După cum arată lucrurile în zorii zilei de astăzi, coaliția ar fi căzut de acord asupra proiectului legii pensiilor magistraților și asupra măsurilor de reducere a personalului din administrație, numite greșit „reforme” de unele organizații media, deși sunt doar niște corecții.
Reforma administrativă, mult întârziată, nu se va face prea curând, căci niciun partid, în afară de USR, nu este interesat să o promoveze. Concluzia ar fi că tolerarea șantajului PSD-ist de către Guvern și de către Președinte a fost benefică, pentru că, iată, PSD a devenit cooperant.
Posibil, dar în perioada șantajului PSD a făcut deja foarte mult rău și o parte din el se vede nu numai în campania electorală pentru Primăria Generală a Capitalei, ci și în justiție. Este adevărat, pe de altă parte, că răul PSD-ist este alimentat și de eternele tendințe distructive din interiorul opoziției la PSD și de nerezolvarea unor probleme de fond din sistemul nostru electoral.
În ce constă, însă, răul PSD-ist? În primul rând, în impunerea interdicției aplicate de PSD celorlalte partide din coaliție de a forma o alianță electorală pentru PMB. Practic, această cedare a Guvernului și, probabil, și a Președintelui ar putea oferi Capitala pe tavă PSD sau AUR.
Nu este singura cauză, dar este cauza principală și riscă să deschidă din nou porțile abuzurilor și jafului patronat dintotdeauna de mafiile PSD-iste în București. Nu comentez sondaje, pentru că nu am încredere în ele, dar este destul de limpede că, dacă PNL și USR s-ar fi aliat pentru a susține un singur candidat, nici Daniel Băluță, nici Anca Alexandrescu nu ar fi privit cu speranță spre Primărie.
Iar dacă PNL și USR ar fi reușit să se înțeleagă cu alte forțe anti-PSD, ca REPER și SENS, cei doi ar fi putut economisi din start sumele cheltuite în campanie. Dar iată că nu există o coaliție anti-PSD, iar Ana Ciceală (SENS) candidează pe cont propriu, fără șanse, în numele unei platforme de stânga (chiar stângistă pe alocuri), chiar dacă singura ei realizare va fi slăbirea candidaților PNL și, respectiv, USR.
Cătălin Drulă și Ciprian Ciucu, care ar fi trebuit să fie de aceeași parte a baricadei, se bat între ei pentru același electorat – iar noi asistăm siderați la reeditarea acestor lupte fratricide, care riscă să compromită opoziția la PSD și la AUR exact când este mai multă nevoie de ea. Dar PSD a dorit ca reformiștii să se canibalizeze între ei, și liderii lor s-au conformat.
Iar dacă Sorin Grindeanu cu adevărat îl va submina pe Daniel Băluță, de teamă că i-ar putea deveni rival, atunci cine o va mai opri pe Anca Alexandrescu, pe care PSD nu o combate, cum nu combate nici Realitatea Plus, post care ar putea fi ușor executat pentru datoriile imense acumulate față de stat? Dar nu numai Anca Alexandrescu dispune de o televiziune, poate chiar două, ci și Ciprian Ciucu, favorizat direct și indirect de Digi24 și B1.
Cine a urmărit luni seară interviul ostil și tendențios al lui Claudiu Pândaru cu Cătălin Drulă a înțeles, dacă nu înțelesese deja, de ce domnul Ciucu refuză să facă publice contractele PNL cu presa, plătite din subvenția pentru partide, adică din bani publici. Dar PNL nu a preluat doar arta mituirii mass-media de la PSD, ci și necesitatea de a bloca cu toate forțele revenirea la alegerile în două tururi de scrutin, chiar dacă aceasta ar fi adus victoria asupra PSD în alegerile din 7 decembrie.
Or, coaliția nici nu discută despre alegerile în două tururi, ca nu cumva să se „destabilizeze” din nou, pentru că așa se motivează toate cedările în fața șantajului PSD. Să nu uităm, însă, că același discurs, al „stabilității”, îl avea și Klaus Iohannis, pe care acum toată lumea îl repudiază. De ce el greșea și actuala putere ar avea dreptate?
PSD nu s-a schimbat, iar Grindeanu și Olguța Vasilescu nu sunt mai buni decât Ciolacu și Paul Stănescu. Iar Adrian Țuțuianu, noul PSD-ist din fruntea AEP, nu este mai bun, ci doar mai abil decât Toni Greblă. Dar de dragul PSD se sacrifică din nou principiul neutralității, care ar trebui să guverneze numirile în fruntea acestei autorități, deși s-a dovedit că o „stabilitate” ai cărei termeni sunt dictați de PSD este un cec în alb acordat unei structuri de tip mafiot, care a dus economia de râpă și a transformat justiția într-un instrument pentru salvarea corupților.
Mai mult, este un cec în alb acordat serviciilor care controlează PSD, AUR și restul taberei suveraniste, și cel puțin o parte din PNL. Acelorași servicii de care președintele Nicușor Dan nu se atinge nici cu o floare, deși a recunoscut că acestea nu au reușit să identifice pericolul reprezentat de Călin Georgescu și patronii săi din Rusia. De ce mai sunt atunci în funcție directorii SRI, SIE și ai serviciilor de informații ale armatei?
Tot de dragul „stabilității”, presupunem – adică de dragul „stabilității” președintelui în funcție. Totodată, este greu de crezut că Lia Savonea și aghiotanții ei ar fi ajuns la vârful sistemului judiciar dacă nu ar fi fost susținuți de serviciile obsedate de „câmpul tactic” din justiție. Probabil că tot de dragul „stabilității” președintele Dan nu a oprit ascensiunea acestei Cruella de Vil a magistraturii, când încă putea.
Iar acum situația este atât de „stabilă” încât CSM depune plângere penală la adresa Oanei Gheorghiu pentru că a spus un adevăr destabilizator pentru gardienii „stabilității”, în schimb ÎCCJ eliberează din detenție mari corupți dovediți, ca Sebastian Vlădescu și Ionuț Costea, și îi scapă de pedeapsă, prin prescrierea faptelor, pe PSD-iștii Darius Vâlcov, Iosif Armaș (care a devalizat Băile Herculane), pe Claudiu Manda (soțul doamnei Olguța), pe primarul din Năvodari, și lista ar putea continua.
Să nu uităm, însă, că anticorupția s-a dovedit, în mâinile Laurei Codruța Kövesi, un factor periculos de destabilizare a sistemului, deci a fost trecută pe lista neagră a iubitorilor de „stabilitate”. Cum vor lupta împotriva corupției tocmai serviciile care au influențat actualele numiri din conducerea sistemului judiciar este un mister pe care sperăm că președintele Dan l-a elucidat. Altfel, ne-a servit vorbe goale.
Urcând pe eșafod în timpul Terorii din 1793, revoluționara cunoscută drept Madame Roland ar fi exclamat: „Liberté, que de crimes commet-on en ton nom!” – „Libertate, câte crime comitem în numele tău!”. Sigur că la noi nu se comit crime, dar zilnic se comit, în numele „stabilității”, abuzuri și compromisuri de care beneficiază doar sistemul „ticăloșit”.
Aflăm mai nou, de la Digi24, că vor fi exceptate de la interdicția de a cumula pensia cu salariul la stat exact SRI, SIE, judecătorii CCR, cei de la Curtea de Conturi, parlamentarii și șefii instituțiilor din subordinea Parlamentului – ASF, ANRE, AEP, Consiliul de Administrație al BNR, ANCOM, adică toți beneficiarii de salarii astronomice nejustificate, și, desigur, Avocatul Poporului, ca să încapă finanțatoarea din campanie a președintelui, cu pensie specială și pensionată la 50 de ani.
Curat stabilitate, desigur, că de echitate și de moralitate nu vorbește nimeni. Numeroasele exemple de compromisuri care compromit demonstrează că mantra „stabilității” este de fapt falimentară, iar falimentul se manifestă și prin refuzul tinerei generații de a mai accepta actualul mod de a face politică, după cum rezultă din unele sondaje recente.
Și de ce ar crede tinerii în politica partidelor tradiționale, care acționează doar pentru conservarea propriei puteri? De ce ar accepta ei „stabilitatea” rușinoasă care promovează concesii făcute neo-nomenklaturii și structurilor de tip mafiot? Aștept cu interes primul politician care va răspunde serios și sincer la această întrebare.
