Think-tankul European Council on Foreign Relations a publicat o analiză semnată de trei intelectuali europeni de seamă, Mark Leonard, Ivan Krastev și Timothy Garton Ash, ce are ca teză majoră ideea că actuala criză a sistemului global conduce indirect la consolidarea Chinei ca putere globală și partener strategic.
Deși Donald Trump și-a bazat revenirea la Casa Albă pe o retorică agresivă anti-Beijing, realitatea geopolitică la un an de la începutul mandatului său arată un tablou inversat. Un nou raport de referință, semnat de trei dintre cei mai influenți intelectuali publici ai momentului — Mark Leonard, Ivan Krastev și Timothy Garton Ash — avertizează că ordinea liberală nu este doar sub asediu, ci este activ demontată din chiar centrul său istoric.
Analiza publicată de European Council on Foreign Relations (ECFR), intitulată sugestiv „How Trump is making China great again – and what it means for Europe”, se bazează pe sondaje globale care relevă o schimbare seismică în percepția puterii. În timp ce Washingtonul adoptă un stil tranzacțional și izolaționist, restul lumii nu se retrage în defensivă, ci pivotează către singura alternativă de stabilitate percepută: China.
Sfârșitul hegemoniei benevole
Principala concluzie a raportului este că disprețul lui Trump față de instituțiile multilaterale a creat un vid pe care Beijingul îl umple cu succes, nu prin ideologie, ci prin simplul fapt că nu este America. Dacă ordinea liberală postbelică se baza pe alianțe de valori, noua ordine este una „à la carte”, unde statele își aleg partenerii în funcție de interese imediate.
Raportul subliniază un paradox dureros: „Paradoxal, dezavuarea ordinii internaționale liberale de către Trump a oferit oamenilor permisiunea de a construi legături mai puternice cu Beijingul, deoarece aceștia nu mai simt nevoia de a se alinia unui sistem de alianțe condus de SUA.”
Această „eliberare” de sub tutela valorilor democratice americane a făcut ca, pentru multe puteri medii din Sudul Global, China să nu mai fie privită ca o amenințare, ci ca un partener strategic necesar.
China: „Marea Putere” a noului pragmatism
În timp ce Trump a utilizat instrumente de presiune directă — precum intervenția în Venezuela sau presiunile asupra Danemarcei privind Groenlanda — el a reușit să sperie aliații și să valideze modelul sferelor de influență. Autorii notează că „China este văzută ca fiind în pragul de a deveni și mai puternică”, iar ascensiunea sa este percepută ca fiind compatibilă cu o lume multipolară în care „America First” înseamnă, de fapt, „America singură”.
Pentru restul lumii, ordinea post-americană nu este o distopie, ci o oportunitate de emancipare: „Ascensiunea Chinei este văzută ca ceva ce convine oamenilor care trăiesc în majoritatea țărilor non-occidentale. Viața fără un hegemon este modul în care majoritatea oamenilor par să-și imagineze lumea post-americană.”
Europa: Între ciocan și nicovală
Pentru comunitatea liberală europeană, concluziile sunt pesimiste. Uniunea Europeană rămâne poate ultimul bastion care încă mai crede în ordinea bazată pe reguli, dar se trezește izolată. Sondajele arată o prăbușire a încrederii europenilor în SUA: doar 16% dintre cetățenii UE mai consideră America un aliat de încredere, în timp ce un procent șocant de 20% privesc acum SUA ca pe un rival sau chiar un inamic.
„Europa s-ar putea trezi strivită sau pur și simplu ignorată”, avertizează autorii. În contextul în care Trump tratează relația cu Europa ca pe un joc cu sumă nulă (exemplificat prin tarifele impuse aliaților), UE nu mai poate conta pe „umbrela” de securitate și valori a Washingtonului.
O lume „à la carte”
Interpretarea oferită de Krastev, Leonard și Garton Ash sugerează că nu asistăm doar la o succesiune de crize, ci la o schimbare de regim global. Ordinea liberală a fost înlocuită de un tranzacționalism pur: „Cu SUA comportându-se sub Trump ca o altă mare putere tranzacțională — și cu China stabilindu-se ca un gigant de statură egală — oamenii din afara Occidentului tradițional par să se aștepte la mai mult spațiu pentru ca propriile lor țări să crească și să prospere.”
Concluzie pentru România și Europa
Mesajul raportului pentru decidenții de la Bruxelles și București este clar: epoca în care puteam externaliza securitatea către SUA și valorile către instituțiile internaționale s-a încheiat. Liderii politici europeni nu mai au scuza ignoranței. Așa cum conchid autorii raportului: „Liderii politici din Europa nu ar mai trebui să se întrebe dacă proprii lor cetățeni înțeleg natura radicală a schimbărilor geopolitice actuale. O fac. Europenii văd că vechea ordine s-a terminat.”
Într-o lume în care „America First” a devenit motorul care propulsează China spre hegemonie, Europa trebuie să învețe rapid limbajul puterii, dacă nu vrea să devină simplul spectator al propriei irelevanțe.
