Întrebat marți dimineața la RFI dacă președintele Nicușor Dan se pregătește de o apropiere de cercurile suveraniste, Eugen Tomac, proaspăt numit consilier prezidențial onorific, a bâjbâit, precizând totuși că „președintele este un om de dreapta”, care privește cu atenție în toate direcțiile. Cei care cred că orientarea „de dreapta” a președintelui ar fi sinonimă cu o orientare liberală – pentru că așa ne-au spus nouă psd-iștii de 35 de ani – ar trebui să studieze rădăcinile gândirii prezidențiale și ale unor apropiați ai săi. Vom constata că personajele principale sunt, de fapt, mai aproape de o dreaptă conservatoare, naționalistă, și că liberalismul presupus de mulți din alegătorii domnului Nicușor Dan este de fapt o iluzie.
Orientarea conservatoare nu ar fi o problemă în sine, dar prieteniile și simpatiile apropiaților președintelui, ca și buna primire de care s-au bucurat acești conservatori declarați din partea AUR, deschid porți către zone dubioase ale vieții publice și politice din România. S-ar putea să vină vremea când vom plânge după un liberalism autentic, de sorginte europeană, pe care nu am reușit nici să-l construim, nici să-l apărăm.
În afară de profesorul Valentin Naumescu, este greu să găsim un intelectual de calibru cu solide convingeri și competențe liberale și pro-europene în noua echipă de consilieri anunțată de domnul Nicușor Dan pe 6 octombrie. Într-adevăr, Marius Lazurcă are o pregătire intelectuală remarcabilă, dar orientarea sa este conservatoare, valorizând mai degrabă Biserica decât democrația liberală, iar unele din afilierile sale publice sunt de natură să-i alarmeze pe liberalii autentici.
Nu numai că a fost invitat frecvent la PeDreptCuvânt, podcastul lui Florentin Țucă, asociat în firma de avocatură cu Gabriel Zbârcea (dorit de Nicușor Dan la șefia SRI), care privilegiază personaje cu orientări naționaliste, ultraconservatoare sau conspiraționiste, inclusiv membri și/sau simpatizanți AUR, dar și-a afișat prietenia cu mai mult decât controversatul Mihai Neamțu, deputat AUR agresiv anti-ucrainean, pe care îl numea „bun și vechi prieten” și căruia în 2023 îi ura ”La mulți ani, mi querido!”, deși Neamțu începuse deja să facă o politică suveranistă agresivă, pe linia propagandei putiniste.
Celor care vor sugera că au trecut doi ani de atunci, le vom oferi un text de Mihai Neamțu și repostat pe X de Brian Brown, în care „mi querido” exultă la ideea că Marius Lazurcă ar putea fi numit șef al SIE, ceea ce ar fi „grozav pentru MAGA și Administrația Trump și relațiile SUA-România”, nu în ultimul rând pentru că Marius Lazurcă este „patriot și creștin”, adică „el însuși întruchipează valori naționale și creștine” și „este convins de necesitatea reinstaurării lor practice și sistematice.” Sună frumos și poetic, dar ce poate însemna în practică? Într-o democrație, Biserica trebuie să fie respectată și liberă, dar nu este chemată să dicteze regulile.
Pentru a încerca să anticipăm ce se va alege de drepturile și libertățile cetățeanului în viziunea conservatoare a echipei de la Cotroceni, ar fi util să studiem mai atent gândirea politică a echipei prezidențiale. Nu a scăpat nimănui de altfel dominanta conservatoare a acestei echipe, în care Marius Lazurcă stă alături de Ludovic Orban, cel care s-a angajat trup și suflet în organizarea referendumului pentru familie din 2008 și a susținut interzicerea căsătoriilor între persoanele de același sex, dar și de Eugen Tomac, lider al PMP, care se declară spre „valorile creștine”.
O întrebare legitimă ar fi deci dacă ne îndreptăm spre discriminarea persoanelor de același sex, ceea ce ar reprezenta o poziție eminamente contrară liberalismului. Nu mă refer la libertinism și exhibiționism, ci pur și simplu la drepturi civice. Nu ar trebui însă să ne mirăm dacă răspunsul ar fi tacit afirmativ, pentru că însuși președintele Nicușor Dan afirma explicit în celebra sa „Declarație de dragoste” publicată în Dilema Veche în 2000: „Sunt împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public în România”. Nu putem să nu ne gândim că, dacă Nicușor Dan ar fi trăit în Grecia antică, bietul Socrate ar fi fost executat mult înainte să devină celebrul filozof imortalizat de Platon. De aici și până la linșarea Hipatiei nu ar fi decât un pas – dacă nu am trăi totuși în UE.
La fel de interesant este că, după ce a trăit în Franța timp de șase ani, președintele nostru, votat de pro-europeni, se declara împotriva „contractualismului occidental”, care garantează drepturile individuale, adept al comunitarismului și naționalismului care cultivă „identitatea colectivă”, și îndrăgostit de România ca „țesătură inefabilă” și „flux sensibil”.
În lumina experiențelor mistico-legionare și mistico-naționaliste de pretutindeni, cred că astfel de declarații „de dragoste” trebuie să se constituie în semnale de alarmă pentru cei care promovează rațiunea, ordinea bazată pe reguli și statul de drept. Desigur, de când a intrat în politică Nicușor Dan a fost discret în această privință, dar alegerea echipei de consilieri sugerează că piesele sale de rezistență fac parte din „țesătura inefabilă” de „complicități” care îi plac domnului președinte. Așa se explică și blocarea în continuare a legii de extindere a sancțiunilor aplicate extremismului, inclusiv legionarismului, și vacanța petrecută în mod calculat la mănăstiri și printre idilice căpițe de fân.
Virajul prezidențial spre conservatorism (încă nu vorbim de suveranism, mai așteptăm) a fost explicat de comentatori fie prin dorința de a-și asigura simpatia electoratului conservator, naționalist în eventualitatea unei tentative de suspendare din partea extremiștilor, fie prin dorința sa de a reconcilia națiunea după o campanie electorală marcată de dezbinare.
Totuși, în afară de fumigene din zona aur-istă a presei, nu există niciun demers concret de suspendare a președintelui, iar reconcilierea nu se face prin abandonarea electoratului care te-a susținut pentru a-i face pe plac electoratului care ți-a fost ostil și probabil așa va rămâne, căci va avea întotdeauna la dispoziție personaje autentic extremiste.
Ce să înțeleagă electoratul fidel, pro-european, din primirea entuziastă pe care AUR, prin vice-președintele Petrișor Peiu a făcut-o aleșilor președintelui pentru conducerea SRI și respectiv a SIE, adică Gabriel Zbârcea și Marius Lazurcă, lăudați ca „extrem de onorabili” pentru că au studii complete de prestigiu (lăudabil, desigur) și pentru că „sunt ortodocși practicanți”? În același timp însă George Simion, liderul AUR, continuă să fie extrem de agresiv la adresa domnului Nicușor Dan.
Suspectăm așadar mai degrabă că alegerea consilierilor prezidențiali conservatori ține de încercarea de a coagula o mișcare politică de dreapta în pregătirea campaniei pentru al doilea mandat prezidențial. Crearea unei astfel de mișcări a devenit o obsesie a dreptei, inclusiv a dreptei liberale, dacă ne gândim că și Ilie Bolojan propunea, la congresul PNL, ca partidul să se transforme într-un partid orientat spre valorile tradiționale, conservatoare. Să sperăm că vor fi păstrate măcar acolo valorile liberale, căci abandonarea lor, fie și în mod discret, la fel ca promovarea unui naționalism mistic à la Zelea Codreanu, pune sub semnul întrebării garantarea libertăților civice, statul de drept și democrația liberală în ansamblu – adică tot ce ne poate apăra de sistemul mafiot corupt, pe care astăzi îl susțin partidele politice (cu excepția USR) în frunte cu PSD, cel mai conservator, clientelar și anti-reformist partid.
Poate că nu cădem mâine în prăpastia iliberalismului, dar oare putem crede că Nicușor Dan va iniția scoaterea României de sub dominația structurilor instituite de securiștii vechi și noi, reformarea serviciilor și destructurarea rețelelor de complicitate cu Kremlinul? Poate că mai întâi ar trebui să știm de ce l-a invitat Marius Lazurcă pe Vladimir Plahotniuc la recepția sa de rămas bun la încheierea mandatului de ambasador la Chișinău și de ce a acceptat să fie decorat de controversatul Mitropolit Petru, suspectat de legături cu KGB.
Nu putem spera să fim respectați în NATO și UE dacă nu lămurim aceste chestiuni fundamentale și continuăm să le mascăm cu perdelele de fum ale unor rapoarte care nu spun nimic despre rolul politicienilor și serviciilor interne în tentativa de lovitură de stat de anul trecut.
Nu este ușor să ataci rețelele securiste și putiniste dar, dacă tot cultivăm valorile creștine, știm că doar adevărul ne va face liberi. Dacă Nicușor Dan nu îl va asuma, nu vom depăși criza profundă în care am eșuat, ci vom hrăni etern, pe seama avuției naționale, structurile militarizate care au dobândit prea multă putere, cum bine observa profesorul Armand Goșu.
Doar impunerea valorilor liberale asigură demontarea acestui sistem parazitar, nicidecum conservatorismul misticoid și „inefabil”, care perpetuează „complicități” pernicioase de tipul: „cu toții ne iubim țara, cu toții suntem români, mai mult sau mai puțin onești”. Din nefericire, nu trăim în piesa lui Caragiale, care se încheie en fanfare, ci într-o drama națională pentru care nimeni nu a scris încă un final potrivit.
