Prevenția a făcut ca Bucureștiul să nu arate ca Slobozia. Așa a zis primarul interimar Bujduveanu miercuri, pe la orele amiezii. Penelistul instalat în funcția de edil-șef și care, de la o vreme încoace, nu mai precizează că e interimar, justifica astfel închiderea, în acea zi, a școlilor, liceelor și universităților.
Hotărâse asta cu o zi înainte, când aflasem cu toții că ne va lovi ciclonul Barbara. Care n-a fost, de fapt, decât o ploaie lungă de 24 de ore. Și pentru care au plătit bucureștenii ce au avut neșansa de a-și parca mașinile lângă copacii uscați și netăiați de primărie, dar mai ales elevii și studenții, lipsiți de o zi de școală.
Totul a fost strâmb în povestea asta. Meteorologii care au anunțat ciclonul și care s-au străduit apoi să explice că nu e unul tropical, ci unul mai balcanic, așa, cu ploaie multă. Bujduveanu și locotenenții lui care s-au tot pozat lângă un perete cu 17 ecrane, pe care urmăreau ploaia mocănească din Capitală.
Jurnaliștii care aveau câte un breaking news la fiecare 2 ore, fiindcă mai găseau câte un castan frânt pe vreun Fiat. Sindicaliștii din educație, care au tăcut mâlc, deși vedeau că, folosindu-se de Barbara, autoritățile n-au avut nicio emoție să închidă stabilimentele școlare.
Am scăpat de Barbara. Întrebarea e dacă putem scăpa și de barbarie. Adică de precaritatea politică din București. Căci nimic n-a arătat mai bine necesitatea de a organiza alegeri în Capitală decât comportamentul primarului interimar.
Într-adevăr, nu numai că Bujduveanu nu și-a cerut iertare familiilor bucureștene, întrucât le-a răpit o zi de școală copiilor și i-a obligat pe părinți să stea acasă cu odraslele, dar el s-a mai și fălit cu inteligența lui practică.
Tupeul nu le-a lipsit niciodată peneliștilor și pesediștilor, dar ce se petrece acum în București e scandalos: cele două partide blochează ideea ieșirii din interimat. Ca și cum am fi barbari, nu democrați.
Scrutinul pentru fotoliul de primar general trebuia să se țină cel târziu la finele lui august. Așa zice legea. Suntem la mijloc de octombrie și nu avem nici măcar un calendar electoral. Folosind pretextul că un scrutin ar zdruncina coaliția, guvernul nu a decis când ne cheamă la urne.
Ca și cum am fi în război. Bolojan s-ar putea uita la Franța: situația din Hexagon e mai precară ca la noi, dar asta nu a împiedicat guvernul să organizeze, la termenul legal, alegeri în Paris, pentru un loc de deputat.
Poate că o vorbă rostită ferm de președinte n-ar strica. În fond, el e cel care a lăsat scaunul de edil-șef gol.
