Am povestit într-un podcast pe Comunitatea Liberală reacția halucinantă pe care a avut-o fostul și actualul ministru al Agriculturii, Florin-Ionuț Barbu, atunci când era vorba despre reducerile de cheltuieli bugetare. Reamintesc că la negocierile pentru coaliția de guvernare am venit cu o serie de propuneri ca statul român, înainte să treacă la creșteri de taxe, să valorifice bunuri publice care sunt acum subutilizate.
L-am întrebat pe fostul și actualul ministru al Agriculturii de ce are nevoie statul român de 300.000 de hectare la Agenția Domeniilor Statului. Reacția sa a fost una de nervi teatrali, spunând: “Eu sunt un naționalist și nu numai că nu vreau să renunț la terenuri, dar vreau să mai cumpărăm terenuri să ajungem la un milion de hectare”. Asta mi-a dat o idee și am zis: hai să cercetăm puțin cum folosește și la ce ne ajută pe noi, românii, faptul că avem 300.000 hectare la ADS.
Colegul meu senator Sebastian Cernic, președintele Comisiei de Agricultură din Senat, a cerut ADS lista contractelor de arendă. Statul nu face ceva concret cu aceste terenuri, doar le arendează unor firme private și cetățeni persoane fizice. Situația este ca în textul de mai jos, scris de colegii mei Francesca Păun și Florin Covaci. Pe scurt, cele mai multe contracte ADS sunt la modul următor: o firmă încasează subvenții europene pe hectar în euro și dă statului o arendă în produse, în grâu, la valori ridicole de mici. Practic, ADS are 300.000 de hectare pe care statul ia bani de la UE și îi dă unor privați, iar subvenția este mai mare decât ce primește statul înapoi. Publicăm astăzi lista beneficiarilor de contracte ADS, începând cu cea mai mică redevență plătită statului.
Dacă ai informații despre aceste firme sau persoane fizice, scrie-ne la adresa de mail redactia@comunitatealiberala.ro, pentru că vrem să facem o hartă a modului în care ADS sifonează surse publice prin proasta folosire a acestei resurse. Comunitatea Liberală își menține opinia: ADS trebuie să vândă prin licitații publice transparente terenurile pe care le are. O parte din banii rezultați ar trebui folosiți pentru consolidarea agriculturii de mijloc și a instalării tinerilor fermieri în agricultură. O altă parte ar putea să meargă către liceele agricole, care sunt văduvite de investiții. Practic, linia de finanțare din PNRR pentru liceele agricole – cea mai mare investiție publică în licee agricole după 1989 – este acum în pericol, după ce inițial fusese scoasă de guvern din PNRR. Doar cu pierderile calculate de noi anual la ADS, între arenda de piață și arenda pe care o încasează ADS, ar putea fi finanțate toate proiectele liceelor agricole care au fost scoase din PNRR.
Deci, dacă știți legăturile dintre acești beneficiari ADS și partide și instituții, dați-ne detalii, pentru că intenționăm să susținem „gaia-mațu” cu cât de nocivă este instituția dragă socialistului ministru de la Agricultură (Cristian Ghinea).
Sute de mii de hectare de teren agricol, administrate de Agenția Domeniilor Statului (ADS), sunt concesionate unor companii private prin contracte care amintesc mai degrabă de trocul medieval decât de o economie de piață funcțională. Miza? Zeci, poate sute de milioane de euro pierdute anual de la bugetul de stat.
Investigația noastră, bazată pe o analiză a documentelor interne ale ADS, scoate la iveală un mecanism păgubos pentru statul român: redevențe (chirii) plătite nu în bani, ci într-o cantitate fixă de grâu pe hectar. Problema este că valoarea acestui grâu este mai mică decât prețul arendei pe piața liberă, creând o concurență neloială și găuri imense în visteria publică.
Cazul halucinant: Chiria unui hectar, la prețul unui plin de motorină
Studiul de caz cel mai flagrant, care ilustrează perfect absurdul situației, este cel al companiei Albatros SRL. Conform documentelor, firma exploatează o suprafață totală de 2.355 de hectare de teren de la stat. Pentru acest privilegiu, plătește o redevență în grâu al cărei echivalent în bani este de doar 36 de euro pe hectar pe an.
Pentru a pune în context, un fermier obișnuit din România plătește în medie, pe piața liberă, o arendă care variază între 150 și 500 euro pe hectar, în funcție de calitatea terenului și de zonă. Folosind un calcul conservator, la un preț mediu al pieței de 350 euro/ha, statul român pierde anual aproximativ 315 euro pentru fiecare hectar concesionat către Albatros SRL. Înmulțit cu suprafața totală, pierderea anuală se ridică la circa 745 000 euro. Doar pentru un singur beneficiar. În plus, fiecare beneficiază și de subvenții europene, pe terenul statului.
Topul beneficiarilor: O listă a contractelor păguboase
Iată un top al celor mai avantajoase contracte pentru privați, și implicit, cele mai păguboase pentru stat:
- Sufana Ion (Persoană Fizică): Cu o suprafață concesionată de 408,5 hectare, plătește un cost mediu echivalent cu doar 36,5 euro/ha.
- Albatros SRL: Așa cum am menționat, cu 2.355 de hectare, plătește un cost mediu de 36 euro/ha.
- Intercereal S.A.: Unul dintre giganții agricoli, exploatează 9.825 de hectare de la ADS, cu un cost mediu de numai 71 euro/ha. Pierderea anuală pentru stat, doar din acest contract, poate fi estimată la peste 7,1 milioane de euro.
- Maria Trading S.R.L.: Un alt jucător important, cu 11.737 de hectare, beneficiază de un cost mediu de 93,8 euro/ha.
Lista anomaliilor este lungă și include atât companii mari, cât și persoane fizice care au obținut contracte pe suprafețe considerabile, la prețuri care sfidează orice logică economică.
Cum funcționează mecanismul pierderii?
Modelul de afaceri e simplu: statul, printr-o instituție captivă și netransparentă, încheie contracte pe durate foarte lungi, unele valabile până în anii 2050, cu redevențe fixe, exprimate într-un produs agricol. Indiferent cum evoluează piața, indiferent dacă prețul arendei se dublează sau se triplează, chiriașul de la stat plătește aceeași cantitate de grâu.
Conform unei analize financiare a tuturor contractelor ADS, valoarea totală încasată de stat este de aproximativ 41,7 milioane de euro. La o suprafață totală de teren arabil concesionat de peste 247.000 de hectare, reiese un preț mediu de circa 161 de euro pe hectar (184 euro/ha dacă excludem instituțiile publice) . Această valoare este de 2-3 ori mai mică decât prețul pieței.
O simplă actualizare a redevențelor la un nivel de piață decent ar putea aduce la bugetul de stat, conform estimărilor specialiștilor, venituri suplimentare de 150-300 de milioane de lei (30-60 de milioane de euro) anual.
De ce este aceasta o problemă? Concurență neloială și bani pierduți
Situația de la ADS reflectă o problemă sistemică de management al activelor statului. Lipsa cronică de transparență, contractele care sunt deseori ținute la secret și o digitalizare aproape inexistentă fac imposibilă o supraveghere publică eficientă.
O instituție ancorată în trecut: Lipsă de transparență și digitalizare
Problema de fond este managementul defectuos și lipsa cronică de transparență de la Agenția Domeniilor Statului:
- Transparență zero: Contractele nu sunt publice, iar informații esențiale precum durata, redevența exactă și beneficiarii reali sunt „ținute la secret”.
- Digitalizare inexistentă: ADS gestionează o avere de peste 319.000 de hectare, dar doar 40% din această suprafață este cadastrată. Instituția încă lucrează cu „hârtii și dosare peste dosare”.
- Control slab și suspiciuni de corupție: Cu sute de milioane de lei în creanțe neîncasate și cu un istoric ce include directori arestați pentru mită, încrederea în capacitatea instituției de a gestiona corect patrimoniul statului este la pământ.
Într-o economie de piață modernă, este absurd ca statul să mai accepte plata în natură, o practică ce deschide larg porțile arbitrariului și ale aranjamentelor clientelare. Fiecare hectar de teren închiriat la sub-preț nu reprezintă doar o pierdere financiară, ci și un act de concurență neloială față de miile de fermieri români care muncesc pământul și plătesc o arendă corectă.
Este evident că modelul actual de administrare al ADS este falimentar și păgubos pentru interesul public. Continuarea unor contracte pe zeci de ani, cu redevențe plătite într-un sistem de troc, este o anomalie într-o economie modernă.
Și totuși, ar trebui să avem o dezbatere publică pe subiectul principal: de ce există ADS? În acest moment există pentru ca niște șmecheri să aibă o afacere din care statul le plătește subvenții mai mult decât plătesc ei statului redevențe. Comunitatea Liberală propune desființarea ADS și scoaterea la licitație a terenurilor.
