O scurtă privire asupra listei comune PSD-PNL pentru europarlamentare nu scoate în evidență doar comicul situației în care se află cele două partide, care, după ce au promis că lista va fi deschisă de o „femeie independentă”, o deschid cu Mihai Tudose, ci, mai ales, capitularea totală a PNL și abandonarea fără scrupule a electoratului liberal, pentru că, dacă ești liberal și vrei să votezi cu PNL, te trezești că de votul tău beneficiază în mod egal Maria Grapini, impusă de Dan Voiculescu, Mihai Tudose, un psd-ist de tip vechi, un adevărat dinozaur din era Dragnea, complet străin de valorile și standardele europene, anti-reformist și, pe deasupra, ostil PNL, Gabriela Firea, protagonista scandalului „azilelor groazei” și cea care a falimentat Bucureștiul cât timp a fost primar general, Claudiu Manda, soțul primăriței Craiovei, Olguța Vasilescu, despre care putem spune că nu a făcut nimic în forurile europene, sau Vasile Dîncu, cel care simpatizează cu AUR și îi cere Ucrainei să cedeze în fața Rusiei.
Dacă te gândești că aceeași coaliție PNL-PSD l-a desemnat oficial candidat la Primăria Generală a Capitalei pe Cătălin Cîrstoiu, baron al lumii medicale, cu origini psd-iste (fiu de deputat și prefect PSD) și multiple surse de venit de la stat și din sectorul medical privat, te întrebi, pe bună dreptate, dacă PNL mai există, sau a devenit un detașament obedient al PSD, topit în rețelele sale cleptocratice de tip mafiot?
Despre ciudata și neavenita candidatură a doctorului Cîrstoiu merită discutat separat, dar mai întâi suntem nevoiți să constatăm că noii veniți din lista pentru europarlamentare sunt politicieni vechi și expirați, lista consfințind de fapt sinecuri pe bani europeni pentru oameni vechi în politică.
Nu este deci de mirare că, potrivit unei cercetări sociologice întreprinse de IRES, tinerii nu au încredere în partidele politice în proporție de 95%. Din păcate, votul lor de protest se îndreaptă preponderent către AUR, 15%, cu puțin mai mult decât spre USR, dar cert este că tinerii în vârstă între 18 și 35 de ani nu susțin partidele care conduc România.
Și de ce ar susține niște partide care nu au făcut nimic pentru tineri și, mai mult, nici nu sunt interesați de prioritățile lor, ci doar de cele ale clientelei de partid?
Este îngrijorător, desigur, că AUR câștigă teren în rândul tinerilor, pentru că este vorba de un partid anti-european, neo-legionar și pro-rus, condus de un personaj mai mult decât dubios, pe care guvernele din Moldova și Ucraina îl consideră colaborator al serviciilor rusești.
Dar dacă te informezi doar de pe TikTok și alte rețele de socializare, pentru că nu ai încredere în mass-media, atunci ești ușor de manipulat de cei care știu să folosească aceste rețele, cum sunt păpușarii din spatele AUR și SOS, căci nu îl putem credita pe șeful de galerie George Simion cu mari competențe în domeniul comunicării online.
Despre televiziunile compromise și mercenare din România am mai vorbit, deci nu mă voi repeta, doar subliniez rezultatul capitulării lor profesionale, în același fel în care și decăderea sistemului educațional, confirmată de rezultatele deplorabile la testele naționale și internaționale, influențează alegerea politică.
O Românie ne-educată va fi mai ușor atrasă de Simion și Șoșoacă decât o Românie care gândește. De altfel, la fel ca aservirea televiziunilor, menținerea sistemului de învățământ la un nivel necompetitiv și politizarea sa au constituit obiective pe termen lung urmărite de PSD și chiar de PNL. Singur Traian Băsescu, cu toate defectele lui, a pus în practică o reformă a educației gândită de specialiști, reformă pe care PSD, prin Ecaterina Andronescu, dar și prin Sorin Câmpeanu, cel recent decorat de președintele Iohannis, au avut grijă să o anihileze. Motivul este simplu: o populație educată, care gândește singură, nu poate fi un electorat captiv.
Dar PSD-PNL se bazează pe electoratul captiv și prea puțin pe ceilalți, care pot să stea acasă în ziua votului sau să plece din România, ceea ce majoritatea fac, din păcate. De fapt, PSD – căci PNL practic nu mai există – a lăsat tacit tineretul pe seama AUR, și s-a concentrat pe bugetari, angajații companiilor de stat sau locuitorii din mediul rural, care votează tradițional cu PSD și sunt mai ușor de manipulat.
În plus, dacă AUR este legitimat ca partid al tinerilor de un institut sociologic înființat de Vasile Dîncu și apropiat de PSD, cum este IRES, poate va fi mai ușor de justificat o alianță cu AUR la guvernare după legislativele din toamnă, dacă, așa cum se anticipează, PSD-PNL nu vor obține o majoritate absolută.
Oricare ar fi însă agenda ascunsă, dacă ea există, nu poate fi contestat faptul că tinerii au toate motivele să fie nemulțumiți de actuala clasă politică aflată la putere, cum, de altfel, potrivit aceluiași sondaj, este și majoritatea populației.
Prezentând electoratului o căruță cu paiațe expirate pe post de listă de candidați, PSD-PNL nu fac altceva decât să confirme nu numai lipsa lor de soluții pentru societatea românească actuală, ci și lipsa lor de interes pentru a găsi o soluție, refuzul noului și al reformelor. Personaje politice responsabile pentru reacția de respingere a tinerilor față de partidele politice, ca Gabriela Firea sau Mihai Tudose, printre alții, sunt selectate de coaliția guvernamentală pentru a reprezenta România la Bruxelles, pentru că așa le dictează interesele de grup, calculele politice, sau patronii politici.
Îl vedem din nou pe Dan Voiculescu încordându-și mușchii pe scena politică și promovându-și oamenii, oricât de catastrofali ar fi – Maria Grapini la europarlamentare, Terheș la AUR, Piedone la Primărie.
Dar, dacă tot am ajuns la personajul Piedone, merită să revenim la personajul Cătălin Cîrstoiu, nu numai pentru că amândoi urmăresc același obiectiv politic, ci și pentru că și prezența lor în prim plan ilustrează lipsa de soluții a puterii actuale.
De la bun început se pune întrebarea dacă nu cumva PSD-PNL îl susțin de fapt pe Piedone pentru funcția de primar general, lansându-l pe doctorul Cîrstoiu în competiție doar pe post de paravan.
S-a mai întâmplat, atunci când a candidat Sorin Oprescu ca „independent” și Cristian Diaconescu în numele PSD, de formă. Nu știm exact care este calculul, dar am văzut cu cât dispreț a primit Rareș Bogdan candidatura domnului Cîrstoiu și cum Robert Negoiță s-a abținut să afirme că îl va vota. În privința zelului de care vor da dovada Gabriela Firea și Sebastian Burduja în coordonarea campaniei sale electorale, cred că nu își face nimeni vreo iluzie.
Dar chiar dacă nu ar fi doar un candidat de sacrificiu, Cătălin Cîrstoiu se dovedește un candidat fără șanse din prima zi a campaniei sale, căci nu a scăpat de invocarea publică a episodului rușinos când a întârziat transferul unui tânăr ars la Colectiv în străinătate exact atât timp cât a fost nevoie ca pacientul să contacteze o infecție nosocomială la Spitalul Universitar, din cauza căreia avea să moară la Viena, unde a ajuns prea târziu.
Răspunsurile doctorului Cîrstoiu la întrebările puse de Hotnews pe această temă au fost ezitante și penibile, cum penibilă a fost toată conferința sa de presă cu prilejul lansării candidaturii, dar mai ales răspunsul la întrebarea privind rezolvarea problemei apei calde și încălzirii: „va exista și aceasta într-un viitor program”.
Cu alte cuvinte, cel care se laudă că vindecă Bucureștiul de toate patologiile sale de fapt habar nu are ce are de făcut.
La ce folosește deci un candidat fără competențe, fără carismă și fără șanse? Cum va concura el, exponent al unui sistem de sănătate aflat în suferință, exasperant pentru omul de rând, dominat de o clică de baroni cu interese financiare multiple pentru satisfacerea cărora folosesc atât sistemul de stat, cât și pe cel privat, cu un exponent al unei generații mai tinere, bine educate, ca Nicușor Dan, care a scos capitala din faliment și a început deja să rezolve problemele ei complicate și foarte vechi de infrastructură?
Nu știm încă la ce s-au gândit domnii Ciolacu și Ciucă atunci când l-au scos pe doctorul Cîrstoiu din joben, dar, așa cum se prezintă situația, se pare că au urmărit să-și rezolve mai ales problemele interne – Gabriela Firea și, respectiv, Sebastian Burduja – prin impunerea unui al treilea candidat, care ar urma, în visele PSD-PNL, să atragă voturi care ar fi mers spre Nicușor Dan, în folosul lui Cristian Popescu-Piedone, favorit al sondajelor astăzi, deși la o distanță infimă față de Nicușor Dan.
Această mașinațiune politică nu are nicio legătură cu interesele bucureștenilor, cum nici lista pentru europarlamentare nu are vreo legătură cu interesele românilor în Europa. Sunt doar artificii menite să rezolve probleme de partid.
Concluzia ar putea fi una optimistă: cum candidații PSD-PNL sunt puțin sau deloc credibili, șansele ca ei să fie respinși de alegători sunt tot mai mari. Rămâne de văzut dacă de această posibilitate vor profita reformiștii sau anti-reformiștii, căci un vot de protest, cum ar fi cel pentru AUR, nu este neapărat și un vot pentru reformă. De aceea este vital ca bătălia politică anul acesta să se dea pentru reforme, nu pentru o revoltă sterilă. Totul depinde așadar de forța de convingere a reformatorilor autentici, care au de dat o bătălie grea, contra sistemului și curentului, dar singura care mai poate salva România de la regres.
