Pentru a înțelege semnificația tentativei de impunere a unui guvern condus de Eugen Tomac de către președintele Nicușor Dan, să facem un pas înapoi încercând să deslușim tabloul general desenat de puterea din umbră pe cerul patriei:
- Armata a fost atacată la vârf, când procurorii au făcut spectacol cu convocarea șefului Marelui Stat Major la DNA, într-un dosar cu miză mică (nedovedit încă);
- sistemul bancar a fost supus unei confiscări substanțiale de fonduri, după modelul Orban, în numele unui raport al Consiliului Concurenței, considerat de economiști și de experții BNR a fi lipsit de date convingătoare;
- partidele politice au fost repudiate la unison de președintele Dan și de premierul desemnat Eugen Tomac, prosper lider de partid eșuat, care le acuză că ar pune interesele de partid deasupra interesului național, ceea ce ar justifica impunerea unui guvern „tehnic”.
În privința executării mediatice a generalului Gheorghiță Vlad, vom observa că s-a recurs exact la practicile pe care psd-iștii și președintele Dan le-au imputat fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kӧvesi, doar că, de această dată, Nicușor Dan nu a avut nimic de obiectat. În al doilea rând, nu a scăpat nimănui „coincidența” dintre intervenția procurorilor, declarațiile tranșante la adresa agresivității ruse pe care generalul Gheorghiță le face din 2023 încoace, recentele incidente cu drone de la granița României, și lansarea programului SAFE – contestat de AUR, de PSD, de Moscova și de goarna magaiotă Adrian Zuckerman.
Și, ce să vezi, Curtea de Apel, unde domnește cultura „AsunatLia”, a refuzat să dispună restituirea telefonului mobil cerută de șeful Marelui Stat Major. Până la lămurirea cazului în justiție, este greu să nu vezi campania de umilire și compromitere a generalului Gheorghiță Vlad și să nu te întrebi care sunt adevăratele ei mize și adevărații ei comanditari. Să fim iertați dacă nu avem încredere în procurorii girați și validați de președintele Dan și în justiția dominată de Lia Savonea.
În privința confiscării de fonduri operate de Consiliul Concurențe, prin amendarea băncilor pe temeiuri șubrede, nu ne putem gândi decât că puterea din umbră, nemaiavând acces la fondul de rezervă, a dorit probabil să se asigure de sume suplimentare pentru a finanța proiectele pe care guvernul „tehnic” va fi nevoit să le finanțeze la cererea PSD, principalul său susținător politic. Speculez, desigur, dar în baza unei bune cunoașteri a partidului lui Grindeanu și al Olguților.
În sfârșit, democrația parlamentară a fost atacată în esența ei, prin mistificarea propagată deliberat de șeful statului și consilierul său onorific cocoțat pe post de premier desemnat: repetând obsesiv mantra partidelor care se ceartă între ele din motive meschine, cei doi urmăresc ștergerea diferențelor dintre forțele reformiste grupate în jurul lui Ilie Bolojan și cele de tip mafiot, din jurul PSD, reprezentante ale Sistemului. Se falsifică astfel deliberat istoria reală a căderii guvernului Bolojan, care a fost provocată de mobilizarea Sistemului nemulțumit că pierde accesul neîngrădit la banii publici și că practicile sale vor fi desființate de reforma companiilor de stat și a administrației. Acesta, cuplat cu presiunile unor magaioți de mâna a doua de peste Ocean, a fost fondul problemei, nu capriciile unor politicieni.
În consecință, nu putem accepta narațiunea șchioapă a guvernului „tehnic”, oricât ar repeta Eugen Tomac argumentul fals că propune o echipă de oameni „fără carnet de partid”, care vor lucra exclusiv în interesul României. Înainte de a privi mai atent echipa domnului Tomac și pe domnul Tomac însuși, expus în toată „splendoarea” sa intelectuală luni seara la Antena3, merită să amintim că miniștri „tehnici” , nefiind aleși, nu au nicio răspundere pentru ceea ce fac sa nu fac.
Din același motiv, ei nu au nicio putere, de fapt, în fața partidelor, care le vor vota ordonanțele de urgență doar dacă ele vor corespunde intereselor lor. Concret, este de așteptat ca, în cazul în care guvernul Tomac este votat de o majoritate de strânsură, cu SOS, PACE și POT convertite forțat la statutul de partide europene, adevărata majoritate funcțională și activă în Parlament, PSD-AUR, să acționeze conform propriilor interese, controlând practic guvernul „tehnic”.
Independența acestui guvern va dura exact până la învestire, după care va fi aservit total majorității de facto, iar PSD și AUR vor obține exact ce vor de la Eugen Tomac, având libertatea totală de a-l critica fără limite.
După ce am văzut cât valorează argumentele în favoarea guvernului „tehnic”, ne dăm seama că echipa lui Eugen Tomac nici nu va propune măsuri care nu convin PSD și Sistemului în general, de vreme ce oamenii premierului desemnat sunt de fapt oameni agreați de PSD, chiar dacă nu au carnet de partid.
Să luăm câteva exemple. La Apărare, portofoliu cu miză maximă în contextul programului SAFE în valoare de 16 miliarde de euro, numele mai mult decât onorabil al lui Mihnea Motoc a fost definitiv înlocuit de cel al lui Dan Neculăescu, propulsat ambasador la NATO de către PSD, fiul lui Sache Neculăescu, important și activ lider PSD din Dâmbovița, apropiat de Adrian Năstase și de Adrian Țuțuianu.
Nicolae Istudor, propus pentru ministerul agriculturii, a fost director general și apoi secretar general în acest minister în guvernul aceluiași Adrian Năstase, dar bomboana de pe colivă este propunerea ca ministerul dezvoltării regionale și al lucrărilor publice să fie preluat de Vladimir Ionaș, directorul institutului de sondaje Avangarde, fondat de mai mult decât controversatul Marius Pieleanu.
Or, nu numai că domnul Ionaș nu are absolut nicio experiență în administrația publică, dar are și el legături solide cu PSD, de vreme ce a fost consilierul lui Sorin Grindeanu și a lucrat cu Viorel Hrebenciuc. Ca atare, este justificată suspiciunea că va parafa fără să crâcnească lista de investiții comandate de baronii PSD din bani publici, conform programului Anghel Saligny, prin care fondurile bugetare finanțează proiecte cu dedicație. Amintim că premierul Bolojan a oprit o bună parte din aceste proiecte, iar Sorin Grindeanu a cerut zilele trecute deblocarea investițiilor. QED.
Tabloul este completat de propunerea lui Ionuț Laurențiu Mașala, pentru ministerul transporturilor, personaj asociat cu Sorin Grindeanu, care a și validat propunerea; și propulsarea la mediu, în locul Dianei Buzoianu, a lui Teodor Dulceață, cunoscut ca fin al Noricăi Nicolai și apropiat al Grațielei Gavrilescu (PSD, ulterior PUSL), numit secretar general adjunct la Mediu de Nicolae Ciucă în 2022, după ce a lucrat în cadrul corpului de control al guvernului Ponta.
Ne limităm la propunerile confirmate de Eugen Tomac și așteptăm cu interes să vedem dacă mult prea controversatul chestor Bogdan Despescu va fi cu adevărat propus pentru ministerul afacerilor interne, și consilierul prezidențial, provenit din echipa lui Mircea Geoană, Cosmin Alexandru Soare-Filatov, pentru ministerul justiției.
Este însă destul de limpede că avem de a face cu o echipă de soldați ai Sistemului, girată de PSD. PNL, USR și chiar UDMR nu au niciun motiv pentru a o vota. Astfel, răpsunderea pentru această echipă dubioasă va aparține în totalitate a PSD a fragmentelor de partide asociate suveranismului, pe care contează Nicușor Dan.
În sfârșit, cei care nu cunoșteau personajul și/sau doreau să se lase convinși de referirile politicoase ale politicienilor la adresa sa, au putut luni seara să judece singuri dacă Eugen Tomac este adecvat pentru demnitatea de premier. Cine are minime exigențe și respect pentru acest popor ar trebui să recunoască că nu este.
Omul nu a făcut față nici măcar unui interviu hiper-complezent pus în scenă de Mihai Gâdea la Antena3, exasperându-l pe însuși Gâdea prin incapacitatea sa de a da un răspuns corespunzător la întrebarea „care sunt cele cinci probleme principale ale României”. S-a gândit îndelung, a privit inexpresiv (ca să fiu politicoasă) și a bâiguit ceva despre sărăcie, obligându-l pe moderator să-i amintească faptul că România de află în pragul retrogradării de către agențiile de rating la categoria junk, adică nerecomandabilă pentru investiții.
Ulterior Tomac s-a pierdut într-o avalanșă de clișee, indiferent de tema propusă, repetând mecanic sloganurile privind atragerea fondurilor din PNRR, pe care totuși nu o garantează, programul SAFE, la modul general, și aderarea la OECD, ca să fim și noi „la masa unde se scriu regulile”, și să nu mai urmăm regulile „scrise de alții” (echt suveranist, de parcă cita direct din George Simion).
Faptul că Eugen Tomac este nul din punct de vedere al expertizei politice și administrative nu supără însă facțiunea MAGA din România și de la Washington, în numele căreia a vorbit apăsat și îndelung Adrian Zuckerman luni la Digi24, exprimând sprijin nelimitat pentru Nicușor Dan și Eugen Tomac și criticând, concomitent, contractele acordate unor firme europene, ca Rheinmetall, în cadru programului SAFE.
Miroase foame de bani magaiotă, iar perspectiva ca Eugen Tomac să o satisfacă nu poate fi exclusă: din februarie și până acum, domnul Tomac a fost de patru ori în SUA, la invitația unor români trumpiști înveterați, inclusiv bucătarul lui Donald Trump de la Mar-a-Lago. Din cronologia dărâmării guvernului Bolojan rezultă de fapt clar o sincronizare cu nemulțumirea magaiotă privind contractele blocate de premier pentru că erau dezavantajoase pentru noi.
Dar structura compozită a echipei propuse de Eugen Tomac nu este doar o reverență față de PSD, ci și o structură ce va putea servi drept nucleu pentru un partid prezidențial, pe care Nicușor Dan îl pune deasupra intereselor națiunii și în serviciul propriului interes.
Numărul mare de consilieri prezidențiali propuși pentru acest guvern „tehnic”, atestă mâna lungă a președintelui în această operațiune de preluare ostilă a României, în care șubrezirea instituțiilor fundamentale, ca armata și justiția, sau aservirea sistemului bancar prin lovituri de forță, se întâlnesc cu atacul la adresa partidelor politice validate de alegeri.
Ce poate fi mai potrivit decât haosul și teama – în contextul loviturilor cu drone generate de războiul din Ucraina – pentru a impune un partid prezidențial, în care 2-3 intelectuali girează deliberat o echipă mai mult decât problematică și un premier șters și aproape extraterestru în inadecvarea sa profesională?
Lupta pentru a stăvili această tentativă de preluare ostilă a României de către Sistem prin intermediul lui Nicușor Dan va fi grea, dar este singura care merită dusă de PNL, USR și UDMR. Cedarea în fața asaltului combinat al PSD-AUR, președintelui și epoleților ar fi fatală unei democrații a cărei supraviețuire este deja un miracol.
