În majoritatea domeniilor, de la finanțe la muzică, inclusiv în politică, e bine să fii contra-curent. Eu însumi îmi asum constant poziții controversate în dezacord cu înțelepciunea colectivă, nu de dragul de a fi diferit, ci în ciuda costurilor ce decurg din asta.
Există însă o diferență semnificativă între a fi contra-curent și a fi în urma curentului. Prima denotă (uneori) o percepție complexă și dinamică a fenomenelor și a direcției în care ele evoluează, însemnând de multe ori a fi ‘înaintea’ curentului. De exemplu, unii dintre noi au susținut federalizarea Europei de când nu era ‘în trend’, și s-au poziționat împotriva lui Trump de la început, anticipând abuzurile grave și haosul produs de o administrație haotică și pe alocuri criminală, cum nu a mai existat până acum în toată istoria americană (care clar nu a dus lipsă de administrații controversate). Chiar, dacă m-ați mai citit, mi-am asumat și îmi asum în continuare ‘pariul la lift’ că pe Donald nu-l va prinde sfârșitul mandatului. Prefer să mă înșel însă (totul este un joc al probabilităților) decât să rămân în urma evenimentelor, victimă a nostalgiilor și perspectivelor statice. E ca și cum ai vedea lumea nu în format ‘video’, ci în fotografii care ‘există’, încă din primul moment, în trecut.
Politica externă a României a pierdut avionul prezentului (ca să nu mai vorbim de viitor), fiind în aceste zile la Washington, nu ca să taie torturi geopolitice, ci ca să discute securitate și metale rare cu MAGA (nu mai folosesc termenul ‘administrația americană’ din respectul pe care încă îl mai am pentru această țară). Delegația, formată din ministra de externe Oana Toiu, consilierul prezidențial Radu Burnete și alții, îl include și pe peseduveranistul Titus Corlățean, care înțeleg că a facilitat, pe filiera religioasă, întâlnirea cu congresmanul Mike Rogers, un tip controversat și homofob care aproape că s-a bătut cu un coleg (Matt Gaetz) în Congress (fiind acuzat și de faptul că ar fi consumat alcool), a închis ancheta privind crimele de război comise la scufundarea vaselor de pescuit din Marea Caraibelor și multe altele.
„Ne bucurăm de o prietenie de lungă durată cu congresmanul Rogers” a scris Oana Toiu pe profilul de X. Rogers nu a scris nimic. Așteptăm rezultatele participării la prima reuniune ministerială dedicată mineralelor critice, prezidată de Marco Rubio, probabil o nouă încercare de a atrage susținere ‘gratuită’ pentru elucubrațiile geopolitice trumpiene (deși să recunoaștem că o spargere a cvasi-monopolului chinez pe acest tip de resurse ar fi benefică și pentru Europa).
Partea bună este orice ar face această delegație, inevitabil șterge măcar o parte din amintirea obscenei vizite AUR la Washington, așa cum eforturile lui Trump distrag atenția de la dosarele Epstein.
Partea proastă este că ea vine în contextul trasului de urechi din pseudo-raportul Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanților privind imixtiunea Comisiei Europene în alegerile din România prin presiuni asupra rețelelor sociale și vicierea campaniei prin deciziile CCR. Thomas Regnier, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, a reacționat dur (în sfârșit) la ipocrizia americană, subliniind că tocmai platformele de socializare online reprezintă cel mai mare risc pentru democrație. Oricum, nu cred că mai e cazul să acceptăm lecții de democrație de la o țară în care procesele democratice sunt afectate grav de influența necontrolată a giganților tehnologici, de acuze nefondate de fraudă pentru care nimeni nu răspunde penal, de lobby-ul care mută disproporționat influența către marile companii, etc. Asta dincolo de faptul că tot ce face Nicușor Dan după un an de mandat este să arunce pisica în curtea CCR (instituție necredibilă pentru români în acest moment, ca și restul sistemului de justiție, în frunte cu plagiministrul său) și să amâne publicarea unui raport asupra a ceea ce s-a întâmplat sau să ia orice măsuri concrete asupra celor care au permis imixtiunea străină pretinsă. Deși motivele acestei lipse de transparență sunt clare pentru toată lumea și țin de acoperirea implicării unei părți importante din statul român, țin să-l informez pe domnul președinte că sunt dispus și la un pariu ‘la lift’ și cu domnia sa, și anume că nu va ‘prinde’ acest mult râvnit al doilea mandat pentru care evită să-și asume orice poziție clară ca să nu deranjeze neo-USL-ul. Pe de o parte, comportamentul de cartel al PSD este dictat strict de interesele (financiare) de moment, și acestea se pot schimba de pe o zi pe alta, liderii săi actuali în special nesimțindu-se obligați să respecte vreun angajament asumat sau să-și asume orice responsabilitate față de această țară, deci susținerea pentru o realegere poate dispărea în orice moment, mai ales în condițiile în care Nicușor Dan demonstrează chiar mai puțină capacitate de leadership decât Iohannis. Pe de altă parte, PNL abia îl susține, de nevoie, pe Bolojan, pe care chiar președintele l-a lăsat singur în lupta cu ‘sistemul’, văzând în el un rival, nu un aliat. Însă mai presus de toate, chiar votanții lui sunt extrem de dezamăgiți de activitatea sa de până acum (și mă includ), iar atitudinea ‘călduță’ față de suveranism nu i-a adus niciun beneficiu (ba din contră), nu neapărat pentru că strategia ar fi proastă, ci pentru că o parte esențială a sa, comunicarea, e tratată superficial.
Revenind la vizita delegației noastre, ea a venit într-un moment în care ceea ce scriam despre toxicitatea MAGA și a liderilor săi a devenit evident pentru toată lumea. MAGA și reprezentanții ei vor deveni curând doar o greșeală a istoriei, și orice asociere cu ei trebuie evitată, pentru că nu aduce decât prejudicii pe termen mediu și lung. În ciuda iluziilor președintelui și ministrei de externe, pentru ei parteneriatul strategic SUA-România, ca și orice alianță, nu există de facto, fiind invocate doar ca argumente în negocieri. În cazul tot mai puțin probabil al unui atac rusesc asupra României, nu ne putem baza decât pe sprijinul partenerilor europeni, nu neapărat în cadrul NATO (lucru care intră din nou în sfera evidenței ascultându-l pe Mark Rutte). Așa cum i s-a reproșat în trecut Elenei Lasconi, MAGudurarile sunt inutile în prezent și dăunătoare în viitor, după ce acest coșmar se va fi încheiat și multe dintre personajele sale, inclusiv Trump, vor suporta consecințele legale ale acțiunilor lor. Trendul cu ‘să încercăm să-i cântăm în strună lui Trump’ a fost, acum e cu Make Europe Great Again, dar noi suntem tot pe moda de anul trecut, care oricum era un kitsch, iar vizita la Washington aduce a ‘ora amatorilor’, coordonată de Titus Corlățean (alt fan declarat al trecutului).
Agățându-ne de trecut și închizând ochii la noile realități geopolitice vom orbecăi în continuare prin prezent, fără nicio direcție, sperând că nederanjându-i pe cei puternici îi vom face măcar să ne lase în pace.
