Nici n-a început bine campania și două dintre miturile cu care suntem bombardați de vreo trei ani încoace s-au prăbușit.
Primul e cel al unui Geoană pro-american. O investigație jurnalistică a arătat că fostul lider al PSD l-a avut în preajmă, de o bună bucată de timp, pe un ex-primar penelist care are afaceri cu niște ruși foarte dubioși. Confruntat cu informațiile acestea, Geoană a reacționat ca un începător: i-a acuzat pe cei care au dezvăluit sau difuzat știrea că sunt înțeleși cu Putin.
Mai mult decât atât, a amenințat că, odată devenit președinte, va tăia și spânzura în rândul celor care ar îndrăzni să nu fie așa siguri că valorile lui sunt cu adevărat cele ale societății libere. Din diplomatul pro-american n-a mai rămas mare lucru.
Al doilea mit îl avea drept erou pe Marcel Ciolacu. Din 2021, de când PSD și PNL au pus în funcțiune „rotativa guvernamentală”, liderul pesedist trâmbițează ideea împărțirii puterii.
E, de fapt, o modalitate elegantă de a vorbi despre confiscarea ei, cu binecuvântarea unui președinte slab, tern și mare iubitor de turism.
Intrat el însuși în campania pentru Cotroceni, Ciolacu a repetat de mai multe ori ideea că, odată ales, va împărți și el puterea. O variantă era de a o împărți cu Ciucă. Din PSD s-a auzit și varianta de a o împărți cu UDMR, inclusiv sub forma unui premier care să fie etnic maghiar.
Totul s-a dus de râpă într-o singură zi. Decizia CCR de a invalida candidatura Dianei Șoșoacă a fost interpretată ca o manevră pesedistă de a pregăti o finală Ciolacu-Simion. Și de a avea ulterior un control al PSD asupra tuturor instituțiilor. Primul acuzator al manevrei a fost chiar N. Ciucă, care a vorbit despre iminența unei „cortine roșii de fier”.
E, de fapt, mult haos pe scena politică. Sunt candidați numeroși și, chiar dacă unii dintre ei sunt „vechi”, par fragili. E un mediu în care poți câștiga doar spunând adevăruri simple. A se citi: evitând să creezi alte mituri.
Unul dintre aceste mituri e acela că voturile care ar fi mers la Șoșoacă se vor duce glonț la Simion. Nu e deloc sigur că așa ar putea sta lucrurile. Profilul euro-deputatei care a mers în plenul PE cu o botniță pe gură s-a construit tocmai în opoziție cu șeful AUR. De altfel, în declarațiile făcute după descalificarea ei din cursa prezidențială, Șoșoacă le-a cerut simpatizanților să nu-l voteze în vecii vecilor pe Simion.
Ce ne-ar putea face să credem că fidelii săi ar proceda fix pe dos?
Al doilea mit ar fi acela că Marcel Ciolacu e atât de puternic încât controlează deja CCR, serviciile de informații, totul. El a fost alimentat de faptul că patru din cei cinci judecători care au votat excluderea candidatei SOS au fost propuși la CCR de PSD. Dar dacă aceștia au avut probe temeinice să respingă înregistrarea de la BEC a candidaturii? Până ce le aflăm – căci la ora când scriu motivația Curții n-a fost încă publicată – ipoteza unei victorii deja asigurate pentru Ciolacu e doar un mesaj care-l ajută.
În fine, mai e un mit foarte periculos pus în circulație. L-au formulat inegalabilul Ciucă și eternul candidat Hunor Kelemen. Doar cetățenii, au zis cei doi, pot respinge ce e ilegal și antidemocratic, nu instituțiile.
E evident fals: CCR – nu altă instituție și nici cetățeanul de pe stradă – are îndreptățirea de a se pronunța când o candidatură înregistrată la BEC e contestată. Ce au afirmat Ciucă și Hunor este doar un punct de vedere populist, nu liberal și democratic.
De fapt, asta e problema principală ce va trebui tranșată. E vreun candidat sau vreo candidată care să strângă o majoritate fără a recurge la populism și mituri? La asta voi încerca să caut răspuns în săptămânile următoare.
