Francezii au o vorbă: cu cât maimuța se urcă mai sus în copac, cu atât mai bine i se vede dosul (Plus le singe monte haut, plus il montre son cul). Cu alte cuvinte, aplicat la politica românească, cu cât se cocoață mai sus un politician, cu atât mai mult i se vede partea ascunsă și puțin îmbietoare. Nu văd pe nimeni care să ilustreze această zicală mai bine decât președintele Nicușor Dan.
Pornit în campania electorală cu aura de geniu matematic ce ne va scoate din toate dificultățile, exponent al societății civile, luptător anti-corupție și reformator al justiției și al serviciilor secrete, decis să facă lumină în chestiunea anulării alegerilor prezidențiale din 2024, Nicușor Dan se dovedește după un an de mandat un intrigant de duzină, disprețuitor al democrației liberale, duplicitar față de partenerii politici reformatori, fidel intereselor PSD în justiție și politică.
Toate promisiunile din campanie au fost uitate, fiind înlocuite cu o agendă proprie în care partener este PSD, interfața politică a Sistemului cu epoleți, în așa măsură încât ai uneori impresia că este întors cu cheia de exponenții acestuia din urmă. Iar când consilierul său pentru securitate și politică internațională Marius Lazurca îl târăște la Washington la Board of Peace, proiect trumpist ce a eșuat lamentabil, doar pentru a face sluj în fața MAGA, sau când îi sare în ajutor amicul Matei Păun, care lucrează cu Banca Internațională de Investiții, instrument financiar rusesc în care ne-a vârât Dragnea și din care am ieșit abia după ce Putin a invadat Ucraina, iar același Păun are doar aprecieri laudative la adresa lui Putin și atacă partidele politice pe temeiuri false pentru a submina democrația parlamentară, ei bine, atunci nu te mai înfioară doar lipsa de caracter a unui președinte care și-a renegat promisiunile față de electorat, ci și spectrul posibilității ca tandemul MAGA-Putin să facă jocurile la Cotroceni.
Mai grav este că Nicușor Dan și consilierii săi se cred diabolic de inteligenți dar nu sunt. De parcă ar dori să dea dreptate unei melodii care circula pe la începutul anilor 2000 și care începea astfel: „nu știu cum s-a întâmplat, dar la noi prostia-i la putere”.
Într-adevăr, contra-selecția a devenit un principiu de leadership la Cotroceni, ceea ce, să nu uităm, se trage de la PSD – promotor al unor premieri de calibrul lui Dăncilă și Ciolacu, ajuns să asculte orbește de cuplul Vasilescu-Manda. Drept dovadă, alegerile făcute de președinte pentru funcția de premier desemnat strălucesc prin lipsa de substanță politică și intelectuală, prin inexistența unor minime competențe.
Dacă Eugen Tomac era evident nepregătit pentru funcția de premier, el era totuși mai acceptabil decât Adrian Veștea, care a oripilat tot publicul alfabetizat prin prestația submediocră, inclusiv în folosirea limbii române, din interviul acordat Euronews. Nu are rost să-i reluăm inepțiile și contradicțiile pentru a-l persifla, deși ar merita.
Problema de fond este faptul că președintele își bate joc de țară propunând un asemenea personaj în fruntea guvernului. Nu psihologizăm, dar este destul de limpede că Nicușor Dan își dorește un premier-marionetă, pe care să-l poată domina, indiferent dacă guvernul este „tehnic” sau „politic”. Numitorul comun al opțiunilor sale este obiectivul de a-și asigura controlul direct, dar și al celor îl controlează pe el și îi sugerează că este momentul să reseteze scena politică distrugând partidele existente și proiectând o forță politică proprie din cioburile altor partide, parlamentare sau eșuate, cum ar fi PMP.
Discursul de inspirație neoreacționară de peste Ocean, promovat de personaje ca Curtis Yarvin sau Peter Thiel (ca să-i citez pe cei mai cunoscuți ideologi de ocazie) vizează destructurarea democrației – pe care Thiel și Yarvin o detestă – și instituirea unui regim de tip „monarhic”, ca să nu se folosească termenul de regim autoritar, care să asigure supremația tehnologiei și a unei societăți segregate în funcție de IQ. Am simplificat, dar nu am denaturat, și va asigur că ideile neoreacționarilor americani sunt mult mai înfricoșătoare decât am scris eu aici. Cine nu mă crede, poate citi cartea profesorului francez Arnaud Miranda, Les lumiѐres sombres, pe care am parcurs-o cu interes și oroare, la recomandarea profesorului Cristian Preda.
Acest discurs, care, dus la consecințele sale logice, conduce la fascism, este promovat atât de Nicușor Dan, cât și de Matei Păun într-o variantă prudentă. Atacând partidele în bloc, fără a ține cont de realitatea unui conflict fundamental între partidele reformiste, PNL, USR și UDMR, și PSD, partidul anti-reformist prin excelență, șeful statului dorește să-și impună propria echipă și să slăbească partidele, probabil în interesul cabalei care îl înconjoară.
Dacă nu a reușit cu Eugen Tomac, pe care probabil dorea să-l impună, altfel nu ar fi ieșit la rampă ca să certe pe toată lumea care îi refuză favoritul, atunci încearcă din nou să provoace o ruptură în PNL, negociind pe sub masă cu un personaj destul de lipsit de caracter ca să accepte să-și trădeze președintele de partid, care de altfel l-a promovat prim vice-președinte.
Faptul că personajului, Adrian Veștea, îi lipsesc calitățile și calificările necesare pentru funcția de premier nu a contat câtuși de puțin pentru olimpicul de la Cotroceni, iar faptul că numai personaje submediocre acceptă jocurile lui de culise nu îl preocupă.
Iată însă că partidele se dovedesc mai reziliente decât au sperat Nicușor Dan și sfătuitorii săi. Înțelegând exact miza demersului prezidențial, care este decapitarea PNL și aservirea sa ulterioară după modelul Iohannis-Câțu, PNL a respins manevra și a decis cu o majoritate convingătoare să nu voteze guvernul Veștea și să-i excludă din partid pe cei care vor accepta să facă parte din el.
Sfidător, Veștea a anunțat că nu își va depune mandatul, cum i-a cerut partidul, deci că acceptă subordonarea față de PSD, adică exact față de partidul care a dat jos guvernul Bolojan. Dacă Nicușor Dan a încercat o lovitură à la Carol al II-lea, care l-a numit pe Gheorghe Tătărăscu premier fără să consulte partidul, cum îl va fi învățat unui din genialii săi consilieri, se pare că a eșuat, cel puțin deocamdată.
Liberalii, după ce au văzut că pot crește în sondaje dacă se desprind de PSD, nu mai doresc să devină o anexă a acestora, ca pe vremea lui Nicolae Ciucă și a lui Iohannis. Mai bine îi traducea cineva lui Nicușor Dan dictonul latin: bis in idem flumen non descendimus, nu coborâm niciodată în aceeași apă a fluviului, pentru că lucrurile se schimbă, și nicio situație nu este identică cu cea anterioară – adică Bolojan nu e Ciucă.
Confruntarea din ședința conducerii PNL de luni seara a prilejuit totodată o fericită separare a apelor între liberalii care urmăresc interesele PNL și pnl-iștii care cred în PSD mai mult decât în propriul partid. Aceștia din urmă s-au discreditat prin argumentele lor, la fel de false și manipulatoare ca ale președintelui Dan și ale sfetnicului Păun: făcând apologia colaborării cu PSD, atât Cătălin Predoiu, cât și Hubert Thuma au omis faptul că PSD, aliat cu AUR, a dărâmat guvernul din care făcea parte PNL și care era condus de liderul lor. Pe surse aflăm că, în eventualitatea investirii guvernului Veștea, Cătălin Predoiu ar fi promovat de aceeași majoritate de strânsură la conducerea Senatului, în locul colegului său de partid Mircea Abrudean. Frumos caracter are domnul Predoiu! Dar la ce să te aștepți de la o umilă unealtă a MAGA în România?
Din evenimentele ultimelor săptămâni se desprind câteva constante: 1. Nicușor Dan a declarat război partidelor reformiste care nu i se supun; alegerea unui premier desemnat din PNL fără consultarea partidului fiind un gest deschis de ostilitate și ingerință; 2. Nicușor Dan acționează în interesul PSD, executând planul acestuia de destructurare a PNL pentru a obține un simulacru de coaliție pro-europeană; a spus-o și primarul Buzăului Constantin Toma, singurul psd-ist decent al momentului; 3. Nicușor Dan a intrat într-un parteneriat cu Sistemul, deci și cu PSD, pentru a asigura un sistem politic prezidențial care va apăra interesele Sistemului, după cum se vede din atitudinea sa față de justiție și de servicii și 4. Nicușor Dan se bazează pe personaje lipsite de calități intelectuale și de pregătire profesională pentru a-și atinge scopurile.
Desigur, nu este încă sigur că guvernul Veștea va trece, dar sigur este că modul în care acționează președintele nu ajută România. Contra-selecția a devenit un principiu călăuzitor la Cotroceni. Cu premieri inadecvați, chiar incompetenți, ar urma să fim conduși de Nicușor Dan și mentorul său Matei Păun, plus cine știe ce echipă obscură de prin serviciile vechi și noi. O astfel de guvernare, în slujba intereselor Sistemului, nu ne poate duce decât la dezastru.
Discursul pro-reforme este de fațadă, pentru că PSD și AUR, probabil de conivență cu Nicușor Dan, au dărâmat guvernul Bolojan exact când acesta se apucase de reforma administrației și a companiilor de stat și – esențial – când se atinsese de interesele MAGA și ale mafioților autohtoni din energie. Faptele vorbesc mai bine decât mint președintele și PSD.
Nu știm cum se va termina această aventură declanșată de niște golani ai politicii încremeniți în proiectul securist vechi al numirii de conducători incompetenți, șantajabili și ușor de manipulat. Dar sigur, se duce o bătălie crucială pentru viitorul țării și fiecare trebuie să se gândească de ce parte se situează și, mai ales, ce poate face pentru ca exponenții români ai tandemului toxic MAGA-Kremlin să nu câștige.
