Înfrângerea partidului Fidesz în alegerile parlamentare din Ungaria nu doar că a pus capăt celor 16 ani de regim iliberal al lui Viktor Orbán, dar a și aplicat o lovitură rețelelor de extremă dreapta din Europa și dincolo de granițele ei.
Există mai multe aspecte ale acestei lovituri. Cel mai evident dintre ele este de natură simbolică.
După revenirea sa în fruntea guvernului în 2010, în urma a opt ani de opoziție, Orbán și-a folosit majoritatea constituțională pentru a remodela sistemul politic al Ungariei prin centralizarea puterii, prin slăbirea mecanismelor de control și echilibru democratic și prin promovarea unui stat majoritar, național-conservator.
În 2014, aparent mulțumit de sistemul pe care îl construise, Orbán a declarat că acesta a fost un proiect asumat, menit să clădească un stat iliberal.
De atunci, autoritățile maghiare și-au poziționat țara ca pe un laborator pentru o nouă ordine politică, una care respingea deschis democrația liberală ca model universal.
Atunci când Ungaria a refuzat să participe la împărțirea responsabilităților Uniunii Europene în timpul crizei refugiaților din 2015, Orbán s-a erijat în apărătorul „Europei creștine”, în timp ce retorica sa împotriva migranților a devenit un punct de reper pentru numeroase partide europene de extremă dreapta care contestau politicile propriilor guverne privind refugiații.
În același timp, confruntările repetate ale lui Orbán cu instituțiile UE, întâmpinate adesea cu o rezistență limitată, i-au consolidat poziția de figură marcantă a extremei drepte europene.
El a cultivat rețele transnaționale și și-a promovat modelul de guvernare ca fiind unul ce poate fi exportat.
Acest proces a culminat în 2024 cu formarea grupului „Patrioții pentru Europa” în Parlamentul European, stimulat în mare măsură de influența sa politică.
Totuși, rezultatele alegerilor parlamentare din 2026 au demonstrat că, în loc să reprezinte un tipar perfect pentru construirea unui stat iliberal durabil, regimul lui Orbán a putut fi în cele din urmă zdrobit tocmai de forța pe care pretindea că o reprezintă în exclusivitate: poporul.
Ce ar putea fi mai umilitor pentru un populist decât să fie respins atât de categoric de „propria” națiune?
Crearea rețelelor internaționale de extremă dreapta
Însă lovitura pe care înfrângerea partidului Fidesz a dat-o extremei drepte europene depășește dimensiunea simbolică.
Pe măsură ce și-a consolidat puterea în Ungaria, regimul lui Orbán a transformat Mathias Corvinus Collegium (MCC), o instituție privată de învățământ maghiară, într-o pepinieră de talente pentru Fidesz.
În același timp, pe măsură ce Orbán s-a implicat tot mai mult în dezvoltarea rețelelor internaționale de extremă dreapta, MCC a fost transformat într-un centru esențial pentru aceste activități.
Prin deschiderea unui birou la Bruxelles și prin lansarea unor evenimente recurente multiple, MCC a adus laolaltă politicieni de dreapta, jurnaliști, cadre universitare și alte personalități din întreaga lume.
Procedând astfel, i-a consolidat lui Orbán poziția de lider al mișcării transnaționale de extremă dreapta și a promovat și mai mult modelul său de guvernare iliberală.
Aceste activități au fost facilitate de aranjamentele financiare neobișnuite acordate MCC de către guvernul Fidesz.
Legăturile financiare ale extremei drepte
Totuși, posibila destructurare a modelului de finanțare al MCC, alături de probabila sistare a fondurilor pentru evenimente internaționale precum CPAC Ungaria, s-ar putea să nu reprezinte singura lovitură financiară încasată de rețelele europene de extremă dreapta.
În 2014, Frontul Național din Franța, în prezent Adunarea Națională, a obținut un împrumut de 9 milioane de euro de la o bancă rusească, declanșând controverse și acuzații de dependență politică față de Moscova. Până în 2022, conștientă de aceste reacții negative, Marine Le Pen a căutat metode alternative de finanțare pentru campania sa prezidențială, orientându-se în schimb către Orbán. Acest lucru i-a permis să obțină un împrumut de 10,7 milioane de euro de la banca maghiară MKB Bank, o instituție strâns legată de rețelele de afaceri din jurul lui Orbán.
În 2023, MKB Bank a fuzionat cu alte două bănci maghiare pentru a forma MBH Bank. Tocmai această nouă instituție a acordat un împrumut de 9,2 milioane de euro partidului spaniol de extremă dreapta Vox.
Cel mai mare acționar al MBH Bank este Lőrinc Mészáros, prieten din copilărie al lui Orbán și fost politician Fidesz. Rămâne de văzut dacă MBH Bank are și alte legături financiare cu extrema dreaptă din Europa și dacă acestea vor fi afectate de înfrângerea electorală a partidului Fidesz.
Căderea lui Orbán reprezintă un regres simbolic, politic și financiar notabil pentru extrema dreaptă europeană, dar nu schimbă imaginea de ansamblu.
Populiștii de dreapta radicală continuă să se bucure de un sprijin substanțial în întreaga Europă, rămânând deosebit de influenți în economiile majore ale UE, precum Germania, Franța și Italia. Atractivitatea discursurilor lor iliberale și autohtoniste nu s-a diminuat odată cu înfrângerea lui Orbán.
În mod similar, deși deschiderea internațională a MCC s-ar putea confrunta cu perturbări, este puțin probabil ca modelul mai larg pe care îl reprezintă să dispară. Utilizarea strategică a grupurilor de reflecție bine finanțate pentru a genera legitimitate intelectuală pentru extrema dreaptă și pentru a încuraja cooperarea transnațională s-a dovedit a fi eficientă. Chiar dacă activitățile MCC sunt subminate, structuri comparabile pot apărea în alte părți, susținute de finanțatori și susținători politici alternativi, fie ei la est sau la vest de Ungaria.
Extrema dreaptă europeană a pierdut un nucleu, dar nu și energia.
