Invitat la Realitatea Plus în data de 2 februarie, Călin Georgescu a făcut o serie de acuzaţii grave la adresa lui Cătălin Predoiu, Eduard Hellvig, Mihai Răzvan Ungureanu și Gabriel Vlase. În cadrul emisiunii, fostul candidat independent i-a amenințat și a făcut afirmații cu iz de șantaj la adresa unor lideri din zona serviciilor de informații româneşti, foşti sau activi, parte a discursului său anti-sistem.
Călin Georgescu a susținut că MAI, SRI și SIE „ar trebui să se ocupe de protejarea țării, de imunitatea noastră socială și economică. Nu scrie nicăieri în fișa postului să facă afaceri personale”, pentru ca, mai apoi, să afirme, fără dovezi, că Eduard Hellvig folosește în continuare „toată infrastructura” SRI; lui MRU i-a amintit de Black Cube; Gabriel Vlase să se oprească cu afacerile cu terenuri ale SIE, iar Cătălin Predoiu ar viza de fapt funcţia de director SRI.
Fără sa aducă dovezi clare, dar susținând însă că este „bine informat” și are înregistrări în acest sens, Călin Georgescu a reușit în același timp să se autodenunţe. Vorbind despre Vlase, a vorbit în nenumărate rânduri despre „colegii din SIE” – fapt asupra căruia a revenit la intervenţiile moderatoarei, spunând că se referea la colegii din SIE ai lui Gabriel Vlase. Faţă de presupusa sa apartenență la spionajul românesc, a evitat să răspundă clar, cu da sau nu.
Informațiile pe care domnul Georgescu le-ar deține despre cei amintiți mai sus sunt, cel mai probabil, închipuite. Cu toate acestea, într-un alt interviu acordat recent, a susținut totuși că primește materiale de la oameni din servicii, „patrioţi”, ce ar însemna comiterea unor infractiuni prin divulgarea unor secrete de stat, conexiuni reale ale lui Călin Georgescu cu zona serviciilor („colegii de la SIE”) sau iarăși simple închipuiri.
Ce este cert însă e cum fostul candidat reușește să încalce Codul Penal cu afirmațiile sale: 1. ameninţarea, art 206 – acuzațiile amintite anterior; 2. şantajul, art 207 – aceleași acuzații; 3. comunicarea de informații false, art. 404 și 4. divulgarea informațiilor secrete de stat, art. 303. Ce rămâne de făcut este ca cineva să se sesizeze și să ia măsuri în acest sens.
Este greu de crezut că în numele pretinsei „libertăţi de exprimare” s-a ajuns ca oricine să poată spună orice fără a exista repercusiuni, iar cele menţionate mai sus sunt doar o parte din afirmaţiile contrare legii emise de Călin Georgescu.
Excesele acestuia nu se opresc aici.
Într-un discurs demn de lumea interlopă, deși conform spuselor sale se dorea elegant, presărat cu date lacunare care sugerau posibila implicare a unor foşti politicieni în afaceri ilegale, beţia puterii lui Călin Georgescu a culminat cu un șantaj pur-sânge la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Supărat că a fost criticat public de acesta din urmă și temându-se că va fi ținta unor noi dezvăluiri nefavorabile, Călin Georgescu a privit drept în obiectivul camerei de filmat, probabil cu scopul sporirii bruște a sentimentului de teamă în cel căruia i se adresa, și a spus: ”Îi transmit domnului Mihai Răzvan Ungureanu atât. Spun așa: Black Cube. Atât. Sper să fie atenți să nu mai continue”.
Cum ne-a obișnuit, Călin Georgescu nu a adus niciun fel de argumente.
Gestul său se încadrează perfect la infracțiunea de șantaj, așa cum este ea prevăzută în Codul Penal, la art. 207, alin. (1) și (2):
”(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial (…) se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată (…) în scopul prevăzut în alin. 1”.
Amenințări ca-n clanurile mafiote.
Georgescu nu este la singura abatere penală. În cadrul interviului menționat a reluat „recomandările” formulate pe un ton amenințător la adresa șefului SIE, Gabriel Vlase, căruia îi tot transmite să stopeze conexiunile cu o persoană despre care n-a vrut să dea niciun detaliu, tocmai pentru a lăsa impresia falsă că deține date compromițătoare pe care ar putea să le dea în vileag.
Nici ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, nu a scăpat de amenințările lui Georgescu. Aici lucrurile au căpătat un iz mafiot mai pregnant, căci suveranistul susține că a intrat – probabil ilegal – în posesia unei înregistrări cu Predoiu care ar putea fi compromițătoare pentru acesta.
Întrebarea care se naște aici este: de cine se teme Georgescu într-așa măsură încât să recurgă la amenințări, riscând sancțiuni penale?
__
Ilustrația articolului a fost realizată prin intermediul inteligenței artificiale.
