Deși scriu în ziua în care în SUA au loc alegerile de la jumătatea mandatului, care ar putea schimba raportul de forțe dintre democrați și republicani în Congres, rămân fidelă principiului de a comenta doar rezultate concrete, nu sondaje care invită la speculații. Voi observa totuși că, în ciuda scăderii incontestabile de popularitate a lui Donald Trump, România a ales să-și reafirme susținerea necondiționată pentru președintele MAGA, în ciuda pozițiilor sale vădit pro-Rusia și cinic antiucrainene.
Consilierul prezidențial Marius Lazurcă s-a dus din nou la Washington săptămâna trecută, unde a acordat publicației dailysignal.com un amplu interviu. După ce îl laudă pe Donald Trump pentru efortul de a pune capăt războiului din Ucraina și de a-i forța pe europeni să își asume responsabilitatea pentru propria apărare, consilierul prezidențial oferă insistent SUA perspectiva unor oportunități de afaceri profitabile în România, mai ales în domeniul energiei și transporturilor. Nu putem totuși să nu observăm elefantul care se proiectează în fundal, și anume dublul parteneriat Trump-Putin, îndreptat atât împotriva Ucrainei (amintiți-vă măcar de oprirea livrărilor de armament și de întreruperea accesului la Starlink), cât și împotriva democrațiilor liberale europene, prin sprijinirea, de ambele părți, a partidelor extremiste care vor să destructureze UE din interior.
În aceste condiții, servilismul afișat față de Administrația Trump nu poate fi despărțit de o acceptare de facto a ostilității comune afișate de Washington și de Moscova față de Ucraina și față de Europa. De aceea, când oferă România pe tavă președintelui SUA, „for business”, în ciuda controverselor recente privind SMR Doicești și campania fostei ambasadoare Guilfoyle în favoarea unor achiziții la suprapreț de gaz lichefiat din SUA, Președinția pare să copieze întocmai logica implicită a lui Trump, care urmărește prioritar să facă afaceri profitabile cu Rusia, chiar cu prețul sacrificării Europei și Ucrainei.
Ne întrebăm, deci, cât de departe este dispus să meargă președintele Nicușor Dan în operațiunea de închinare a țării intereselor MAGA? Vom afla în curând și îndrăznesc să anticipez că nu ne vom bucura, pentru că nimic nu mai stă astăzi în calea subordonării intereselor României exigențelor lui Donald Trump: guvernul Bolojan, care a aprins lumina asupra neregulilor de la Doicești și din achizițiile de gaz natural lichefiat la suprapreț, a fost în sfârșit înlocuit cu un guvern comun PSD-Nicușor Dan, care nu va pune probleme proiectelor Administrației Trump. Nu cumva, ne întrebăm, asta le-a transmis, de fapt, Marius Lazurcă oficialilor americani la Washington?
Într-adevăr, Nicușor Dan și liderul PSD sunt la unison în privința subordonării față de Administrația Trump. Ambii piloni ai guvernului numit convențional Niculescu sunt interfața celor care, după cum a arătat profesorul Armand Goșu, au pariat pe Rusia la începutul războiului din Ucraina și acum pariază pe partenerul ei de la Casa Albă, pentru că nu se simt confortabil în UE.
De altfel, liderii PSD au demonstrat că sunt fani activi ai mentalității și stilului lui Donald Trump: afișarea ostentativă a opulenței la botezul liderului PSD Timiș, Albert Simonis, imită perfect cinismul, prostul gust și esența de parvenit ale președintelui american. Nu reluăm povestea, s-a scris destul pe această temă, dar observăm că aroganța liderilor PSD este o prelungire a cinismului cu care liderii PCR din Epoca de AUR a nostalgicilor autentici sau fabricați își creaseră un univers propriu, în care se bucurau de o bunăstare care contrasta dramatic cu nivelul de trai al cetățenilor – de la locuințele de lux și aprovizionarea cu alimente prin gospodăria de partid la călătoriile în străinătate care nu erau accesibile oricui, ci doar „detașamentului avansat al clasei muncitoare”, cel care, de fapt, nu muncea. Pentru PSD-iști și pentru foștii securiști, bine integrați în sistemul de tip mafiot care a preluat puterea în decembrie 1989, înlăturarea lui Ceaușescu a fost necesară doar pentru a le oferi accesul neîngrădit la resursele statului, fără a se teme de paranoia fostului Comandant Suprem. Așa a început PSD și așa se manifestă și astăzi. La fel se comportă Donald Trump, care, împreună cu familia sa, a folosit funcția prezidențială pentru a se îmbogăți, și nici unii, nici alții nu diferă de Putin, care a luat ostatică întreaga Federație Rusă pentru a acumula averi fabuloase – și pentru a putea să-i distrugă fizic pe cei care au îndrăznit să demaște acest rapt.
Nu este exclus ca, subliminal cel puțin, PSD-iștii să se simtă justificați în ostentația cu care își afișează luxul, finanțat din surse neidentificate, de apartenența la clubul „select” din care fac parte Trump și Putin, dar și Kim Jong Il și o pleiadă de dictatori africani. În plus, susținerea președintelui Dan și a serviciilor pe care acesta le coordonează, le dă mână liberă pentru a purcede la o restaurație la care visau de ceva vreme. Astfel, primele acțiuni ale miniștrilor PSD au fost de readucere în funcție a unor manageri înlocuiți de miniștri USR pe motiv de incompetență și corupție și de anulare a reformelor începute de fostul guvern, cum a făcut Natalia Intotero, această mare specialistă în nimic, la Ministerul Mediului și cum se pregătește să facă Radu Oprea la Apărare, chiar dacă, deși nu o spune nimeni, este o rușine să lași un personaj ca domnul Oprea, care a falimentat toate companiile pe care le-a administrat și a păgubit statul cu echivalentul a 4,4 milioane de euro în taxe neplătite, să trimită Corpul de Control să verifice contractele SAFE încheiate de fostul ministru, USR-istul Radu Miruță. Dar nimeni și nimic nu poate înlocui contraselecția ca principiu de funcționare și organizare în activitatea PSD și nici dublul discurs din strategia liderilor PSD – căci, deși, în frunte cu premierul Niculescu, toți repetă mantra mai bunei colectări a impozitelor și taxelor, tot ei sunt cei care păgubesc statul, fie prin companiile private pe care le-au administrat, fie prin companiile de stat pe care și le-au adjudecat. În plus, ANAF este condusă de ani buni de PSD, și tot un PSD-ist o conduce și astăzi.
Morala pentru contribuabil este că, atunci când povara fiscală va crește, pentru că nu are cum să nu crească, la capătul liniei beneficiarul acestei creșteri este PSD, care urmărește un obiectiv unic: de a putea extrage cât mai multe avantaje din resursele statului, cât mai poate fi practic singur la guvernare și cât justiția rămâne reglată astfel încât să-i exonereze pe reprezentanții săi de acuzațiile de corupție și să-i blocheze pe adversarii politici. Nu găsiți aici nicio asemănare cu modul în care Donald Trump & co. folosesc resursele economice și justiția? Doar că nu toată justiția americană îi este supusă, cum este cea din România față de PSD.
Așadar, dacă, pe plan extern, ieșirea României din criză și mizerie depinde de rezistența Ucrainei, de eșecul tandemului Putin-Trump și întărirea UE, pe plan intern ea depinde de anihilarea PSD, fix cum a „denunțat” nu demult președintele Nicușor Dan, iar această anihilare depinde de succesul reconstrucției opoziției democratice, care poate în sfârșit să înceapă după instalarea PSDan la guvernare. Cheia succesului opoziției reconstruite este coordonarea PNL-USR, iar pilonul său politic principal este PNL, și tocmai de aici rezultă și multe din problemele reconstrucției. Nu doar pentru că puciștii, adică facțiunea USL din PNL, au început să se agite – iată-l și pe penibilul loser Cataramă care convoacă un congres pe 5 decembrie! – ci pentru că PNL are mulți oameni compromiși și multe sechele din vremea lui Iohannis, care generează o rezistență surdă la reformele politice necesare. Vom da doar exemplul elocvent al respingerii de plano, de la Ilie Bolojan în jos, a alegerilor locale în două tururi. Mai este, deci, mult de lucru până când PNL va deveni acel partid reformist de care are nevoie țara. Ar fi o victorie să devină măcar un partid cu adevărat liberal, dar și până acolo mai este cale lungă.
De aceea, tot ce are PNL de oferit în acest moment este credibilitatea angajamentului lui Ilie Bolojan și al oamenilor promovați de el în PNL că vor corecta excesele și abuzurile din administrație printr-o guvernare corectă, eficientă și transparentă, care va elibera resursele financiare ale statului pentru finanțarea serviciilor publice și diminuarea poverii fiscale de pe umerii contribuabililor cinstiți. Pentru susținerea acestui obiectiv este esențial să reușească și campania de deschidere a partidului spre societate, pe care o așteptăm și la USR, deși ușor nu va fi. Rezistența vechilor PNL-iști din teritoriu la infuzia de oameni concomitent cu o colaborare loială cu USR poate fi redutabilă și va testa autoritatea lui Ilie Bolojan chiar la Timișoara, unde se dă o bătălie pentru desemnarea candidatului la funcția de primar, vacantată de Dominic Fritz printr-o lege strâmbă. Se fac deja speculații cu privire la intențiile PNL-iștilor timișoreni de a resuscita candidatura fostului primar de tristă amintire, Nicolae Robu. Și asupra deciziei lui Ilie Bolojan în această chestiune se speculează intens și fără temei, căci liderul PNL nu l-a validat pe Nicolae Robu.
A afirmat, în schimb, la Timișoara, că PNL nu va mai fi „brelocul PSD” și că dorește extinderea parteneriatului cu USR în consiliile locale. Fără îndoială, domnul Bolojan înțelege perfect că susținerea unui candidat diferit de cel al USR ar da un semnal prost în privința unității opoziției și ar fi, pe drept cuvânt, ca un semn de lipsă de loialitate din partea unui partener politic și un prim sabotaj al efortului de reconstrucție a unei opoziții democratice eficiente.
Pe cât de păguboasă pentru țară este restaurația PSD, mai ales în contextul în care foamea sa de resurse, pe finalul perioadei de dominație absolută, se combină periculos cu criza financiară în care a adus țara, pe atât de importantă este reconstrucția opoziției democratice, care ar genera dificultăți (binevenite) și pentru AUR. PSD nu are absolut niciun politician de valoare sau respectabil și se bazează pe Sistem, inclusiv pe președintele Nicușor Dan. Opoziția ar mai găsi oameni competenți și chiar câțiva neatinși de scandaluri de corupție, dar este vizată de Sistem cu toată forța sa nefastă, de la justiție la servicii, la instituțiile statului, la televiziunile „de știri” ale penalilor. În consecință, orice previziune este hazardată. Rămâne doar speranța că un Sistem corupt și falimentar va face implozie, de preferință în timpul vieții noastre pământești.
Ar fi, deci, de bun augur, ca să revenim la actualitatea zilei, ca Donald Trump să înregistreze astăzi un eșec răsunător la urne – ca să se confirme teoria potrivit căreia bătaia din aripi a unui fluture într-o parte a lumii, să zicem la Washington, poate provoca o tornadă la mii de kilometri distanță, să zicem în Kiseleff și la Cotroceni.
