățile, un semnal politic important pentru legislative și pentru prezidențiale. Un motiv în plus să nu speculăm prea mult acum asupra rezultatelor acestor alegeri.
Putem însă deduce care sunt calculele pe care și le face puterea: dacă cifrele AtlasIntel se vor confirma pe 9 iunie la europarlamentare, atunci Ciucă și Ciolacu vor putea pretinde că au câștigat, chiar dacă vor fi obținut un procent sub suma procentelor realizate separat de fiecare din partidele lor la alegerile din 2020. Important va fi să fie pe primul loc. Dacă va obține cele mai multe locuri de pe listă, ceea ce este posibil, atunci PSD va presa pentru liste comune și la parlamentare, iar PNL ar putea accepta de frică să nu dispară, deși tocmai listele comune vor duce la anihilarea sa.
Iar în final, PSDNL se va asocia cu o parte din parlamentarii AUR, declarați „decenți”, și poate chiar cu UDMR, care acceptă de regulă orice compromis pentru a avea acces la resursele bugetare.
Acest scenariu nu este însă obligatoriu: dacă PSDNL pierde mai multe mari orașe și dacă ADU are un scor peste așteptări la europarlamentare, electoratul și-ar putea schimba opinia și ar putea deveni mai îndrăzneț în privința șanselor unei schimbări radicale a puterii politice. Când vezi că împăratul e gol, râzi de el și îl trimiți la plimbare.
Să ne amintim că nici în 1996 nu era sigur că CDR și candidatul ei vor câștiga alegerile, că în 2004 aproape nimeni nu-i dădea lui Traian Băsescu vreo șansa împotriva lui Adrian Năstase, iar în 2020, când PNL mai exista pe cont propriu, forțele anti-PSD au putut alcătui o majoritate, fie și pentru scurtă vreme. Dacă ieșim din clișeele PSDNL, ne dăm seama că, de fapt, 2024 poate fi anul unei victorii a românilor împotriva „sistemului ticăloșit.” Doar suntem în UE, nu în Federația Rusă.
