Agitația de pe scena socială și politică din ultima perioadă, ce a culminat în această săptămână cu izbucnirea cazurilor Șoșoacă, Atos și Nordis, pare să fie generată de energiile proprii unui an electoral. Promisiuni, manipulări, agresiuni și chiar violențe, ar putea afirma un sceptic hâtru, sunt o parte din ingredientele anilor electorali, societatea trecând la fiecare patru ani prin astfel de momente perturbatoare.
Și totuși, la o privire mai atentă, lucrurile stau diferit, după cum voi arăta în acest text. Cazul Șoșoacă a agitat foarte mult spiritele, câtă vreme un candidat la președinție a fost eliminat din cursă exact în timpul cursei. Speculații, perfect îndreptățite, arată că această eliminare ar putea conduce la creșterea șanselor celuilalt extremist, îndrăgit pe PSD, de a accede în turul doi. Cu alte cuvinte, PSD ar obține două victorii (sau chiar trei, dacă Geoană va fi și el în turul doi) dintr-o singură lovitură.
Cazul Șoșoacă arată cum CCR poate avea simultan dreptate, adică bune temeiuri pe fond de a sancționa derapaje din cadrele democrației și lipsă de temei cu privire la oportunitate. Vedem cum o instituție de bază a societății democratice acționează la limita uzanțelor democratice, ba chiar, spun unii, prea autoritar, în cadrele societății democratice.
Cazul Atos este mai puțin cunoscut, și exact acesta este motivul pentru care am decis să scriem despre el. Recent, la Timișoara, o tânără, Larisa Sârbu, s-a sinucis ca urmare directă a agresiunilor, regimului de teroare și a ticăloșiei unor manageri mercantili. Contextul este următorul.
În urma pandemiei, majoritatea angajaților au continuat să lucreze de la domiciliu. Dar cum firma a înregistrat pierderi uriașe, reflectate în căderea la bursă a acțiunilor la un nivel uriaș (în patru ani, de la 80 euro acțiunea, la 0,7 euro, adică o pierdere de 99 la sută), angajații nu mai primesc contracte de lucru sau proiecte. Practic, nu primesc nimic de lucru în condițiile în care mangementul nu reușește să redreseze firma de IT. Este evident că vina pentru această stare de lucruri ține exclusiv de management, nicidecum de angajați. Fie că lucrează acasă, fie de la birou, nu ei au determinat pierderile înregistrate în ultimii patru ani.
Găselnița pentru a mai recupera din pierderi a fost o așa-zisă evaluare în urma căreia angajatul cu mai puțin de patru puncte ar trebui să vină la birou ca să lucreze. Pentru mulți angajați, această perspectivă este practic echivalentă cu pierderea locului de muncă, dat fiind faptul că au domiciliul în alte localități sau județe. Pe acest fond, inspectoratul de muncă, sesizat de sindicat, în loc să preîntâmpine escaladarea conflictului, creșterea tensiunilor, eliminarea presiunilor asupra angajaților care să fie forțați să demisioneze în loc să fie disponibilizați pe 2-3 salarii compensatorii etc, nu face nimic, preferând mușamalizarea întregii situații de la Atos.
În fine, cazul Nordis arată cum mari interese imobiliare ajung să producă suferințe și tragedii în rândul românilor. Promisiuni neonorate, manipulări și minciuni urmate de înșelătorie, așa cum s-a arătat recent la judecătorie, odată cu decizia intrării în insolvență, este rețeta practicată de Nordis în acest mega proiect imobiliar.
Concepută ca o afacere de familie, firma a preluat de la cetățeni avansul pentru imobil (ce merge până la 90 la sută sau chiar 100 la sută), pe baza unei așa-zise ,,promisiuni de cumpărare”, pentru ca apoi, imobilul să fie vândut prin notariat, dar nu către cel care a plătit avansul, ci pentru altă persoană sau firmă.
Ajung acum la răspunsul la întrebarea ridicată în titlul acestui text: după mine, toate aceste cazuri sunt urmarea firească, naturală a amestecului politicului (a se citi: PSD) în întreprinderi de stat, firme private sau instituții imobiliare.
Cazul Șoșoacă este politic atât prin consecințe, cât și prin faptul că judecătorii de la CCR care au votat pentru sancționarea Dianei Șoșoacă sunt apropiați sau numiți de PSD. Deși mă îndoiesc că Ciolacu a dat ordin în acest sens (un absolvent chinuit de bacalaureat nu are capacitatea intelectuală de a elabora mari strategii), politizarea excesivă a CCR conduce în mod inevitabil la asemenea decizii aflate la limita jocului democratic.
La Atos Timișoara, una din instituțiile care ar fi putut detensiona situația este Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș.
Sindicatul IT a făcut multe demersuri, inclusiv marș de protest, pentru a denunța agresivitatea și ilegalitățile de la Atos și firmele globale din care face parte. Dar șefa ITM Timiș, Ileana Mogoșanu, este o persoană apropiată de PSD, numită de ministrul Budăi și afișată în poze cu liderii marcanți ai PSD.
În plus, faptul că soțul doamnei Mogoșanu lucrează la Atos, încasând pe ne-muncă mii de euro lunar, arată și un evident conflict de interese în această speță. Mușamalizarea agresiunilor și terorii de la Atos este opera directă a relației dintre management, inspecția muncii și partidul de la guvernare. Credem că procuratura ar trebui să se autosesizeze, căci moartea Larisei Sârbu este o moarte suspectă petrecută la locul de muncă al angajatului.
În fine, cazul Nordis, ce poate fi pus chiar mai clar sub semnul corupției ce ucide, arată o uriașă încrengătură între afaceriști veroși și oameni politici – soția patronului este Laura Vicol, deputată PSD, șefa Comisiei juridice a Camerei Deputaților, cea care a blocat ani de zile orice inițiativă de a reglementa ceva pe piața imobiliară. Așa-zisa „strategie de marketing”, ce permite manipulare, minciuni și înșelătorie poartă ștampila PSD, este practica de ani de zile a acestui partid politic.