Tocmai am terminat o cercetare despre ideile formulate de politicienii români după 1989. Cunosc subiectul destul de bine, fiindcă lucrez de vreo patru ani la el. Am citit sute și sute de volume. Mediocritatea acestei proze e rareori contrazisă. Prețurile volumelor o arată, de altfel, foarte clar: la mâna a doua, un volum al lui Iohannis se vinde cu 3 lei și 99 de bani. Tot atât cere un anticar și pe prima producție de campanie a lui Geoană de acum 15 ani. Cartea făcută de Viorica Dăncilă, un pic mai recentă, e 5 lei. Cam asta e cota tomurilor de acest fel.
La noi nu există, precum în țări ca Statele Unite, Marea Britanie, Italia ori Franța, nici memorii scrise de politicieni contemporani care să fie devorate de cititorii care votează o tabără sau alta, nici volume redactate de ziariști ori de istorici care să decorticheze biografii ale candidaților și să ajute astfel alegătorul când merge la urne, nici volume concepute de cei sau de cele care au ales profesia politică și vor să-și expună vederile originale, ideile îndrăznețe, planurile croite pentru societate. Cu rare excepții, volumele românești despre care vorbesc sunt manifeste electorale anodine, scrise cu picioarele, confuze și plicticoase.
Faptul că Nicolae Ciucă vrea să intre în galeria acestor autori nu e de mirare. Au făcut-o înaintea lui mulți alții: de la Traian Remeș la Gigi Becali, de la Maria Grapini la Dan A. Lăzărescu și de la Nicu Văcăroiu la Ghiță Funar, delirul verbal s-a înfățișat în varii declinări. În plus, e campanie și publicul trebuie hrănit cu ceva. Până de curând, erau oferite ulei și cartofi, zahăr sau chiar bani, așa că e un progres că s-a ajuns ca-n ofertă să fie și pagini de carte. Ar fi fost, totuși, bine ca Nicolae Ciucă să evite publicarea unei cărți. Din cel puțin două motive.
Primul ține de dosarul tezei sale de doctorat. Dovezi peremptorii, înfățișate de Emilia Șercan, au arătat că generalul a copiat. De altfel, e greu de crezut că cineva ar putea conduce o cercetare doctorală cât timp se află în uniformă în diverse teatre de operațiuni. Sau, ca să luăm alt exemplu, cât timp e ministru de externe. Ori faci diplomație, armată, muncă de deputat sau de ministru, ori cercetezi. Și mai grav e faptul că, folosindu-se de poziția de prim-ministru, N. Ciucă a forțat o decizie a Curții constituționale care blochează analiza competentă și neutră a unei lucrări doctorale. Un asemenea ins nu va putea convinge iubitorii de carte că e, de fapt, onest nici dacă ar scrie ceva de nivelul Avuției națiunilor. Da, toată lumea va bănui că a furat și titlul, și conținutul.
În al doilea rând, liderul PNL ar fi făcut bine să nu-și pună numele pe o carte, pe care a decis s-o prezinte folosind 2 milioane de euro. Totul e greșit aici. De la ideea de a anunța apariția cărții respective în mai, apoi în iunie, apoi în septembrie, fără ca ea să fi fost scrisă, la ideea de a folosi o sumă exorbitantă pentru a o „promova” pe panouri enorme, așezate de-a lungul șoselelor patriei. E ceva de-a dreptul dezgustător în acest dezmăț. În țara în care mai toți editorii o duc de pe o zi pe alta, să aloci 2 milioane de euro ca să arăți coperta unui volum nescris, care e, de fapt, manifest electoral, este o ofensă adusă lumii cărții. Și, în primul rând, autorilor veritabili. Probabil că generalul nu știe că mai toți câștigă sume derizorii de pe urma scrisului, drepturile de autor reprezentând, în cele mai multe cazuri, 8% din vânzări. Faceți o socoteală cu cât se alege cineva care are succes cu un tiraj de 5 mii de exemplare vândute cu 49 de lei. Nu uitați de taxe!
Sunt convins că veți înțelege atunci de ce azi îmi vine să strig: Ciucă și cartea, baba și mitraliera…
