Înainte de retragerea lui Titus Corlățean din competiția pentru conducerea PSD, Sorin Ioniță se întreba ironic pe FB când se vor hotărî serviciile să tranșeze lupta pentru putere din acest partid, ca să dispară pretextul care permitea blocarea reformelor. În logica narațiunii care ni s-a servit până acum, ar trebui ca, după ce a rămas candidat unic, deci virtual președinte ales al PSD la congresul anunțat pentru 7 noiembrie, Sorin Grindeanu, menajat de Ilie Bolojan de la începutul guvernării, să deblocheze reformele și mecanismele firești ale democrației.
Nu există însă nicio garanție că așa vor sta lucrurile, pentru că, o știm demult, nu există psd-iști „buni”, reformiști și pro-occidentali și psd-iști „răi”, anti-reformiști și pro-ruși, ci toți sunt fundamental la fel de corupți, ostili reformelor și înclinați spre ambiguitate în privința atitudinii față de Rusia. Pro-occidental sincer nu este niciunul.
Ce reforme va susține așadar Sorin Grindeanu, când este secondat de Lia Olguța Vasilescu și de soțul ei, Claudiu Manda, care ar urma să-i ia locul lui Paul Stănescu? Și apoi, să nu uităm că Sorin Grindeanu, omul lui Ciolacu, a contribuit activ la diversiunea anti-ucraineană legată de Canalul Bâstroe, pe care până și Klaus Iohannis a avut bunul simț să o dezavueze, și că este el însuși un apropiat al clanului Nordis. În plus, problema de fond, implicită în postarea lui Sorin Ioniță, rămâne nerezolvată: indiferent cine va conduce PSD, o va face cu voie de la servicii, ceea ce distorsionează grav democrația în esența sa.
Se spune, neoficial, că Sorin Grindeanu, despre care s-a scris că ar fi un pion politic al SRI, ar fi fost debarasat de Titus Corlățean, despre care s-a speculat că ar fi un pion al SIE, după ce „partea pro-europeană” din SRI i-ar fi arătat domnului Corlățean o pisică urâtă și rea sub forma unor înregistrări compromițătoare. Nu putem verifica, dar știm că acesta este un modus operandi al serviciilor, mai ales în Est, și că explicația primarului municipiului Buzău, Constantin Toma, privind retragerea lui Corlățean se referea la presiuni și frică. Merită însă să ne întrebăm și ce a făcut „partea pro-europeană” din SRI până acum, pentru că nu este clar de ce a asistat fără să crâcnească la manipulările „părții pro-ruse”, în complicitate cu serviciile rusești, menite să-l propulseze pe Călin Georgescu în fruntea statului. Nu suntem atât de naivi încât să acceptăm teoria vânturată de apropiați ai SRI, potrivit căreia doar politicienii din PSD și PNL ar fi responsabili pentru ascensiunea lui Georgescu. De fapt, ni se servesc tot felul de diversiuni menite să disimuleze realitatea. Doar că ele trezesc suspiciuni suplimentare.
Dacă, de pildă, este adevărat că există facțiuni din servicii care l-au susținut pe Călin Georgescu și au colaborat/colaborează cu rușii, cum suspectăm cu toții și o spune deschis Traian Băsescu, atunci de ce nu sunt ele eliminate, ci, dimpotrivă, sunt menajate și lăsate în continuare să facă jocuri politice?
De ce sunt menajate partidele pro-ruse, care răspândesc narativele Kremlinului, cum face AUR, în timp ce unii cetățeni se întreabă nedumeriți „de ce în Republica Moldova pro-rușii au putut fi neutralizați, iar în România nu?”
Răspunsul președintelui Nicușor Dan potrivit căruia „Republica Moldova era pregătită, România nu” este total neconvingător: România este stat-membru NATO și UE și, ca atare, ar trebui să dispună de servicii bine antrenate în detectarea interferențelor rusești, mai ales că beneficiază de cooperarea cu serviciile din statele NATO. Dacă a ales să nu fie „pregătită” înseamnă că la nivelul puterii a fost tolerată o politică duplicitară, cu priviri complice și languroase în direcția Kremlinului.
Ergo, demascarea acestor fapte ar compromite credibilitatea României pe plan internațional, deci, într-o logică strâmbă, trebuie să salvăm reputația țării și a democrației ei – adică să perpetuăm o minciună fondatoare. Totodată, putem bănui că aflarea adevărului ar provoca un seism intern cu care nici Nicușor Dan, nici premierul Ilie Bolojan, nu sunt pregătiți să se confrunte – sau nu au susținerea necesară ca să reușească, în caz că ar dori. Până la urmă, puterea de atunci, reprezentată de PSD și PNL plus comanditarii lor, se regăsește majoritar în actuala putere.
Este adevărat că președintele și noul său consilier pentru politică internă, Ludovic Orban, se referă critic la implicarea SRI în viața politică, dar iată că președintele, fără să fi adunat toate faptele despre alegerile din 2024 și fără să fi reformat SRI, anunță că acesta va avea un rol important în combaterea corupției!
Cu ce credibilitate, ne întrebăm, din moment ce mișcările de trupe se petrec în culise, discret, ceea ce sugerează că serviciile au deja prea multă putere și nu pot fi controlate de politicieni și că într-adevăr PSD și PNL sunt doar o interfață politică a serviciilor și grupărilor de interese economice legate de ele.
Dar dacă noua putere politică este dominată de partidele din vechea putere și opoziția este dominată de AUR, un partid considerat protejat – probabil chiar creat – de servicii în cooperare cu PSD, atunci cum se definesc puterea și opoziția în democrația noastră originală?
Teoretic, potrivit manualelor, într-o democrație există o competiție de bună credință între partide cu ideologii și programe diferite. Ambele tabere respectă fundamentele democrației, doar soluțiile pe care le propun pentru problemele țării diferă. Dacă am aplica acest model, ar însemna că puterea este reprezentată de o coaliție de partide pro-europene, deși cu filozofii politice diferite, iar opoziția din formațiuni extremiste, cu simpatii pro-legionare, o retorică populistă agresivă și idoli de tipul lui Călin Georgescu, care promovează tot mai intens o politică de tip fascist.
Competiția politică ar trebui să se desfășoare între aceste două tabere. Doar că nu se întâmplă așa: după cum vedem de săptămâni bune, marile lupte politice nu se duc împotriva AUR, POT și SOS, ci împotriva minorității reformiste din guvern, în fruntea căreia se află însuși premierul Ilie Bolojan. Acesta din urmă nu reușește să-și impună planul de reducere a personalului din administrația locală pentru că este constant supus șantajului PSD și presiunilor UDMR, partid care are la activ blocarea sistematică a oricărei reforme a administrației locale.
Mai mult, premierul a fost nevoit să anunțe public că nu poate organiza alegeri pentru Primăria Capitalei, deși legea le impune, pentru că ar risca ruperea coaliției. De altfel, Sorin Grindeanu a și spus mai demult că legea privind organizarea alegerilor locale nu ar fi singura care nu se respectă, dând exemplul legii care prevede alocarea a 6% din PIB pentru educație, care nu a fost respectată niciodată – și nu s-a întâmplat nimic! Iată-l acum și pe premier obligat de rezistența combinată a PSD și a unor facțiuni din PNL să renunțe la respectarea legii pentru a salva coaliția. Or, cum putem vorbi de o democrație liberală reală dacă legile și regulile nu sunt respectate, indiferent din ce cauză?
Interesant a fost și răspunsul domnului Bolojan atunci când a fost întrebat dacă „este prea mult SRI” în viața publică, cum a afirmat Nicușor Dan, sugerând că serviciul ar putea fi răspunzător și el de criza financiar-bugetară pe care o finanțează cetățenii și mediul privat: prudent, premierul a afirmat că toată lumea are o responsabilitate pentru situația nefericită în care a ajuns România. Și cum ar fi putut fi altfel decât prudent, când alcătuirea politică bizară pe care este nevoit să se bazeze este dominată de partide înfeudate serviciilor și cercurilor mafiote?
Însuși PNL, partidul condus de domnul Bolojan, este un conglomerat de găști din care unele sunt controlate de fostul șef al SRI, Eduard Hellvig, și doresc să-și impună candidatul, pe vice-primarul Stelian Bujduveanu, în fruntea Primăriei – dacă nu au reușit să-l facă președinte pe Crin Antonescu. După cum aflăm din mass-media, găștile lui Hellvig se înțeleg bine cu cele din PSD și au decis să saboteze alegerile din București dacă Bujduveanu nu este candidatul întregii coaliții de guvernare.
Cum USR a refuzat propunerea cartelului mafiot, potrivit lui Cristian Ghinea, alegerile vor avea loc la calendele grecești, iar premierul nu poate schimba această situație, cel puțin deocamdată. Merită să ne amintim că USR este atacat nu numai de opoziția reprezentată de AUR, ci și de partenerii din coaliția aflată la putere, în frunte cu PSD, ceea ce sugerează existența unei linii de demarcație transpartinice diferite de cea oficială putere-opoziție, și anume o linie care îi separă pe reformiștii pro-europeni de anti-reformiștii pro-ruși, și faptul că serviciile controlează toate elementele coaliției informale, dar solide constituite pentru apărarea sistemului.
Revenind la recentele evoluții din PSD, putem oare să ne imaginăm că, de mâine, Sorin Grindeanu va înceta să-l șantajeze pe premier cu retragerea din coaliție dacă nu i se face voia și va deveni un partener de guvernare loial, tocmai el, care a condus cu voce tare acțiunea de sabotare în Parlament a măsurilor guvernamentale prin amendamente care scutesc de CASS diferite categorii de persoane?
Evident că aceste întrebări sunt retorice.
Interesele mafiote și cele politice sunt mai presus de lege, iar Sorin Grindeanu conduce un partid care pierde masiv susținători în favoarea AUR, deci nu își permite o poziție tranșantă față de oamenii lui Simion. Iată-l deci propunând ca statutul PSD să pecetluiască orientarea social-democraților spre valorile tradiționale, religioase!
Ai uneori impresia că toți, în afară de usr-iști, alcătuiesc un mare partid conservator, tradiționalist și bigot, pe care Nicușor Dan l-ar conduce cu plăcere. Nu întâmplător, PSD vrea să scutească de plata CASS chiar personalul monahal, a cărui utilitate socială nu o poate justifica nimeni, căci monahismul este o alegere personală care implică un legământ de sărăcie. Contribuabilul român nu le este în niciun fel obligat monahilor.
În plus, BOR, infiltrată de securiști mai vechi și mai noi, l-a scos recent din izolare pe Teodosie, ierarhul lui Putin. Conservatorismul devine astfel nu numai un canal deschis către electoratul AUR, singurul care pare să conteze, ci și o aliniere la instituții anti-reformiste, infiltrate de agenții lui Putin.
În concluzie, atâta vreme cât serviciile vor controla partidele, sistemul nu se va schimba, reformele reale nu se vor face și România nu se va moderniza. De altfel, vedem că reforma ANAF este anevoioasă și colectarea TVA nu s-a îmbunătățit semnificativ. Până acum, doar cetățenii au fost buni de plată.
În consecință, dacă atât partidele vechi ale puterii, mai ales PSD, cât și opoziția suveranist-georgistă sunt controlate practic de servicii, atunci raporturile firești dintre putere și opoziție sunt profund denaturate și se pot transforma oricând în complicități.
Dar dacă serviciile și grupările mafiote conexe dețin de fapt puterea, atunci care sunt partidele, personalitățile și organizațiile civice care li se opun? Cine apără de fapt democrația liberală autentică, nedistorsionată de instituții care nu sunt controlate democratic? Mărturisesc că mă tem de răspunsul la aceste întrebări.
