De aproape o lună se vorbește de comasarea alegerilor. Primele alegeri certe, ,,planificate” deja sunt cele pentru Parlamentul European, când România își va desemna pe cei 33 de membri. Deci, data de 9 iunie ar fi data în jurul căreia se concentrează așa-zisa dispută cu privire la comasare. Este însă cu adevărat o dispută între PSD și PNL? Ce se ascunde în jurul acestui circ mediatic ce continuă de câteva săptămâni și care nu se va termina prea curând?
Există mai multe posibile răspunsuri. Primul, și cel mai la îndemână, este că între PSD și PNL se fac negocieri cu privire la strategia de urmat, la câștiguri/pierderi pentru fiecare din ele, la avantaje/dezavantaje în caz că alegerile se vor comasa, respectiv că nu se vor comasa.
Este un răspuns extrem de credibil, mai ales că societatea civilă și presa au preluat ideea, au căzut în plasa păpușarilor aflați la butoanele puterii. Faptul că este scandal, că se amenință cu ruperea coaliției, că se aruncă pe piață diferite idei strategice sau tactice, este exact ceea ce își dorește presa și, pe de altă parte, cei din culisele puterii.
În loc ca presa să critice greșelile binomului PSD-PNL, în loc să-l critice pe ageamiul Geoană, ajuns pe primul loc în sondaje, în loc să denunțe corupția și fărădelegile pesedeului, ca să nu mai vorbesc de proasta guvernare, ce a condus la o masivă scădere a nivelului de trai în România, spuneam, presa este fericită că, de o lună, are scandal zilnic.
Al doilea răspuns, cel pe care îl propun în acest text, este mai complicat, mai greu de observat – am în vedere că disputa PSD-PNL cu privire la comasarea alegerilor este o falsă dispută, mai precis că este ceva lansat intenționat pentru ca puterea să izoleze opoziția și mai ales ca USR să nu aibă timp să își stabilească tactica și strategia pentru alegerile locale și alegerile europarlamentare.
Primul argument, făcut deja public de guvernanți, este intenția de a se stabili candidați comuni în orașele în care USR are primari (București, Sectorul 1, Sectorul 2, Timișoara, Brașov, Bacău). Cu alte cuvinte, guvernanții recunosc onestitatea, profesionalismul și buna pregătire a primarilor USR, astfel încât ei sunt convinși că individual, nici PSD, nici PNL nu ar avea șanse de a câștiga în fața USR.
Ce este interesant din acest punct de vedere este că USR a primit informația acestei nevoi de coalizare împotriva sa. Așa se face că, în loc să cadă în plasa guvernanților, USR are nevoie să izoleze PSD, adică exact în spiritul partidului condus de Iliescu, astfel încât, împreună cu toate forțele democratice să își maximizeze câștigurile – nu numai în orașele deja câștigate, ci și în alte orașe și, mai mult, în tot mediul rural.
Faptul că este nevoie de o largă coaliție împotriva PSD, astfel încât ciracii lui Iliescu să fie învinși, se vede mai ales în micile localități, în care primarii PSD se comportă dictatorial tocmai pentru că au sprijin la județ și la național.
Al doilea argument este că ,,disputa” despre comasare a durat atât de mult nu atât pentru nevoia de a se modifica unele legi (în special Codul administrativ), ci ca un plan strategic bine gândit care să crească câștigurile electorale pentru PSD. Să ne gândim la Primăria București. În sondaje, PSD conduce detașat de multă vreme. Deși a adus orașul pe linia de plutire, Nicușor Dan are puțină expunere mediatică și, mai ales, mulți dușmani. Pentru PSD, a o anunța, de exemplu, drept candidat pe Firea, ar fi ceva simplu și ea s-ar instala imediat în fotoliul de candidat preferat pentru funcția de primar. Dar PSD nu face asta, nu se grăbește să anunțe contracandidatul lui Nicușor Dan.
Departe de a fi o strategie perdantă (cum ar fi mulți tentații să creadă), strategia lui Ciolacu este foarte bună pentru că îl împiedică pe Nicușor Dan să se organizeze, să strângă în jurul lui toate forțele democratice ca să obțină un nou mandat.
